La conferința de presă premergătoare meciului cu FCSB, antrenorul Bătrânei Doamne a anunțat că Dumitrașcu, Marku, Ofosu și Stroungis nu vor face deplasarea la București deoarece a decis să renunțe la ei și le-a pus în vedere să își găsească echipe. Explicația? „Nu sunt ceea ce am eu nevoie“. Ținând cont de absența lui Cristian Mihai, care este suspendat, asta face ca practic echipa noastră să abordeze meciul de luni seara cu doar doi mijlocași centrali de meserie în lot, brazilianul Marcelo Freitas și noua achiziție, uruguayanul Ariel Lopez. Sigur, Rednic poate opta pentru formula 3-5-2 cu doi interi mai ofensivi însă nici în acel caz configurația lotului nu este una prea liniștitoare în privința acoperirii posturilor. Deoarece pe lista renegaților a intrat și grecul Stroungis, vedem cum în formula menționată UTA ar avea trei fundași centrali (Stolnik, Conte, Benga), un mijlocaș defensiv (Freitas) și un jolly joker care să acopere două posturi (Lopez). Indiferent de sistem așadar Rednic va avea pe bancă o singură rezervă pentru axul central-defensiv al echipei sale. Sigur, mai este și fundașul central Darius Iurasciuc dar Rednic a demonstrat până acum că nu se bazează pe el, ținându-l în lot doar la număr.
Decizia este nu doar riscantă (ținând cont de faptul că jucăm pe terenul celei mai bune echipe a campionatului) ci și ciudată având în vedere faptul că antrenorul se privează benevol de prezența unui jucător aflat sub contract, care nu are probleme fizice și, din ce știm noi, nici disciplinare. Nu putem spune că Herald Marku ne-a impresionat dar pentru o rezervă reprezenta o variantă decentă. Așa cum nici Cătălin Carp nu a fost vreo „strălucire“ în jocul UTA-ei dar nu ni s-a părut un jucător la care să renunți după câteva luni de contract. De altfel, se poate observa că toți cei 6 jucători la care Rednic a renunțat deja plus cei 4 pe care vrea să îi dea afară acum sunt jucători aduși de el în vară. Este de-a dreptul halucinant cum un antrenor dă afară 10 jucători pe care tot el îi adusese cu jumătate de an mai devreme și nimeni nu-l ia la întrebări, de parcă asta ar fi cel mai normal lucru din lume. Culmea ironiei e că Rednic decimează UTA fix când regulamentul a fost schimbat iar echipele pot avea pe banca de rezerve nu 9 ci 12 jucători, dând astfel posibilitatea antrenorilor să introducă în priza meciului practic toți jucătorii din lot.
Cel mai de neînțeles caz este cel al lui Reagy Ofosu, care nu a venit în primele săptămâni din vară ci a făcut parte din contingentul „cireșelor“ aduse de Rednic în toamnă pentru a întări un lot care își arătase din plin limitele în startul campionatului. În a doua jumătate a lui septembrie, când a semnat cu echipa noastră, noi ne-am exprimat rezervele vizavi de un jucător cu calități dovedite în fotbalul românesc dar care în ultimii doi ani avusese o foarte abruptă pantă descendentă în carieră. Cu toate acestea mijlocașul ofensiv german a intrat foarte bine în echipă și, chiar dacă din cauza pregătirii fizice nu a putut evolua de la început 90 de minute, impactul pozitiv în jocul echipei s-a simțit. Un gol și trei pase decisive în 6 meciuri chiar nu e puțin lucru. Ne-am spus atunci că la mijloc e mâna antrenorului, care își cunoaște jucătorul și cu care probabil are o relație mai specială, reușind astfel să-l motiveze. A venit însă apoi accidentarea neamțului la sfârșitul lui noiembrie după care, deși refăcut, Ofosu a fost uitat pe bancă în meciurile cu Poli Iași și Farul (în Moldova UTA era condusă, Rednic mai avea o schimbare dar n-a apelat la această soluție) iar în ultima etapă cu CS Universitatea Craiova nu l-a inclus nici măcar în lot. Ce s-a întâmplat în relația lui Rednic cu Ofosu este greu de spus dar din punctul nostru de vedere explicația dată public de antrenor este o sfidare la adresa suporterilor. Nu poți pretinde că respecți fanii și opinia publică atunci când ceri să înghită o gălușcă de genul „nu e ce îmi doresc“, pentru un jucător pe care tu l-ai adus cu surle și trâmbițe și care ți-a și livrat, chiar peste așteptări.
Din păcate nu mai este o noutate că UTA a devenit un sat fără câini. Alexandru Meszar la fiecare numire de antrenor se spală pe mâini de orice responsabilitate și își lasă angajatul să facă ce vrea. Nu suntem în niciun caz adepții conducătorilor care se bagă peste antrenori în deciziile tehnice dar când vine vorba despre transferuri sau despre gestionarea juniorilor din Academie, acestea sunt lucruri care țin de strategie iar granițele între care un antrenor se poate mișca trebuie să fie clar delimitate; altfel există riscul ca într-un sezon sau chiar mai puțin, un antrenor lăsat să zburde pe câmpii să îți facă praf lotul, bugetul și chiar viitorul pe termen mediu. Meszar a trecut prin această experiență cu Adrian Mihalcea, apoi cu Ilie Poenaru dar se pare că nu s-a învățat minte și o repetă cu Mircea Rednic. Dar de fept, pe cel care conduce clubul nici nu-l interesează prea mult să învețe din aceste experiențe. UTA e jucăria lui pe partea de venituri atrase, iar atâta timp cât antrenorul se manifestă ca un agent de PR al șefului, se poate juca și acesta cu UTA precum un copil de școala generală pe playstation; pentru că doar acolo mai poți să dai afară 10 jucători așa simplu, doar pentru că te-ai trezit dimineața cu fața la cearceaf și să nu dai socoteală în fața nimănui pentru asta. Unde a rămas cu adevărat UTA în toată această nebunie? Probabil doar în inimile și realitatea virtuală a suporterilor.
Altfel, dincolo de toate acestea, succes băieților luni seara! Până la urmă, buni, slabi, mediocri, plătiți, neplătiți, lăudați sau dați afară de antrenor, ei sunt singurii care pot intra pe gazon cu sigla clubului pe piept și pot efectiv face ceva concret pentru un nume cu un trecut mult prea mare pentru un prezent atât de mic. Haide UTA!
