„La-La! La-La-La-La-La-La! E sărbătoareeee acasă la UTA” sună una dintre scandările cele mai dragi galeriei Bătrânei Doamne și nu e greu de ghicit de ce; pentru că ea este scoasă din dosarul cu partituri al tifosseriei roș-albe în momentele de după victoriile de pe teren propriu. Astăzi ea a fost din nou auzită la final pe Arena „Francisc Neuman“, pentru că 10.000 de suporteri textiliști au sărbătorit nu doar o victorie fără emoții, nu doar un joc foarte bun, pe alocuri chiar spectaculos al favoriților, dar și câștigarea matematică a Play-Out-ului! Cu o etapă înainte de final, UTA are 4 puncte peste principala urmăritoare, Oțelul și, într-o lume normală, acum s-ar fi pregătit de barajul pentru Conference League. Trăim însă în lumea lui Șoani Meszar și Ghiță Falcă, vătafi peste un club pe care și l-au luat la purtător, astfel că ascunderea gunoiului din actele publice și incapacitatea de a achita datoriile la foștii jucători, au tras mai greu în balanță decât susținerea meritului sportiv, astfel că staff-ul și jucătorii au fost văduviți de încă unul sau două meciuri cu miză europeană, pe care, la forma arătată în această primăvară, chiar aveau șanse reale de a le câștiga. Dar ăsta este un subiect de dezbătut mai amplu după finalul campionatului.
Revenind la meciul de astăzi, UTA a făcut o demonstrație de forță în fața unei echipe fantomatice, care are pe bancă un antrenor dedicat iar în teren fotbaliști buni sau chiar foarte buni de la mijloc în sus, dar care este foarte aproape de retrogradare din cauza unui management inept, din păcate atât de răspândit în fotablul românesc. Speculând degringolada unei echipe care pe acest final de sezon parcă nici ea nu înțelege de ce și pentru ce trebuie să lupte, utiștii au zburdat pe teren în primele 45 de minute. Profitând de spațiile generoase lăsate de o echipă care nu știa nici ea dacă vrea să se apere sau să atace, Luckassen, Imoh, Omodi dar mai ales Rareș Pop au făcut ravagii, iar faptul că la pauză a fost doar 2-0 a părut un semn de clemență din partea amfitrionilor, care au oferit un adevărat spectacol celor 10.000 de suporteri care au închis casa pentru acest meci.
După ce timp de o repriză UTA a arătat cum se atacă, fără tiki-taka și temporizări, ci direct, viguros și tinerește spre poarta adversă, după pauză trupa lui Mircea Rednic a predat o nouă lecție: lecția apărărăii pragmatice și a contra-atacului nimicitor. Oaspeții au avut posesia dar a fost una sterilă, singurele ocazii venind în cele două rânduri când defensiva UTA-ei i-a permis lui Bauza să-și arate limitele impuse de o mentalitate nesănătoasă, care parazitează un talent atât de risipitor. Apoi, după ce Pedro a închis practic soarta meciului la jumătatea reprizei secunde (îi plac portughezului meciurile cu oltenii) am asistat la un fotbal de curtea școlii în care, parcă empatici cu drama pe care o trăia inimosul Trică pe marginea terenului, băieții în roșu se chinuiau efectiv să nu marcheze. Dacă între minutele 67 și 85 s-ar fi făcut 6-0 nu ar fi fost mult. Până la urmă s-a terminat 3-1, la fel ca în partida cu Oțelul, defensiva UTA-ei oferind oaspeților golul de onoare cu un cavalerism despins parcă din mentalitățile perioadei romantice ale acestui sport.
Dincolo de rezultatul final, joc și titlul neoficial de campioană a Play-Out-ului, momentele cele mai emoționante l-au avut în prim plan pe Rareș Pop. În prag de Bacalaureat, Rareș i-a lăsat corigenți pe rând pe toți fundașii adverși care au avut curaj să-i iasă în față la extemporalul șerpuirilor sale ucigașe prin apărarea albastră, a creat, a șutat, a marcat, a lăcrimat de emoție după gol în fața Tribunei a II-a iar în repriza secundă a ieșit de pe teren aplaudat în picioare și cu numele scandat la o intensitate care a făcut ca despre Rareș Pop să afle și eventualii amatori de drumeții de pe dealurile Lipovei. Ceea ce a arătat acest copil în ultimii doi ani întruchipează poate ce are mai frumos spiritul UTA-ei și moștenirea Aradului; iar faptul că îl pierdem la 18 ani arată și ce conduceri nedemne de acest spirit are atât clubul cât și orașul în prezent și trecutul apropiat. Dar și despre acest subiect, după încheierea sezonului.
În final, mai dorim să spunem doar atât: jucători și antrenori, meritați din plin toate ovațiile și aplauzele primite, tot respectul și aprecierea. Ați dovedit că aveți valoare indviduală și spirit de echipă. Pentru suporteri dar și pentru onoarea tricoului pe care-l îmbrăcați, chiar dacă nu mai aveți nimic de câștigat, vă mai rugăm un lucru: jucați cu aceeași plăcere și exuberanță și ultima etapă, intrând în memoria afectivă a celor care urmăresc fotbalul românesc, ca echipa care a arbitrat impecabil lupta pentru evitarea retrogradării, învingând toți cei trei adversari întâlniți. Faceți asta pentru orgoliul vostru, pentru mândira clubului și nu pentru a retrograda pe X sau a salva pe Y! Bravo UTA! Haide UTA!
UTA – FCU 1948 3-1 (2-0)
Superliga 2023-2024, Play-Out, Etapa 8
Luni, 6 mai 2024, 18:00
Arad, Arena „Francisc Neuman“
Au marcat: Luckassen (6), R. Pop (31), Pedro (67) / Ibrahim (87)
Cartonașe galbene: Stolnik, Luckassen / Padula, Lacroix
UTA: Iacob (cpt) – Căpușă, Stolnik, Conte, Trif (69. Rodrigues) – R. Pop (58. Micovschi), Mihai (88. Calotă), Vulturar (58. Pedro), Omondi – Imoh, Luckassen (88. Iurasciuc). Rezerve: Kucher – Rodrigues, David, Stahl, Tudorie, Dragoș . Antrenor: Mircea Rednic
FCU: Gurău – Negru (46. Mascarenhas), Compagnucci, Lacroix, Padula – V. Pop (58. Van Durmen), Achim (46. Chițu), Albu (35. Bahassa) – Baten (cpt), Blănuță, Bauza (69. Ibrahim). Rezerve: Enache – Kvakic, Lekitas, Dragu, Van Durmen, Blidar, Sidibe. Antrenor: Eugen Trică
Arbitru central: Andrei Moroiță (Ploiești)
Asistent 1: Radu Ghinguleac (București)
Asistent 2: Alexandru Cerei (Cluj)
Oficial 4: George Roman (Timișoara)
Arbitru VAR: Horațiu Feșnic (Cluj)
Asistent VAR: Doru Lucaciu (Cluj)
Observator arbitraj (FRF): Octavian Șovre (Satu Mare)
Observator organizare joc (LPF): Romulus Gabor (Hunedoara)
