UTA rămâne în cursa pentru play-off după un nou meci de infarct!

Bătrâna Doamnă a învins FCU 1948 cu 3-2 la capătul unui meci care a pus din nou la grea încercare tensiunea și inimile suporterilor arădeni și probabil pe cea a antrenorului său. Per ansamblu, superioritatea UTA-ei a fost vizibilă însă din păcate echipa noastră din nou a arătat inconstanță în joc alternând perioadele foarte bune cu unele în care a cedat inițiativa oaspeților. Într-adevăr oltenii au în ultima treime jucători de calitate însă aceștia au avut perioade în care s-au putut desfășura și fiindcă UTA nu și-a „ucis“ prada în momentele în care cu mii de oameni în spate a dominat autoritar meciul. Până la urmă e bine că totul s-a terminat așa cum trebuie, dar rămâne senzația că UTA s-a jucat cu un meci pe care ar fi putut să îl câștige mult mai clar.

Prima repriză parcă a părut desprinsă din jocurile de fotbal din curtea școlii în care cei mai buni jucători evoluează în față iar cei mai slabi sunt trimiși în apărare. Am avut parte de 4 goluri și multe alte ocazii mari, venite multe dintre ele în urma greșelilor și naivităților pe care le-au arătat cele două apărări. UTA a început așa cum e normal să o facă pe teren propriu, când are avantajul adus de tribune și mai ales în fața unei echipe cu o defensivă foarte vulnerabilă. În primele 12 minute a avut două ocazii și încă două situații bune create iar pe acest fond golul lui Joao Pedro a venit cât se poate de logic. Din păcate, în loc să apese mai tare pedala de accelerație, după gol UTA slăbește strânsoarea și îngăduie adversarului să-și revină. Și, conform proverbului „pe cine nu lași să mori, nu te lasă să trăiești“, oaspeții egalează prin Bauza la o fază venită aproape de nicăieri. Din fericire băieții noștri au avut reacție imediată iar Micovschi aruncă tribunele în aer la o fază în care a făcut de toate: s-a demarcat, a preluat, a driblat, a centrat și în cele din urmă a finalizat eficient cu o execuție deloc ușoară. Spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat după primul gol, UTA nu s-a mai retras, dar a risipit nonșalant două faze pe care scria 3-1, prin Luckassen și același Micovschi. Mult mai eficienți au fost oaspeții care au egalat până în pauză la singura oportunitate avută și chiar cu un oarecare noroc deoarece Dragu a nimerit cu mingea în poartă încercând să centreze.

Repriza secundă nu a mai fost la fel de spectaculoasă prin prisma ocaziilor mari de gol. Micovschi (la un nou meci foarte, foarte bun) ratează milimetric ținta, Stolnik nu reușește să înscrie din câțiva metri după care Kvakic își arată limitele și îl faultează în careu pe Luckassen iar Fabry din penalty stabilește scorul final încă din minutul 63. Însă până la sfârșitul meciului, fanii UTA-ei au mai avut mult de suferit, asta deoarece pe măsura trecerii timpului favoriții lor s-au apărat tot mai jos iar șansele de egalare ale oltenilor, n-au lipsit, chiar dacă ele n-au fost numeroase. Din fericire Blănuță din poziție bună l-a luat la țintă pe Vulturar iar apoi Căpușă le-a salvat pielea colegilor săi din centrul defensivei, care l-au scapat pe Sidibe nemarcat în dreptul punctului de la 11 metri dar fundașul dreapta al UTA-ei a intervenit providențial. FCU a mai avut câteva oportunități în careul nostru dar deciziile și execuțiile jucătorilor săi ofensivi au trădat-o.

Emoții le-a dat fanilor și antrenorul, cu unele schimbări care au ridicat ceva semne de întrebare dar care până la urmă s-au dovedit a fi dacă nu inspirate, măcar inofensive. A surprins puțin intransigența față de Rareș Pop, înlocuit la pauză, probabil din cauza greșelii de la golul de 2-2. Însă în afară de acea fază Rareș făcuse un meci bun, a fost un constant pericol pentru poarta adversă dar iată că a beneficiat de un tratament diferit față de alți jucători care au greșit decisiv dar au continuat să aibă încrederea antrenorului. Înlocuitorul său Omondi, care făcuse un meci slab în Giulești, a fost șters și astăzi, singurul moment prin care s-a remarcat fiind lovitura liberă excelent executată la ratarea lui Stolnik. Apoi, a surprins faptul că antrenorul a preferat să joace finalul tensionat al unui meci atât de important cu un cuplu de mijlocași centrali foarte tânăr și neexperimentat, Mihai – Vulturar (acesta din urmă debutant în prima ligă!) și să-l trimită pe Ariel Lopez pe postul de fundaș stânga în locul lui Trif; iar uruguayanul a fost destul de ușor de depășit de rapidul Sidibe în 2-3 faze petrecute în prelungiri.

