Faptul că România a învins Andorra cu 4-0 nu poate fi o știre nici măcar în condițiile unui declin accentuat al fotbalului românesc. Dacă multe echipe mici, gen Insulele Feroe sau Luxemburg, nemaivorbind de Islanda, au crescut mult în organizare și calitate, Andorra continuă să fie o echipă de amatori și la propriu și la figurat. Aspectul pozitiv după meciul din această seară e reprezentat de ambiția, determinarea și de multe ori bucuria cu care tricolorii au evoluat. Jocul nu a fost deosebit din punct de vedere tehnic, chiar dacă am văzut câteva faze frumoase, mai ales cele care au dus la marcarea golurilor, dar parcă astăzi am văzut o echipă formată din jucători pe care îi ardea tricoul pe care îl îmbrăcau. Acest lucru a fost detereminat în primul rând de energia fantastică venită din tribunele populate cu peste 20.000 de copii care nu s-au oprit nicio secundă din scandat, strigat și cântat. Trebuie să fi de piatră ca într-o asemenea ambianță să nu dai totul și ceva în plus pentru a vedea bucuria pură, curată, nealterată din ochii celor mai devotați suporteri, imuni la mormanele de insuccese din ultimii ani, la locul în clasamentul FIFA sau de corupția și impostura din fotbalul românesc. În plus, agresivitatea care de multe ori a dat în brutalitate de care au dat dovadă oaspeții, n-a făcut decât să-i stârnească pe jucătorii noștri care, mai ales în prima repriză, au părut că joacă având ochii injectați de furie.
România a deschis scorul în minutul 25 prin Stanciu, care a executat imparabil o lovitură liberă din marginea careului, mult lateral stânga. Peste 5 minute Ianis Hagi a tras cu sete tot de la marginea careului și plasa s-a scuturat pentru a doua oară aducând în pragul isteriei tifoseria juniorilor din tribună. Același Ianis Hagi e faultat în careu în minutul 44 și Răzvan Marin trimite echipele la cabine cu scor de forfait. Tabela a fost închisă în minutul 50 de Coman care a tras violent sub bară, din unghi, marcând primul său gol în tricoul naționalei. România a mai avut câteva ocazii, a avut și două goluri anulate iar oaspeții au văzut bine meritatul cartonaș roșu în prelungiri.
O victorie care nu spune nimic dat fiind nivelul foarte scăzut al adversarului dar care până la urmă o duce pe naționala noastră pe primul loc al grupei, grație amânării partidei Israel – Elveția dar și surprizei înregistrate în meciul Elveția – Belarus, partidă încheiată cu scorul de 3-3. Echipa noastră are 16 puncte acumulate și este urmată de Elveția cu 15 (un meci mai puțin disputat) și Israel cu 11 (două meciuri mai puțin disputate).
Marea întrebare a acestei grupe I este ce se va întâmpla cu meciurile Israelului. Din cauza războiului dintre statul israelian și gruparea teroristă Hamas, Israelul nu a putut disputa partidele cu Kosovo și Elveția și ar trebui să întâlnească România pe 18 noiembrie într-o locație care nu este încă stabilită iar 3 zile mai târziu să dispute ultimul meci în Andorra. Cu națiunea în război, campionatul întrerupt și posibilul scenariu de a trebui să dispute 4 meciuri la mijlocul lunii noiembrie, situația Israelului este mai multe decât incertă. Cât despre naționala noastră, după partida cu Israel, va închide grupa pe teren propriu în fața Elveției, 21 noiembrie.
Revenind la partida din această seară, iată componența în care a evoluat naționala noastră: Moldovan – Sorescu, Drăgușin (46. Rus), Burcă, Bancu – R. Marin (59. Cicâldău), Stanciu (66. Alibec) – Moruțan, I. Hagi (66. M. Marin), Coman – Bîrligea (59. Mihăilă). Fotbalistul arădean Dennis Man a fost rezervă neutilizată.
