Nenea Iancu – I.L. Caragiale – este greu de uitat. Caragiale a lăsat o importantă moștenire culturală, fiind considerat unul dintre cei mai mari dramaturgi din literatura română și unul dintre cei mai importanți scriitori. Rolul său în literatura română a fost asemănat cu cel al lui Honoré de Balzac în Franța sau Charles Dickens în Regatul Unit. Acum Caragiale a ajuns pe muzică și la Arad.
Biblioteca Județeană „Alexandru D. Xenopol” Arad nu se dezminte și continuă seria manifestărilor dedicate publicului arădean. De această dată a fost organizată miercuri, 28 iunie 2023, conferința „Muzică pentru Caragiale. Adaptare şi adoptare”. Prof. univ. dr. Dan Dediu, compozitor și președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România a fost cel care a captat atenția participanților.
Oglindă a societății românești, opera lui Caragiale devine o sursă de inspirație pentru creația muzicală și nu numai. Dan Dediu a oferit publicului din Arad prin conferința „Muzică pentru Caragiale. Adaptare şi adoptare” un interesant punct de vedere privind transformarea pieselor de teatru „O scrisoare pierdută” și „D’ale carnavalului” în opere cântate. Evenimentul a fost găzduit de Sala de Artă și Multimedia „Sabin Drăgoi” a Bibliotecii Județene „Alexandru D. Xenopol” Arad, moderator fiind prof. Ioana Nistor.
„O scrisoare pierdută” și „D’ale carnavalului” sunt două din cele patru comedii a lui Ion Luca Caragiale, alături de „O noapte furtunoasă” și „Conu Leonida faţă în faţă cu reacţiunea”. Opera “O scrisoare pierdută”, o comedie, specie a genului dramatic, a fost jucată pe scenă prima dată în anul 1884. Tema ilustrează degradarea vieţii politice, sociale şi private, concretizată prin surprinderea unui episod din campania electorală pentru desemnarea unui candidat pentru viitoarele alegeri parlamentare.
„D’ale carnavalului” este o comedie în trei acte, a cărei premieră a avut loc în data de 8 aprilie 1885, la Teatrul Naţional din Bucureşti. Comedia, o acțiune cu peripeții amoroase și personaje din mica burghezie bucureșteană, acțiune care se petrece în timpul unui carnaval la sfârșitul secolului XIX. Practic este satirizată societatea acelor vremuri.
Dan Dediu (n. 16 martie 1967, Brăila) este un compozitor român. Este profesor universitar doctor și între 2008-2016 a ocupat funcția de Rector al Universității Naționale de Muzică București. Din iunie 2022 este Președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.
Dan Dediu a studiat compoziţia la Bucureşti cu Ştefan Niculescu şi Dan Constantinescu, iar la Viena cu Francis Burt. A compus peste 180 de opusuri ce acoperă aproape toate genurile muzicale: 5 simfonii şi alte 20 piese pentru orchestră, 11 concerte (saxofon, violă, vioară, pian, violoncel, trombon, chitară, dublu concert pentru vioară, violoncel, triplu concert pentru flaut, clarinet, violoncel, triplu concert pentru vioară, violoncel, pian), 7 cvartete de coarde, muzică de cameră în diferite formaţii, muzică pentru pian, coruri, cinci opere (Post-ficţiunea, Münchhausen, Eva!, O scrisoare pierdută, D’ale Carnavalului) și o ConcertOperă (Wagner Under).
De asemenea, a predat la Queen’s University of Belfast în 1994 și a absolvit un curs de informatică muzicală la IRCAM Paris cu Tristan Murail, Philippe Manoury și Jean-Baptiste Barrière. Este laureat al mai multor premii naţionale şi internaţionale de compoziţie. A primit, printre altele, premiul I la Galliard Ensemble International Competition pentru cvintetul de suflători Aurorae op.82, Londra: 2000 și Orchestre de Flutes Francaises, concurs de compoziție pentru Spaima op.87 Paris: 2000.
Dan Dediu este profesor de compoziţie și director artistic al ansamblului Profil. De asemenea, este doctor honoris causa al Universității de Arte „George Enescu” din Iași, al Universității din Craiova și al Academiei de Muzică, Teatru și Arte plastice din Chișinău.
În fața unui neașteptat de numeros public, Dan Dediu, jovial și plăcut, a explicat foarte bine de unde a apărut idea unei legături între Caragiale și muzică. La întrebarea noastră: “pare paradoxal la prima vedere o asociere între Caragiale și muzică. De ce acest lucru?” “Da, tocmai asta este provocarea. A existat un savant roman care a explicat că “O scrisoare pierdută” este deja o opera în sine, ca piesă de teatru. Nu mai are nevoie de muzică. Ei bine, nu am știut atunci când am început să scriu muzica pentru “O scrisoare pierdută” că academicianul Mihai Dinu a scris că nu este nu este posibil așa ceva. După care, după ce am scris-o și a fost pusă în scenă la Opera Națională din București, d-nul academician a venit și mi-a dat cartea sa, unde în dedicație spune că a greșit”.
“Conferința „Muzică pentru Caragiale. Adaptare şi adoptare” are loc la Arad. Ați ales întâmplător orașul. Vă leagă ceva de Arad?”. Am mai întrebat pe Dan Dediu. “Mă leagă multe amintiri, mai ales de oameni care provin din Arad. Am avut colegi, am avut profesori și am prieteni foarte buni aici. Cunosc muzicieni, politehniști și scriitori, dar și am primit o invitație din partea Bibliotecii Județene „Alexandru D. Xenopol. Am onorat cu plăcere această invitație.”