Un alt aspect care merită subliniat este evoluția implanturilor din primul 11: Joao Pedro și Trif. Primul a fost unul dintre cei mai buni oameni de pe teren atâta timp cât l-au ținut bateriile. A marcat, a oferit pasa decisivă la golul 2, a fost foarte prezent la mijlocul terenului atât pe faza defensivă cât și pe cea ofensivă, a arătat combativitate și probabil că în momentul în care va putea juca 90 de minute va deveni un jucător esențial în angrenajul UTA-ei. Cât despre Trif, de remarcat că pe partea lui n-au fost probleme, evoluția lui fiind una sobră dar fără impactul ofensiv pe care îl avea Abeid sau pe care-l are Diogo Rodrigues (menajat astăzi din cauza unei probleme musculare).

În final, dincolo de bucuria victoriei, mai merită scos în evidență faptul că atunci când îi iese jocul UTA este una dintre puținele echipe din campionat care etalează un fotbal bun și modern: agresiv, cu pressing avansat, combinații rapide la firul ierbii între mai mulți jucători, o gamă foarte variate de procedee și strategii de atac, o filosofie ofensivă directă, verticală, un joc antrenant, foarte plăcut de privit. Problema pe care încă o are echipa este faptul că nu reușește să mențină acest joc măcar pe majoritatea duratei partidei alternând această exprimare cu perioade în care este ezitantă, în care jucătorii parcă își pierd busola și comit erori neașteptate. De asemenea încă UTA nu pare capabilă să controleze și să liniștească jocul, alternativa la ofensiva euforică și de multe ori riscantă fiind retragerea în preajma propriului careu și cedarea inițiativei adversarului, lucru care duce la presiune care uneori e absorbită cu ușurință (cazul meciului cu Petrolul) dar alteori generează adevărat migrene fanilor (cum s-a întâmplat pe alocuri azi).

Evident însă că jocul UTA-ei este în categoria „work in progress“. Până la finalul sezonului ar trebui să vedem o creștere cotinuă a exprimării iar dacă UTA va reuși să își păstreze acest nucleu de jucători pentru sezonul viitor, și evident același staff tehnic, chiar ar putea intra în categoria echipelor foarte solide ale campionatului. Până atunci însă UTA are misiunea mult mai importantă de a câștiga în continuare puncte. Următoarele 3, dacă vor fi obținute în deplasarea cu Dinamo, ar putea să o ducă în play-off chiar, dar pentru aceasta mai avem nevoie și de avantajul rezultatelor indirecte. Calcule în acest sens însă vom putea face abia după încheierea rundei.

UTA – FCU 1948 3-2 (2-2)

Superliga, sezon regular, etapa 29
Sâmbătă 2 martie 2024, ora 14:00
Arad, Arena „Francisc Neuman“

Au marcat: Pedro (13), Micovschi (29), Fabry (63-pen) / Bauza (22), Dragu (42)
Cartonașe galbene: Benga / Sidibe
Cartonaș roșiu: E. Zelgin (staff FCU – pe bancă)

UTA: Iacob (cpt) – Căpușă, Stolnik, Benga, Trif (83. Lopez) – Pedro (77. Vulturar), Freitas (46. Omondi) – R. Pop (46. Mihai), Fabry, Micovschi (90+4. Morar) – Luckassen. Rezerve: Kucher – Conte, Iurasciuc, David, Stanciu. Antrenor: Mircea Rednic

FCU 1948: R. Popa – Negru, Kvakic (83. V. Pop), Lekiatas, Dragu – V. Achim, D. Albu – Baeten (77. Sidibe), Bauza, Bahassa (65. Ibrahim) – Chițu (77. Blănuță). Rezerve: Gurău, Enache – Bildar, M. Ilie. Antrenor: Valentin David

Arbitru central: Radu Petrescu (București)
Asistent 1: Mircea Grigoriu (București)
Asistent 2: Mihai Marina (Bistrița)
Oficial 4: Sorin Vădana (Cluj)
Arbitru VAR: Horia Mladinovici (București)
Asistent VAR: Radu Ghinguleac (București)
Observator arbitraj (FRF): Nicolae Grigorescu (Timișoara)
Observator organizare joc (LPF): Florin Bătrînu (Timișoara)