La Arad s-a topit Oțelul!

Revenirea suporterilor pe stadion a coincis cu un meci la finalul căruia aceștia au avut ce sărbători. Evoluția echipei din ultimele 30 de minute, fazele frumoase, golurile marcate (unul mai frumos ca celălalt) au declanșat sărbătoarea acasă la UTA, așa cum spune și unul dintre cântecele cunoscute ale galeriei.

Probabil însă că în minutul 60 puțini ar fi anticipat o asemenea euforie de final. În primele 45 de minute jocul a fost echilibrat, cu un ușor plus pentru oaspeți, care și-au impus punctul de vedere din punct de vedere fizic și în felul acesta au dat impresia că stăpânesc mijlocul terenului. Echipa lui Dorinel Munteanu nu a părut doar mai puternică ci și mai închegată și mai clară în construirea fazelor însă a suferit din cauza lipsei calității tehnice, în special la finalizare, unde jucătorii ei au avut mari probleme în a găsi spațiul porții. UTA a avut și ea șansele ei, ceva mai puține, dar per ansamblu n-a reușit să își facă jocul de pase, fiind evident incomodată de pressingul foarte agresiv al adversarilor. Nici după pauză lucrurile nu s-au schimbat în bine, ba mai mult Oțelul și-a intensificat dominarea, mutându-se cu fundașii la linia de centru, singurul aspect pozitiv în jocul echipei noastre fiind mai buna organizare defensivă, care nu le-a mai permis oaspeților să își creeze ocazii.

A venit însă minutul 62 unde s-a văzut că trupa lui Dorinel a căzut într-o capcană întinsă (voit sau nu, probabil n-o să aflăm) de UTA, care va taxa linia defensivă extrem de avansată a Galațiului. Luckassen, intrat la pauză, a scos „din joben“ o pasă realmente strălucitoare, care i-ar onora și pe jucători precum Odegaard și sau De Bruyne și l-a lansat pe Omondi singur cu Pap. După ce meciuri la rând și-a exasperat fanii cu execuțiile sale uneori hilare, de data aceasta kenyanul a dat dovadă de un sânge rece și de o precizie aproape scandinavă și i-a urcat „pe gard“ (în fapt e o bară) pe ultrașii din peluză. Din acel moment tot jocul s-a schimbat. Oaspeții au căzut nu doar mental ci foarte posibil și fizic (să nu uităm că au venit la Arad cu trenul) iar UTA a zburdat pe spațiile libere lăsate de gălățeni, mai ales după intrarea lui Rareș Pop, în mare poftă de joc. Cel care a luminat jocul însă a fost același Eric Omondi, coautor la golurile 2 și 3 cu o acțiune de curtea școlii în banda stângă și așezare perfectă pentru Luckassen respectiv o pasă minunată la înălțime pentru Rareș Pop, a cărui preluare, continuare și finalizare au zgândărit rău de tot rana noastră a tuturor, știind că de la anul îl vom vedea în tricoul Rapidului.

Probabil singurul aspect care umbrește puțin această seară frumoasă este golul primit la ultima fază, când ai noștri poate că își construiau deja în minte playlistul muzical pe care urma să se desfășoare petrecerea din vestiar. Dacă scorul rămânea 3-0 ar fi fost cea mai mare victorie (ca diferență de scor) obținută de UTA în acest campionat. Dar, vorba ardeleanului, „atâta bai să fie“.

Desfășurarea meciului de azi, atât de contrastantă din punct de vedere al evoluției echipei, arată totuși cât de importantă este omogenitatea. Din momentul în care i-a avut în avanposturi pe Luckassen, Omondi, Rareș Pop și Micovschi, UTA a zburdat efectiv. Într-adevăr, așa cum subliniam și mai sus, se poate aduce în discuție o cădere fizică a oaspeților dar probabil că schimbarea radicală în jocul echipei are legătură mai multă cu ieșirile lui Tudorie și Imoh Ezekiel; nu că cei doi ar fi jucători slabi (cel puțin pe Tudorie îl știm din campionatul nostru) dar este evident că ei venind pe parcursul acestei primăveri nu au avut timp nici să reintre în formă dar nici să dezvolte relații de joc suficient de ridicate pentru a asigura fluență în jocul ofensiv. Între cei care sunt la Arad din toamnă există legături mult mai bine sudate iar aceștia se simt deja foarte bine unul pe celălalt. Cu atât mai mare ar fi (va fi?) regretul ca această echipă să se destrame înaintea unui sezon în care ar trebui ca nivelul ei să crească.

