Cu toții am fost, în această seară, martorii unei noi rușini, numai că această rușine o simțim doar noi, supoterii, fiindcă cei din conducerea clubului UTA, cei din staff-ul clubului, dar și o bună parte din jucători, n-o simt. Nici n-au cum s-o simtă, fiindcă pentru a-ți fi rușine, trebuie să ai niște treburi în ADN, în caracter. Când totul se rezumă exclusiv la bani, n-ai cum să ai rușine.
Lucrurile sunt cât se poate de simple. UTA a făcut figurație, în această seară, împotriva uneia dintre cele mai slabe echipe care au pășit în acest sezon pe gazonul de pe Arena „Francisc Neuman”. Poate doar Chindia Târgoviște să fi părut mai slabă, decât a fost FC Argeș astăzi. Chiar și așa, împotriva unei echipe „vai mama ei”, fotbaliștii conduși de Ilie Poenaru au reușit să ne arate, din nou, „nimic”. Eventual neputință. Poate unii dintre dumneavoastră n-ați reușit să vedeți meciul, astfel că nu v-ați putut da seama cât de slabă a fost FC Argeș. Vă venim noi în ajutor. FC Argeș a fost atât de slabă încât, deși au fost trei rânduri în care un fotbalist din echipa oaspete a rămas singur cu portarul Dragoș Balauru, dar au avut un singur șut pe poartă. Realizați cum e să scapi de trei ori singur cu portarul, iar de două ori să nu nimerești nici măcar poarta? Atât de slabi au fost. Dar, spre deosebire de elevii lui Poenaru, elevii lui Croitoru măcar au marcat un gol.
Despre prestația echipei, dar și despre cum vede Ilie Poenaru jocul formației sale, vom reveni. Între timp, facem o paranteză pentru a vorbi despre conducerea clubului, despre amatorism, despre lipsa unor oameni competenți pe anumite domenii, despre lipsa unor oameni care să reprezinte acest club, fiindcă în acest moment, UTA pare a nimănui. Etapă de etapă vedem cum arbitrii defavorizează echipa arădeană, unii ciupesc, alții efectiv iau decizii greu de înțeles inclusiv de oamenii de fotbal, prezenți prin studiourile televiziunilor. A fost și cazul partidei de astăzi, când niciunul dintre cei patru oameni îmbrăcați în negru, nici măcar colegii lor din „camera VAR” nu au văzut două faze de penalty. Dar nu ne mai miră nimic. Nu ne mai miră nimic, fiindcă UTA chiar nu are niciun reprezentant, nicăieri. UTA nu are pe nimeni care să vorbească în numele ei. UTA nu are pe nimeni care să ia apărarea echipei, atunci când este defavorizată. UTA nu are pe nimeni care să spună lucrurilor pe nume, atunci când fanii și efortul lor, jucătorii și munca lor, stafful și nervii lor sunt luate la mișto, călcate în picioare. UTA nu are pe nimeni care să-i reprezinte interesele, nicăieri, nici în Arad, nici în țară, nici în emisiunile TV și nici la forurile fotbalului românesc. La UTA, aceiași omeni care ar trebui, potrivit „funcțiilor” din organigramă, să conducă clubul, cară scaune și vând bilete. Și atunci, cine să te ia în seamă? Cum să te aștepți să nu te ia toți la mișto, când tu singur te iei la mișto?!
