Situație incredibilă la UTA, unde conducerea dă, din nou, dovadă de amatorism la cote maxime. Vorbim despre cazul Philip Otele (cotat la 650.000 de euro de către cei de la Transfermarkt), un caz parcă tras la indigo după cel al lui Roger Junio, pe care UTA l-a pierdut grație amatorismului celor din conducere și mai ales grație „priceperii” în ale administratului unui club de fotbal a celui mai asumat dintre asumați conducători de club.
Așa se face că, seara trecută, managerul general al clubului, Attila Brosovszki, declara în emisiunea „Glasul Tribunei”, de la TV Arad, că situația prelungirii contractului lui Otele este ca și rezolvată, urmând ca în aceste câteva zile să se ajungă la un procent de 100% rezolvare. Astăzi, aflăm că, de fapt, situația lui Otele chiar este ca și rezolvată, doar că în alt sens… Acela că jucătorul refuză sub orice formă semnarea unui nou contract și că s-ar fi înțeles deja cu o formație din Israel. Posibil să fie vorba despre același club care l-a vrut și în vara anului trecut și care chiar a făcut o ofertă oficială pentru Otele. Vorbim despre cei de la Hapoel Kiryat Shmona, care în urmă cu șase luni de zile erau dispuși să plătească 200.000 de euro pentru Otele plus un procent de 25% dintr-un viitor transfer.
Ei bine, UTA a refuzat atunci oferta pentru Otele, dar nici nu i-au făcut jucătorului o propunere imediată de prelungire a contractului, fiindcă cei din club lucrează, așa cum ne-au obișnuit deja, după ureche, amatoricește. Se pare că aceștia au așteptat până în toamnă, când i-ar fi făcut jucătorului o primă propunere de prelungire a contractului, doar că acesta a refuzat-o. Între timp, clubul i-a mai făcut oferte lui Otele, dar fotbalistul și-a văzut de joc, a făcut-o mai bine decât majoritatea colegilor săi, a demonstrat ce poate și s-a orientat spre viitor. Cu toate că, în cele din urmă, din disperare, clubul i-a oferit lui Otele suma de 14.000 de euro, cel mai mare contract din istoria clubului, jucătorul a continuat să refuze. Din ce înțelegem, acesta este decis să plece și suma vehiculată că ar primi-o din vară, de la noul său club, ar fi de 25.000 de euro pentru fiecare lună din contract. Vă imaginați că Otele, în toată perioada asta, avea unul dintre cele mai mici salarii de la UTA. În vară, nigerianul câștiga 5.800 de euro lunar, iar din moment ce nu și-a prelungit contractul, înseamnă că tot atât are și la această oră. Asta în timp ce colegii lui care fac figurație pe teren câștigă dublu. Spre exemplu, Keșeru câștigă 13.000 de euro pe lună, iar Ademi avea un salariu de 11.000 de euro pe lună. Cel mai probabil, doar juniorii din club câștigau mai puțin decât Philip Otele.
Deci, cumva, nu e de mirare că fotbalistul refuză să mai semneze vreo prelungire de contract, din moment ce el a fost ținut pe salariu mic, deși juca mult mai bine decât majoritatea colegilor săi, în vreme ce alții care efectiv n-au jucat nimic, aveau salarii duble față de el. Probabil s-a simțit chiar jignit de cum a fost tratat de club și, mai mult decât atât, este normal să vrea să plece la un salariu de 25.000 de euro, de la unul de 5.800.
Cel mai probabil, maximul din ce mai poate scoate UTA acum din cazul Otele este să-i dea drumul să plece încă din această iarnă la viitoarea echipă și să se aleagă cu niște zeci de mii de euro.
Pentru cei care nu-și mai amintesc, la fel s-a întâmplat și în cazul lui Roger Junio. La fel ca și Otele, Roger fusese unul dintre cei mai buni de la UTA în perioada respectivă, dar clubul a tot ezitat să-i prelungească înțelegerea. Când în sfârșit clubul a decis că e cazul să prelungească contractul cu Roger, brazilianul a fost de acord, dar a cerut undeva într 15.000 și 25.000 de euro la semnătură, bani pe care voia să-i trimită acasă, familiei. Ei bine, Alexandru Meszar ar fi refuzat să-i dea banii ceruți la semnătură, iar între timp au intrat pe fir cei de la CFR Cluj. Formația clujeană nu doar că i-a oferit lui Roger un contract mai bun decât cel oferit de UTA, dar i-ar fi dat acestuia și 100.000 de euro la semnătură, bani pe care brazilianul i-ar fi împărțit „50-50” cu impresarul său.
Un an mai târziu, vedem că cei din conducerea clubului arădean n-au învățat absolut nimic din greșelile trecutului, continuând să conducă UTA în cel mai amatoricesc mod posibil. Aflăm totodată de la un alt oficial al clubului arădean, Sorin Botiș, că Otele nu va fi urcat în avionul spre Antalya, acolo unde va fi cantonată formația antrenată de Gyuszi Balint. O decizie dubioasă, am zice, din moment ce fotbalistul încă mai are șase luni de contract. Ce să înțelegem din asta, că UTA nu se va mai baza pe serviciile lui și că se va răzbuna pe jucător, trăgându-l pe linie moartă?
În același timp, aflăm că în ultimele luni de contract se mai află câțiva jucători, printre care și Cascini, Ubbink sau Batha. Dacă ultimii doi oricum au scăzut drastic nivelul de joc, în cazul lui Cascini situația este la fel de dubioasă, ca și în cazul lui Otele. În prima parte a sezonului, Cascini a fost unul dintre cei mai buni fotbaliști ai Bătrânei Doamne, iar acum ne trezim că există posibilitatea ca UTA să-l piardă și pe el, dacă nu începe negocierile cu jucătorul sau dacă nu se înțeleg.
Ce ar mai putea fi de spus despre politica de administrare a clubului? Cât de păguboasă poate fi gândirea celor care iau decizii pentru UTA? Cum să refuzi să vinzi un jucător, doar pentru ca peste câteva luni să-l pierzi gratis? Iar dacă tot nu ai vrut să-l vinzi, de ce nu i-ai oferit un contract mai bun atunci? Unde mai punem și faptul că UTA, în acest moment, deși prezintă jucători ca „noi transferuri”, are interzis la transferuri până când plătește 50.000 de euro către lituanienii de la FK Kauno Zalgiris, reprezentând taxa de formare a jucătorului. Deci, la nivel declarativ, UTA a adus deja doi fotbaliști, pe brazilianul Willie Barbosa și pe muntenegreanul Stefan Milosevic. Oficial, aceștia nu pot fi înscriși la FRF pentru a putea fi folosiți în Superligă, până când UTA nu-și achită datoria către clubul lituanian. Sunt decizii inexplicabile pentru fani și pentru cei care se mai pricep câtuși de puțin la acest fenomen, dar decizii cu care Meszar & co ne-au obișnuit.
