Judecătorul Ethan Schulman, de la Curtea Superioară a Californiei, a decis că e timpul ca Uber și Lyft să își asume responsabilitățile față de soferii lor și față de societate, să nu se mai sustragă responsabilităților, să trateze șoferii ca fiind angajați.
Și acolo Uber a încercat să-l lămurească pe judecător că ei, de fapt, nu practică taximetria, dar Judecătorul Schulman a spus clar că ăsta e un nonsens, fiind limpede faptul că șoferii fac curse care nu sunt în drumul lor, spre și dinspre alte locuri de muncă, Uber fiind de fapt jobul lor.
O altă voce critică este a procurorului general al Statului California, Xavier Becerra, conform căruia: „Statul California și muncitorii ei nu ar trebui să plătească nota de plată în locul marilor afaceriști, care până acum s-au eschivat prin diverse tertipuri, ne vom strădui să facem ca Uber și Lyft să joace regulamentar”.
Tot Becerra a spus că șoferii nu trebuie să renunțe la drepturi (asigurare medicală, vechime în câmpul muncii) pentru „libertatea” oferită de actualul sistem de lucru, Uber invocând că șoferii nu doresc să fie angajați, preferând această libertate.
Cum vede problema un prieten de-al meu, proaspăt uberist californian: „Aia inseamnă că tre’ să plătească minimum 13$ pe oră, plus asigurare de sănătate și pensie ș.a.m.d. Prețurile o să urce astronomic pentru clienți. O să dea afara o gramadă de șoferi. Și o să fie program de lucru… și nu cred că o să mai poți refuza o comandă”.
Deci, e de urmărit…
E un război mare, în care Uber nu are de înfruntat justiția noastră mioritică, cum îmi place mie să o alint ca fiind: „De departe cea mai bună Justiție… ce se găsește de cumpărat”, ci trebuie să lupte cu justiția din propria-i casă.
