Cât funcționează strategia împrumuturilor pentru UTA? Câteva cazuri reușite dar în umbra lor nu sunt semne încurajatoare

UTA are o Academie care constant produce jucători importanți. În ultimul deceniu jucători ca Dennis Man, Adrian Petre, David Miculescu iar acum Rareș Pop au ieșit în evidență la nivelul fotbalului românesc. Lor li se adaugă și alții care au ajuns să joace la nivelul primelor două ligi. Din când în când Academia UTA-ei produce chiar câte o generație care in corpore prezintă potențial. Una dintre acestea a fost cea care în sezonul trecut al Ligii de Tineret a jucat finala campionatului, fiind învinsă în ultimul act de Universitatea Craiova. Vorbim în acest caz de 10-15 jucători care arată perspective certe pentru a face pasul către fotbalul de seniori. Lor li s-au adăugat vara trecută alți câțiva jucători tineri reveniți din împrumuturi precum și jucătorii africani achiziționați de UTA prin intermediul agentului Cristian Hossu. Chiar dacă înaintea acestui campionat UTA și-a reconfigurat din temelii lotul, foarte puțini dintre cei cuprinși în categoriile enumerate mai sus au fost considerați de către antrenorul Mircea Rednic ca fiind suficient de buni pentru a fi păstrați în lotul primei echipe. Pentru restul s-a ales varianta împrumuturilor. Astfel 22 de jucători aflați sub contract cu UTA au fost trimiși împrumut la alte echipe, 12 în Liga 2 și 10 în Liga 3. La jumătate de an de la acel moment e un prilej potrivit să vedem cum funcționează această strategie.

Evident că cel mai mult ne interesează jucătorii împrumutați la echipele de Liga 2, deoarece aceștia sunt (măcar teoretic) cei care au perspectivele reale de a fi soluții în viitor pentru prima echipă a Bătrânei Doamne. Dintre cei 12 ies în evidență în mod special Alexandru Roșca și Denis Hrezdac, jucători esențiali în echipele lor, CSC Șelimbăr respectiv Corvinul Hunedoara, nimeni altele decât ocupantele primelor două poziții ale clasamentului în Liga 2. Portarul Roșca a jucat și a fost integralist în 16 dintre cele 17 meciuri ale echipei sale iar mijlocașul central Hrezdac are și el cifre remarcabile: a jucat în 18 dintre cele 20 de meciuri ale Corvinului, în 16 dintre ele a început titular, 9 dintre ele terminându-le de asemenea în teren. În plus, în ciuda rolului său mai degrabă defensiv și-a pus semnătura pe 4 goluri ale echipei sale. Interesant este faptul că cele două poziții, cea de portar și cea de mijlocaș central sunt unele în care Mircea Rednic caută soluții în această iarnă, deoarece doi dintre mijlocașii aduși în urmă cu 6 luni l-au dezamăgit iar în privința postului de portar caută o rezervă autohtonă la Iacob. Însă antrenorul nu ia în calcul „repatrierea“ celor doi, declarând de exemplu despre Hrezdac că preferă să îl mai lase 6 luni la Huneodoara tocmai pentru a evolua constant. Dacă însă vor continua pe aceeași linie, cei doi ar trebui să fie candidați cerți la un loc în lotul UTA-ei din sezonul viitor.

Evoluții bune au avut și Fabiano Cibi, Bruce Nortey și Raul Popa. Primii doi sunt colegi la CSC Dumbrăvița unde Cibi a jucat în 14 meciuri (din 17), 8 ca titular, 3 ca integralist, marcând un gol. Tot un gol a marcat și Nortey care, la fel ca și Cibi, a jucat în 14 partide dintre care 8 ca titular (6 integralist). În ceea ce-l privește pe Popa, mijlocașul ofensiv a avut un început dezastruos de sezon la Șelimbăr, unde nu a prins deloc echipa dar de unde a fost „recuperat“ de antrenorul arădean al lui CSM Slatina, Dan Oprescu. După două meciuri în afara lotului, Popa a intrat în prima echipă a oltenilor și nu a mai ieșit, jucând în 8 partide, toate ca titular, reușind chiar să și marcheze o dată.

Un caz mai special este cel al lui Ionuț Anișorac. La prima vedere acesta are cifre decente la Târgoviște (12 meciuri jucate din 20, dintre care 10 ca titular) însă ele au fost adunate în prima parte a sezonului și în Cupa României. Practic după etapa a 5-a titularul postului de fundaș stânga în naționala U19 a României nu a mai apărut decât în 3 meciuri de campionat ale dâmbovițenilor, într-unul dintr ele fiind integralist, în altul jucând o repriză iar în al treilea doar 5 minute pe final. Pentru colegul său Claudiu Negoescu, împrumutat la aceeași echipă, lucrurile stau mult mai grav deoarece a jucat într-un singur meci și acela de Cupă. În schimb un alt tânăr de perspectivă, coleg cu Cibi și Nortey la Dumbrăvița, este vorba de Răzvan Ristin, are cifre, să zicem, rezonabile: 8 meciuri jucate dintre care 4 ca titular și integralist.

Trei jucători au revenit în această iarnă la Arad fie pentru că împrumuturile la echipe de Liga 2 le-au expirat, fie pentru că nu au dat randament: fundașul dreapta Alexandru Pătălgică (niciun minut jucat pentru Metaloglobus în acest sezon) și atacanții Paul Mercioiu și Joseph Godwin, care au jucate câte un meci pentru CSC Dumbrăvița respectiv CSM Reșița, nigerianul reușind să marcheze la unica sa apariție pentru „rossonerri“ din Banat. Aproape sigur toți trei vor fi împrumutați la alte echipe.