Revenind la Ilie Poenaru, fără nici cea mai mică urmă de ironie, omul trăiește în lumea lui, o cu totul altă lume, decât cea a miilor de suporteri. Și principalul fără licență, dar și „secundul principal”, văd cu totul altceva de pe banca de rezervă, decât văd mii de oameni aflați în tribune sau în fața televizoarelor. Cu patru înfrângeri și un egal în ultimele cinci partide de campionat, Ilie Poenaru ne explică, senin, că echipa nu joacă tocmai rău, eventual că are ghinion. Cu un pas în liga secundă, cu cei mai bine plătiți doi jucători (13.000 și 11.000 de euro de „căciulă”) care fac figurație, cu un stadion care îi strigă demisia două etape consecutive, lucru care la Arad nu s-a mai întâmplat de foarte multă vreme, domnul Poenaru trăiește într-o realitate paralelă. Omul e „în obiectiv”. Care obiectiv, nu știe nimeni?! Într-o zi aflăm că lui Poenaru nu i-a fost impus niciun obiectiv. Trei zile mai târizu, când situația se împute în clasament, aflăm că totuși are obiectiv să termine pe unul dintre locurile 1-8. Așadar, află și fanii, dar și media, la jumătatea sezonului, care este obiectivul echipei la al treilea sezon de la promovare. Asta înseamnă, într-adevăr, să ai o conducere competentă și profesionistă! Aceeași conducere care, marți anunță că „îngheață” salariile, iar vineri se răzgândește și, prin vocea antrenorului, anunță cum clubul stă pe un „puhoi” de bani. Măi, băieți, ne luați de proști? Vine domnul Poenaru și ne spune, mai senin ca o zi de primăvară, că UTA are în conturi bani pentru următoarele șase luni. Domnule Poenaru, realizezi că ești la un club care are milioane de euro datorii? Realizezi că „bani pentru următoarele șase luni” înseamnă niște milioane de euro? Realizezi că, dacă Alexandru Meszar avea milioane de euro în conturile clubului, dumneata nu antrenai astăzi UTA? Realizezi, domnule Poenaru, că n-ai fost dat afară până acum, doar prin prisma faptului că omul care te-a angajat n-are cum să-ți plătească tot contractul dacă te demite?
Nu, probabil că domnul Ilie Poenaru nu realizează toate aceste lucruri și nici nu ne miră acest lucru. Cum să ne mire când, tot domnul Poenaru, la pauză îl scoate pe Rareș Pop din teren, unul dintre puținii fotbaliști care au mai „mișcat” ceva în prima repriză și îl înlocuiește cu Florentin Matei, iar explicația de după meci pentru această schimbare este chiar halucinantă.
„Trebuie să înțelegeți că Rareș vine după niște meciuri în care el n-a făcut, în primul rând el nu are antrenamentele necesare cu echipa. A fost plecat la lotul național. Deci Rareș a jucat continuu, a jucat din trei în trei zile. Nu putem să punem presiune pe copil. Și ați văzut că, în prima repriză, el nu a creat mai nimic”, a explicat Poenaru.
Ce n-a făcut Rareș Pop în acele meciuri la care se referă Poenaru, n-am înțeles. N-a înțeles nici el, probabil. Că nu are antrenamente cu echipa, da știm cu toții. Știm și de ce Rareș Pop nu face toate antrenamentele și copilul chiar trebuie respectat pentru asta. Pop nu prinde toate antrenamentele, fiindcă majoritatea sunt dimineața, iar tânărul fotbalist merge la școală și chiar vrea să își termine cursurile. Dar cum să înțeleagă un antrenor care antrenează „pe nașpa”, fără licență, că un copil pune școala pe primul loc? Iar referitor la jucatul la trei zile, trebuie spus că Rareș Pop n-a jucat în niciunul dintre aceste meciuri timp de 90 de minute. Iar afirmația cum că Pop n-a făcut mai nimic în prima repriză cu FC Argeș este cel puțin la fel de halucinantă. Puștiul a bătut foarte bine câteva cornere, lucru extrem de rar la UTA în acest sezon. Tot el a dat o pasă filtrantă foarte bună, de asemenea un lucru destul de rar la formația lui Poenaru.
„Nu așteptăm două cornere. Era vorba de forță, era vorba de dueluri 1 contra 1. Îmi trebuia un jucător care, 1 la 1, să-mi scoată om din joc, să-mi ducă mingea spre zonele laterale, să-mi ducă mingea pe atacanți. Despre asta este vorba. Matei poate să facă lucrul ăsta. Rareș până la urmă, nu trebuie să avem așteptări foarte mari de la el. E un copil, totuși, are 17 ani. Trebuie să-l luăm ușor și să gestionăm foarte bine, că altfel este posibil să-l și pierdem”, a continuat Poenaru.
