Astăzi este Ziua Imnului Național al României. Potrivit Constituţiei României, Imnul Naţional este simbol naţional, alături de Drapelul Tricolor, Stema Țării şi Sigiliul Statului. Ziua de 29 iulie a fost proclamată prin Legea nr. 99/1998 Ziua Imnului Naţional al României – „Deşteaptă-te române!”, fiind simbol al unităţii Revoluţiei Române de la 1848. Timp de câțiva ani „Deșteaptă-te, române!” a fost și imnul național al Republicii Moldova, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastră”.
Imnul „Deşteaptă-te române!” a fost intonat pentru prima dată în 29 iulie 1848 în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea. La originea compoziţiei Imnului României este poemul patriotic „Un răsunet” al poetului Andrei Mureşanu, poet romantic, jurnalist, traducător, un adevărat tribun al epocii sale. Poezia a fost publicată în numărul 25 din 21 iunie 1848 al revistei „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”. Versurile au fost puse pe muzică de Anton Pann (1796–1854), poet şi etnograf, cărturar, cântăreţ şi autor de manuale de muzică. Începând din 1848, „Deșteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor datorită mesajului de patriotism și de libertate pe care îl poartă în el.
De atunci, acest cântec patriotic a fost cântat în toate conflictele majore din România, inclusiv în timpul revoluției anticomuniste din 1989. Acest imn a mers imediat la inima românilor pentru mesajul său plin de speranță de libertate și patriotism. „Deşteaptă-te române!” nu a fost adoptat ca imn național al Regatului României în 1866, deoarece nu avea versuri care lăudau monarhia cum era de obiceiul în imnurile europene ale vremii. Totuși, “Deșteaptă-te, române” și-a păstrat popularitatea de cântec patriotic și a fost prezent în toate războaiele în care a fost implicată România, cum ar fi Războiul de independență (1877-1878), dar și Primul și Al Doilea Război Mondial, insuflându-le românilor curaj, datorită mesajului de patriotism și libertate.
După 30 decembrie 1947, „Deșteaptă-te române!” dar alte cântece patriotice strâns asociate cu perioada anterioară au fost interzise. După revoluție, a devenit imn național la 24 ianuarie 1990, înlocuind imnul național din epoca comunistă „Trei culori”.
Titlul „Deșteaptă-te, române!” este în același timp social și național. Social, deoarece impune o permanentă stare de a asigura tranziția către o lume nouă și național, deoarece alătură această deșteptare tradiției istorice. Imnul conține îndemnul „acum ori niciodată”, prezent și în alte imnuri naționale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon și Salamina până la „Marseilleza” Revoluției franceze.
Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în 1900, în Statele Unite, în interpretarea lui Alexandru Pascu. Abia în 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din București reunită cu fanfara Regimentului Ștefan cel Mare din Iași au realizat cea dintâi înregistrare instrumentală. În același an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală.
Cuvântul imn vine din grecescul „hymnos” însemnând cântec de glorie, sau de biruinţă. Imnul României are unsprezece strofe. Astăzi, doar primul, al doilea, al patrulea și ultimul vers se cântă cu ocazii oficiale, așa cum prevede legea română. Imnul Naţional al României se cântă şi se publică oficial numai în limba română.
De-a lungul timpului România a avut mai multe Imnuri Naționale:
- „Marș triumfal” între 1862–1884
- „Trăiască Regele” de Vasile Alecsandri între 1884–1948
- „Zdrobite cătușe” între 1948–1953
- „Te slăvim, Românie” între 1953–1975
- „E scris pe tricolor Unire” între 1975–1977
- „Trei culori” între 1977–1990
- „Deșteaptă-te, române!” din 1990 până în prezent.
Imnul național, ca și alte simboluri naționale ale unei țări, reprezintă tradiția, istoria și credințele unei națiuni și ale poporului său. Imnul național reflectă istoria, luptele și tradițiile unei națiuni și ale poporului său și servește ca expresie a identității naționale.