Pentru a doua jumătate a sezonului avem și un „new entry“ pe lista împrumutaților la echipe de Liga a 2-a, este vorba de Ahmet Ekmekci, care va juca în sezonul de primăvară la CSC Dumbrăvița. Cazul său este unul care, credem noi, merită ceva mai multă atenție deoarece deciziile luate în privința sa par cel puțin surprinzătoare. Golgheter al echipei de tineret în sezonul trecut, pentru care a marcat 15 goluri și a dat 10 pase decisive, cu reușite inclusiv în semifinala și finala Ligii de Tineret, Ahmet părea unul dintre cei mai îndreptățiți jucători să spere că acest sezon va fi unul în care va aduna primele sale apariții în prima ligă. Iar debutul presezonului a fost unul cât se poate de promițător, cu un eurogol marcat de puștiul Academiei în amicalul de la Socodor. Din păcate, după ce a fost rezervă neutilizată în prima etapă la Galați, lui Ahmet i s-a descoperit o afecțiune cardiacă iar aceasta l-a forțat să ia o pauză de două luni, timp în care Ahmet a apelat la serviciile medicale ale unei clinici din Turcia, lucru care nu le-a căzut prea bine celor din club, care ar fi vrut ca jucătorul să se opereze la Timișoara (amănunte despre acest incident au apărut la momentul respectiv și pot fi relecturate în al doilea paragraf al acestui material: Transferuri dubioase, decizii ilogice, dezinformări… quo vadis UTA?). Însă la reîntoarcerea din convalescență Ahmet se pare că a găsit ușile primei echipe închise, deoarece a mai apărut pe foaia de joc doar în două rânduri, cu Oțelul Galați la Sibiu și cu FC Voluntari în Cupă, la Oradea, dar fără să joace niciun minut. Poate mulți dintre fani credeau că jucătorul e încă în recuperare doar că în acest timp, de la începutul lunii octombrie și până la finalul sezonului Ahmet a jucat de 8 ori pentru echipa de tineret, marcând 6 goluri. Ținând cont de toate acestea, pentru noi cel puțin, e ciudat cum singurul tânăr jucător din anturajul echipei mari care încă nu a debutat în prima ligă e tocmai cel care a fost cel mai bun din echipa care în vara trecută juca finala Ligii de Tineret. În aceste condiții însă poate că pentru Ahmet împrumutul la Dumbrăvița vine la momentul potrivit deoarece, după cum am văzut, antrenorul echipei timișene, Cosmin Stan, este generos cu minutele acordate tinerilor jucători, chiar dacă aceștia nu aparțin de clubul la care activează.

Din păcate nu la fel de generoși sunt antrenorii echipelor de Liga 3 unde avem tineri utiști împrumutați. În afară de băieții care evoluează la Pecica (Zamfir, Nasiru, Fred Nortey, Avalumun și Borcea), club cu care UTA are o relație de parteneriat în acest sens, restul joacă puțin sau deloc. Pentru Bârlădeanu, Sarkozi, Bota, Bokse sau Morar, Liga 3 pare, cel puțin în acest moment, să fie o fundătură.

Centralizând datele putem observa că dintre jucătorii împrumutați avem 5 care și joacă la un nivel competitiv (Liga 2) și s-au și impus clar în echipele lor. Ori 5 din 22 ni se pare extrem de puțin iar cel puțin o parte dintre ceilalți 17 riscă să se piardă. Sigur, e greu ca dintr-o generație toți fotbaliștii sau majoritatea să devină mai devreme sau mai târziu componenți ai primei echipe însă e de așteptat ca măcar două treimi să își poată pune primele cărămizi la temelia unei cariere de jucători profesioniști, chiar dacă la un nivel mai scăzut, cum ar fi Liga 2. Din păcate însă pentru foarte mulți dintre ei, pe lângă impactul destul e abrupt cu fotbalul de seniori, intervin particularitățile existente la cluburile la care sunt împrumutați: probleme de infrastructură, de organizare, tipologia antrenorului și în primul rând statutul de jucător care nu aparține respectivului club.

Din acest punct de vedere, așa cum am mai argumentat și cu alte ocazii, UTA are nevoie obligatoriu de o echipă secundă exclusă în Liga 3. O astfel de echipă secundă ar face ca trecerea acestor jucători de la fotbalul de juniori la cel profesionist să se facă într-un mediu controlat iar astfel timp de cel puțin un an ei ar acumula o experiență mai mult decât necesară pentru continuarea și consolidarea carierei de jucători profesioniști. Altfel, există riscul ca destui dintre ei să renunțe la fotbal ceea ce ar face ca atât talentul cât și investiția clubului în ei să se fi irosit. Dincolo de asta și pentru antrenorii primei echipe ar fi cât se poate de util să aibă o echipă secundă de unde să poată aduce la echipa mare jucători care manifestă o calitate și o formă foarte bună sau când trebuie să compenseze crize de lot la nivelul seniorilor. De asemnea echipa secundă este și o excelentă oportunitate de rodaj pentru seniorii care vin după perioade lungi de absență sau pentru cei care pentru mai multe etape la rând nu reușesc să acumuleze jocuri în picioare.

În concluzie, încăpățânarea și zgârcenia celui care conduce UTA și care în ciuda argumentelor aduse inclusiv din interiorul clubului pentru înființarea acestei echipe secunde, refuză să vadă utilitatea ei și să acționeze în consecință, privează Academia și jucătorii ei de ultima verigă între juniorat și echipa mare, o verigă esențială în dezvoltarea lor. De asemenea, prin această politică, UTA practic nu bifează o căsuță importantă din caracteristicile unui autentic club profesionist.