Marți, 22 septembrie a avut loc la Sala Palatului Cultural Arad un recital vocal-instrumental “Cântecele toamnei”. A fost o seară în care vocea, flautul și pianul s-au întâlnit într-un dialog sonor plin de eleganță, emoție și culoare. Dacă ar fi să rezumăm „mesajul muzical al toamnei” într-o singură idee putem spune că este frumusețea de a privi înapoi fără tristețe și de a înțelege că trecerea timpului poate fi o formă de frumusețe.
Muzica asociată toamnei transmite, de obicei, o combinație foarte frumoasă de melancolie, liniște, nostalgie și frumusețe contemplativă. Toamna este un anotimp al schimbării, iar muzica sa pare să surprindă tocmai această trecere dintre lumină și umbră, dintre vară și iarnă.
Dincolo de a transmite melancolie, nostalgie, liniște și introspecție, poate cel mai profund mesaj al toamnei este că frumusețea nu trebuie să fie veșnică pentru a fi prețioasă. Frunzele colorate, lumina aurie și apusurile devin simboluri ale trecerii.
În muzica lui Dvořák, Vivaldi, Brahms sau Debussy, putem găsi astfel de stări, chiar dacă lucrările lor nu sunt întotdeauna dedicate explicit toamnei. Pe scena Palatului Cultural din Arad, într-o frumoasă seară de toamnă, au încântat publicul prezent:
- Conf. univ. dr. habil Silvia Sorina Munteanu – soprană / Universitatea „Aurel Vlaicu” Arad,
- Prof. Corina Gabriela Ardelean – flaut / Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi” Arad,
- Prof. Anna Leca – pian / Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi” Arad.
În program au fost lucrări de Johann Sebastian Bach (Menuet, Badinerie); Cécile Chaminade (Concertino); Phil Coulter (Home Away From Home); Gheorghe Dima (A venit un lup și Curcile); Claude Debussy (Arabesque N.1); Antonín Dvořák (Als die alte Mutter); François-Joseph Gossec (Tambourin); Franz Liszt (Oh, quand je dors); Wolfgang Amadeus Mozart (Wiegenlied); Reinaldo hahn (A Chloris); și Claude Bolling (Irlandaise / Fugace), potrivit site-ului Filarmonicii Arad.
Silvia Sorina Munteanu este prim-solistă a Operei Naţionale din Bucureşti. A studiat percuție, canto si pian la Liceul de Arte din Arad. Este absolventă a Facultății de Arte din Timișoara, secția Canto, având și un Masterat în Stilistică Interpretativă obținut la Academia de Muzică din Cluj-Napoca. Este doctor în muzică al Academiei de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.
Silvia Sorina Munteanu are o carieră importantă atât la nivel național cât și internațional, cântând în peste 50 de țări și state, potrivit site-ului Facultății de Muzică și Teatru a Universității de Vest Timișoara. Silvia Sorina Munteanu este conf. univ. dr. habil la Universitatea „Aurel Vlaicu” Arad.
Corina Gabriela Ardelean este absolventă a Facultății de Muzică din Timișoara, specializarea flaut. Din 2005 și până în prezent este profesoară de flaut la Colegiul de Arte “Sabin Drăgoi” din Arad. Parcursul său artistic cuprinde concerte atât în țară cât și în străinătate. A concertat în România, Ungaria, Polonia, Norvegia, Italia sau Suedia.
Anna Leca, de origine din Chișinău, Republica Moldova, este pianist, maestru de concert și profesor de pian. A absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. Din 2018 și până în prezent este profesor de pian la Colegiul de Arte “Sabin Drăgoi” din Arad.
Johann Sebastian Bach (1685–1750) este una dintre figurile fundamentale ale muzicii baroce. Muzica sa impresionează prin rigoarea construcției, profunzimea spirituală și extraordinara bogăție melodică. A compus cantate, oratorii, concerte, suite orchestrale, lucrări pentru orgă si clavecin, precum si celebrul Das Wohltemperierte Clavier – Clavier bine temperat. La Bach, polifonia nu este doar o demonstrație de tehnică, ci devine o adevărată formă de expresie sufletească.
Chiar dacă acest concert s-a numit “Cântecele toamnei”, trebuie făcută o precizare: Bach nu a compus un ciclu de lucrări dedicate explicit toamnei, așa cum întâlnim, de exemplu, la Vivaldi în Anotimpurile. Totuși, anumite lucrări ale sale pot sugera foarte frumos atmosfera acestui anotimp.
Un exemplu deosebit este Cantata BWV 140 – Wachet auf, ruft uns die Stimme, a cărei muzică poate evoca liniștea și melancolia unui peisaj de toamnă. De asemenea, Suitele orchestrale, în special cele cu mișcări lente, oferă momente de o eleganță contemplativă, potrivite unei seri răcoroase de toamnă.
Cu toate aceatea, Bach nu are atât o „muzică a toamnei”, cât o “muzică a meditației”. Iar toamna, prin lumina ei blândă, frunzele care cad și sentimentul trecerii timpului, par să găsească în Bach un partener perfect.
Claude Debussy (1862–1918) ocupă un loc aparte în istoria muzicii, fiind considerat unul dintre cei mai importanți compozitori francezi de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Muzica sa a schimbat profund modul în care compozitorii au privit armonia, culoarea orchestrală și atmosfera sonoră.
Debussy nu urmărea întotdeauna dezvoltarea dramatică tradițională a unei lucrări, ci prefera să creeze imagini sonore. A folosit armonii neobișnuite, game întregi și pentatonice, acorduri rafinate și combinații orchestrale de o mare delicatețe. Din acest motiv, muzica sa este adesea asociată cu impresionismul, deși Debussy însuși nu a fost întotdeauna confortabil cu această etichetă.
Printre cele mai cunoscute lucrări se numără „Clair de lune”, parte a suitei Suite bergamasque, una dintre cele mai poetice pagini pentru pian, dar și Prélude à l’après-midi d’un faune, La Mer și Nocturnes.
Muzica lui Debussy poate fi asemănată cu lumina care se schimbă pe suprafața apei: nimic nu pare rigid, iar melodia, armonia și timbrul se contopesc într-o atmosferă aproape visătoare. Ascultându-l, ai uneori impresia că muzica nu povestește ceva anume, ci creează un loc în care sufletul poate rămâne pentru câteva clipe.
Antonín Dvořák (1841–1904) este unul dintre cei mai importanți compozitori ai romantismului muzical și una dintre marile personalități ale culturii cehe. Muzica sa îmbina tradiția clasică europeană cu melodiile, ritmurile și spiritul folclorului boem și slav. Rezultatul este o muzică expresivă, caldă și foarte accesibilă, în care lirismul se întâlnește cu energia dansului.
Dvořák a compus nouă simfonii, concerte, muzică de camere, opere și lucrări corale. Printre cele mai cunoscute se află Simfonia nr. 9 „Din Lumea Nouă”, compusă în perioada în care a fost director al Conservatorului Național de Muzică din New York. Lucrarea impresionează prin amploarea sa orchestrală, contrastele puternice și temele melodice memorabile.
Deosebit de frumoasă este și „Serenada pentru coadă în Mi major”, Op. 22, o lucrare luminoasă, elegantă și plină de prospețime.
Dvořák are un talent aparte de a transforma nostalgia, bucuria, natura și sentimentul apartenenței la un ținut în melodii memorabile. Muzica lui seamănă cu un peisaj ceh la sfârșit de vară: când veselă și dansantă, când melancolică și contemplativă, dar aproape întotdeauna profund umană.