Incredibil! Halucinant și incredibil! Adică ai un copil care îți arată că poate face niște lucruri mai bine decât oamenii plătiții cu multe mii de euro, dar tu vrei altceva de la el. Adică în mintea lui Ilie Poenaru, Rareș Pop, care a arătat și calitate, dar și „sânge rece” în ambele partide cu FCSB, nu este suficient de bun, astfel că îl înlocuiește la pauză, cu nimeni altul, decât Florentin Matei. Senzaționalul Florentin Matei, care din sezonul trecut, de când a ajuns la UTA, este plin de realizări. Tot ce a reușit acest extrem de „creativ” Matei, de când a ajuns la Arad, a fost să ia un cartonaș galben în etapa a 3-a din acest sezon. Atât și nimic mai mult! Nu un gol, nu o pasă de gol, nu vreo centrare senzațională, nu vreo pasă filtrantă de excepție, nimic. Și s-a gândit domnul Ilie Poenaru că, acest „creier” de la mijlocul terenului, care n-a jucat nimic într-un an de zile, va face meciul vieții lui tocmai astăzi. S-a gândit domnul Poenaru că, Florentin Matei este salvarea și că va câștiga o gârlă de dueluri unu la unu, că va scoate din joc adversarii pe bandă rulantă și că va da astăzi atâtea pase senzaționale, cât n-a dat în ultimele două sezoane, nici la UTA, nici la necunoscuta Apollon Smyrnis, din liga secundă a Greciei. Și ne mai spune domnul Poenaru, cu nonșalanță, că n-ar trebui să avem așteptări foarte mari de la Rareș Pop și că trebuie să-l luăm ușor, că altfel e posibil să-l și pierdem. Păi, domnule Poenaru, tocmai dumneata iei decizii aberante, care îl pot afecta moral pe Rareș Pop. Ce să înțeleagă copilul ăsta când e scos la pauza meciului și înlocuit cu unul dintre cei mai slabi jucător din lot? Ce să înțeleagă copilul ăsta când, deși a fost unul dintre puținii 3-4 jucători de pe teren care chiar au arătat ceva (alături de Benga, Erico și Cascini), este scos, în vreme ce Batha, care îți mănâncă meci după meci, din cauza căruia tocmai ai luat un gol stupid, rămâne pe gazon? Noi nu îl gestionăm bine pe Rareș Pop, domnule Poenaru, sau dumneata?
Și, poate cel mai important lucru pe care l-am aflat în această seară de la Ilie Poenaru este acela că, în ciuda faptului că este al doilea meci consecutiv în care stadionul îi cere demisia, el nu va pleca, fiindcă „nu sunt laș” – ca să îl cităm. Asta în timp ce conducerea clubului, acea conducere absentă și incompetentă, ezită să-l demită. Ba mai mult, la începutul săptămânii anunță că Poenaru are target să obțină 7 puncte din următoarele 9 posibile, iar din zbor aflăm ulterior că de fapt cele 7 puncte obligatorii au devenit 6. Ei bine, din 9 posibile, au mai rămas 6 posibile. Cumva, avem îndoieli că, cu acest joc, Ilie Poenaru va reuși să scoată puncte la Ploiești, asta ca să mai prindă pe bancă și partida cu FC Voluntari.
Un lucru este cert în acest moment, acela că UTA se află pe locul 14 dintr-un total de 16 în clasamentul Superligii, adică pe loc de baraj pentru menținerea în prima ligă. Iar dacă cei de la „U” Cluj reușesc cumva să învingă FCSB, formația arădeană va cădea pe primul loc retrogradabil.
Iar în final, rămânem cu un adevăr, pe cât de crud, pe atât de trist, rostit astăzi de peluza arădeană: „Singurul obiectiv: umplerea de buzunare, în timp ce echipa se îndreaptă spre retrogradare”.