De asemenea, privind jocul celor două echipe, se mai poate concluziona că din cele două combinate ai putea face o bună echipă de play-off. Oțelul e o trupă muncitorească, puternică, agresivă, disciplinată, cu un plan și cu trasee de joc foarte bine stabilite. Îi lipsesc însă „lăutarii“ în sensul bun al cuvântului, acei jucători care prin execuții individuale să facă acea diferență pe care niciun antrenor și niciun sistem tactic nu o poate suplini. Pe de altă parte UTA e o echipă plină de „poeți“, de jucători capabil de execuții sclipitoare și care atunci când au moralul ridicat, pot face „franjuri“ orice apărare. Din păcate le lipsește constanța, uneori combativitatea și rezistența mentală în momentele dificile. De aceea pe tot parcursul sezonului UTA a oferit destule meciuri bune, unele chiar entuziasmante, dar nu a reușit să țină prea mult această linie, capotând de regulă fie când te așteptai mai puțin, fie când presiunea era foarte mare.

Pentru o echipă construită practic începând din toamnă (că nu punem la socoteală „markovii“ sau „leidsmanii“ aduși în iulie) e un parcurs mai mult decât decent. UTA s-a aflat la un meci de play-off, e după această victorie prima în play-out și tot astăzi și-a asigurat matematic salvarea de la retrogradare. La ce am văzut astăzi pe teren, însuși rostirea acestui fapt pe post de obiectiv îndeplinit sună jignitor pentru antrenor și echipă. Nu și pentru conducere, care probabil va prezenta menținerea în prima ligă ca pe un mare succes, asta deși echipa arată că se putea bate fără probleme pentru un obiectiv mai ambițios, cum ar fi barajul pentru Conference League, însă a fost lăsată fără acest obiectiv tocmai de către această conducere mică și meschină.

UTA – Oțelul Galați 3-1 (0-0)
Superliga 2023-2024, Play-Out, Etapa 6
Joi 15 aprilie 2024, ora 16.45
Arad, Arena „Francisc Neuman“

Au marcat: Omondi (62), Luckassen (78), R. Pop (81) / Cisotti (90+4)
Cartonașe galbene: Cisotti, Malle

UTA: Kucher – Căpușă (cpt), Stolnik, Conte, Rodrigues (67. Trif) – Omondi, Mihai, Pedro (46. Vulturar), Micovschi (84. Lopez) – Imoh (59. R. Pop), Tudorie (46. Luckassen). Rezerve: Iacob – Iurasciuc, Lawrence, Lopez, David, Stahl. Antrenor: Mircea Rednic

Oțelul: Pap – Adăscăliței, Yabre, Cisse, Silva – Cisotti (cpt), Zivulic (80. Neagu), Teles – Tănasă (63. Bodișteanu), Al. Pop (63. Lameira), Malle (75. Rus). Rezerve: Stoian – Zhelev, Farcaș, Panait, Jardan, Gaitan, Bordun, Rusevic. Antrenor: Dorinel Munteanu

Arbitru central: Viorel Flueran (Craiova)
Asistent 1: Alexandru Cerei (Cluj)
Asistent 2: Alexandru Vodă (Alba Iulia)
Oficial 4: Sorin Vădana (Cluj)
Arbitru VAR: Florin Andrei (Târgu Mureș)
Asistent VAR: Florin Mazilu (Satu Mare)
Observator arbitraj (FRF): Nicolae Grigorescu (Timișoara)
Observator organizare joc (LPF): Claudiu Boaru (Mediaș)