Cea mai importantă figură a fotbalului german și una dintre cele mai importante ale sportului mondial, a murit aseară la vârsta de 78 de ani. Suferea de ceva timp de mai multe afecțiuni, cea mai gravă fiind cea de natură cardiacă. Starea sa de sănătate s-a înrăutățit constant în ultimul an, astfel că, deși dureros, sfârșitul era unul pentru care lumea fotbalului se pregătea de câteva săptămâni.
Franz Beckenbauer lasă în urmă o carieră extraordinară, care cuprinde două titluri mondiale (unul ca jucător în 1974 și unul ca antrenor în 1990) și unul european (ca jucător în 1972), toate cu naționala Germaniei. Din postura de fotbalist a mai câștigat cu Bayern München Cupa Campionilor Europeni (1974, 1976, 1976), Cupa Cupelor (1967) și Cupa Intercontinentală (1976). A fost de 5 ori campion al Germaniei (de 4 ori cu Bayern și o dată cu Hamburger SV) reușind să câștige și titlul în Statele Unite cu New York Cosmos. A cucerit de două ori și cel mai important premiu individual pentru un fotbalist, Balonul de Aur, în 1972 și 1976. Cariera de antrenor nu a fost foarte lungă dar a fost și ea presărată cu succese. După ce a crescut o generație excepțională a Germaniei Federale, pe care a dus-o până pe prima treaptă a podiumului mondial în 1990, a mai câștigat titlul în Franța cu Olympique Marseille (1991) dar și Bundesliga (1994) și Cupa UEFA (1996) cu Bayern.
Pentru performanțele sale deosebite dar și pentru stilul său de joc special a fost supranumit Kaiserul. A impresionat prin eleganța în ținută și mișcare și prin tehnica și siguranța cu care urca din centrul defensivei către poarta adversă cu mingea la picior, de multe ori mergând până la capăt și finalizându-și acțiunile prin scuturarea plasei porții adverse. Este fără doar și poate cel mai mare exponent al postului de libero, mult timp unul foarte important în fotbal.
Unul dintre momentele definitorii pentru caracterul acestui mare jucător este episodul din semifinala Campionatului Mondial din 1970, dintre Italia și Germania, când a jucat cele două reprize de prelungiri cu brațul drept imobilizat într-o fașă, după ce și-a dislocat umărul într-un contact cu un adversar spre finalul primelor 90 de minute de joc.
Din păcate, după Cruyff, Maradona sau Pele, lumea noastră pierde iată încă un reprezentant uriaș al fenomenului fotbal. Tot ca o coincidență tristă, moartea lui Beckenbauer survine la 48 de ore de la decesul celuilalt „zeu“ al fotbalului care reușise să câștige titlul mondial atât ca antrenor cât și ca jucător, brazilianul Mario Zagallo.
