În lipsa super valorilor mondiale care erau concentrate în Serie A în anii 90, campionatul italian, în pierdere de imagine, de suporteri și de bani, a făcut acum câțiva ani o mișcare îndrăzneață, majoritatea echipelor adoptând un stil de joc mai ofensiv, generator de goluri și spectacol, pentru a compensa strălucirea ciobită în dauna „glamourosului“ Premier League. Din când în când însă mai vedem și meciuri în vechea tradiție italiană, care spune că organizarea și blocarea culoarelor spre propria poartă reprezintă obiectivul principal al unei echipe, marcarea golului fiind un bonus. Exact așa a fost și partida de aseară dintre Verona și Parma, două echipe care parcă au uitat că de vreo trei decenii la victorie se acordă trei puncte și nu două, ceea ce face ca egalul să scadă mult din valoare și din greutate în clasament. Combatantele însă, aflate ambele în zona fierbinte a clasamentului chiar dacă deasupra liniei de retrogradare, și-au făcut alte calcule, Paolo Zanetti și Cristi Chivu concluzionând că în situația în care se află, fiecare punct pierdut poate conta la final mai mult decât cele două ipotetic câștigate. A rezultat astfel un meci închis, în care niciuna dintre echipe nu a îndrăznit să riște prea mult pentru a marca, astfel că am avut parte de un joc cu puține ocazii, majoritatea ivite din câte o execuție individuală sau din faze fixe.
Dennis Man s-a încadrat perfect în acest peisaj stabil dar cenușiu, cu o evoluție bună din punct de vedere tactic, dar în care și-a părăsit foarte rar zona din banda dreaptă pentru a putea beneficia de culoare favorabile sau pentru a crea superiorități care să disloce defensiva adversă. La una dintre rarele incursiuni de acest fel, a scăpat perpendicular pe poartă în urmărirea unei pase luminoase trimise de Bernabé, dar o preluare inexactă i-a întârziat șutul, suficient cât să fie blocat de un adversar venit în urmărire. A mai avut apoi ocazia unui assist, dar pasa prin care l-a pus în poziție foarte bună în careu pe Bonny, nu a fost transformată în gol de atacantul Parmei. În rest, încercări de acțiuni aproape exclusiv lipit de tușa din banda dreaptă, unde a fost mai mereu blocat de marcajul gazdelor, care în cele mai multe situații au asigurat dublaj la internaționalul nostru, căruia i-au blocat intrările pe piciorul stâng, atât de periculoase dar deja atât de cunoscute de orice fundaș de Serie A care se respectă.
Înlocuit în minutul 88, Man a fost notat cu 5 atât de Gazetta dello Sport cât și de ParmaLive, publicația locală constatând următoarele: „Tot prea puțin. A început bine, cu câteva intrări decisive, care au dat tuturor speranță. Apoi, pe măsură ce timpul s-a scurs, a dispărut din joc. În afara unei pase luminoase către Bonny, a pierdut prea multe mingi și nu a creat niciodată superioritate numerică.“
La finalul analizei jocului, Cristi Chivu a concluzionat folosindu-se de o zicerea neaoșă: „Sunt mulțumit de concentrarea arătată, de faptul că n-am primit gol, dar nu și de lipsa de curaj arătată în atac, nu le-am exploatat slăbiciunile. Ne-a lipsit curajul de a dribla, nu am avut viteza necesară, am fost prea scolastici și liniari. În România avem o vorbă care spune așa: calul aleargă dar laptele îl dă vaca.“
Așa cum spuneam, Parma este în clasament deasupra liniei roșii, pe locul 16, cu 26 de puncte, unul mai mult decât Lecce și 3 în plus față de prima echipă aflată pe loc de retrogradare, Empoli. Venezia (20) și mai ales Monza (15) par condamnate dar în bătălia pentru evitarea locului 18, „cruciații“ au dezavantajul unui program infernal, care începe chiar etapa viitoare când vor înfrunta sâmbătă campioana Inter Milano, pe teren propriu. Urmează apoi, printre altele, meciuri cu Fiorentina, Juventus, Lazio, Napoli și Atalanta, între ele strecurându-se două partide care s-ar putea să fie cruciale, și din care echipa lui Chivu, Man și Mihăilă va trebui să scoată maxim: cu Como acasă și cu Empoli în deplasare, în etapele consecutive 35 și 36.
