Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte, operele dapontine ale lui Wolfgang Amadeus Mozart, alături de cele mai populare partituri lirice ale lui Gioachino Rossini – Italianca în Alger, Bărbierul din Sevilla și Cenușăreasa – s-au regăsit în maratonul liric, pe care mezzosoprana Mihaela Ișpan, baritonul Ludovic Kendi și dirijorul Hermann Szabolcs l-au susținut în ultima zi de aprilie pe scena Palatului Cultural din Arad.
Miercuri, 30 aprilie melomanii arădeni prezență în Sala de concrete a Palatului Cultural din Arad au fost cuceriți de prospețimea, vigoarea și farmecul inegalabil al partiturilor de Mozart și Rossini. Dirijorul Hermann Szabolcs, alături de Filarmonica de Stat din Arad și soliști: Mihaela Ișpan mezzosoprană și Ludovik Kendi bariton au interpretat selecțiuni din Wolfgang Amadeus Mozart: Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte și Gioachino Rossini: Italianca în Alger, Bărbierul din Sevilla, Cenușăreasa.
Cu gândul la „Amadeus Deliciae”, splendida gală mozartiană din luna februarie a anului precedent, a fost o seară Mozart – Rossini, în care au continuat poveștile eroilor bine-cunoscuți, Susanna, Figaro și Contele Almaviva, Despina și Dorabella, Don Giovanni și Zerlina, adăugându-le pe acelea ale personajelor din spectacolele rossiniene.
Spectatorii au putut asculta cea mai rapidă arie din istoria operei (Cavatina lui Figaro din Bărbierul din Sevilla) și s-au amuzat de aria-parodie, plină de metafore a poznașului Dandini („Come un ape” din Cenușăreasa). De asemenea, au fost mai mult sau mai puțin impresionați de tururile de forță vocală și de efectele strălucitoare din partitura Rosinei (Bărbierul din Sevilla) sau din aceea a Isabellei (Italianca în Alger) la gala de operă de la Filarmonică!
Herman Szabolcs a studiat dirijatul la Academia de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Între 2016 și 2020 a fost dirijor la Teatrul de Operetă din Budapesta. Ca dirijor a colaborat cu Orchestra Simfonică din Miskolc, Filarmonica Oradea, Filarmonica Cluj, dar și alte orchestre simfonice din România și din străinătate. Herman Szabolcs este din 2019 dirijor invitat principal al Filarmonicii din Arad.
Mihaela Maria Ișpan licențiată și absolventă de masterat a Facultății de Artă Scenică, specializarea Canto, din cadrul Academiei de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Paleta sa repertorială include, pe lângă titluri consacrate de operă și lucrări vocal-simfonice de referință ale compozitorilor aparținând barocului, clasicismului și epocii moderne.
Ludovik Kendel este absolvent al clasei de canto al Academiei de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Repertoriul baritonului include creații de Wolfgang Amadeus Mozart, dar și din opere de Gaetano Donizetti, Giacomo Puccini, Erkel Ferenc sau Charles Gounod. Ludovik Kendel este atras și de muzica sacră interpretând creații de Johann Sebastian Bach, Joseph Haydn, Gioachino Rossini sau Johannes Brahms, printre alții.
Wolfgang Amadeus Mozart (1756–1791). Este considerat unul dintre cei mai mari compozitori din toate timpurile. Născut la Salzburg, într-o familie de muzicieni, Mozart a fost un copil-minune. Încă de la o vârstă fragedă, a demonstrat un talent extraordinar la pian și vioară, compunând primele sale piese înainte de a împlini cinci ani. Tatăl său, Leopold Mozart, la sprijinit și ia organizat turnee prin Europa, unde tânărul Mozart a cântat în fața capetelor încoronate și a aristocrației.
Stilul muzical al lui Mozart este remarcabil prin claritatea, echilibrul si expresivitatea sa. El a excelat în toate genurile muzicale ale epocii sale: simfonii, concerte, opere, muzică de cameră și lucrări religioase. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără “Nunta lui Figaro”, “Don Giovanni” și “Flautul fermecat” – capodopere ale teatrului muzical, care combină profunzimea psihologică cu un rafinament muzical deosebit.
Simfoniile lui Mozart, în special ultimele trei (Simfoniile nr. 39, 40 și 41), sunt un vârf al clasicismului vienez prin bogăția tematică și subtilitatea armoniilor. Concertele sale pentru pian și orchestră, precum cele în re minor (K. 466) și în do minor (K. 491), sunt considerate modele de echilibru între solist și ansamblu, oferind atât virtuozitate, cât și lirism.
În muzica de cameră, lucrările sale – cvartetele de coarde, cvintetele și sonatele – sunt adevărate bijuterii, pline de inventivitate melodică și rafinament formal. De asemenea, Mozart a compus o serie de lucrări sacre impresionante, dintre care “Missa în do minor” și “Requiem-ul” rămân celebre pentru gravitatea și intensitatea lor emoțională.
Deși a avut succes în timpul vieții, Mozart s-a confruntat cu dificultăți financiare și personale. A murit la doar 35 de ani, lăsând în urmă peste 600 de lucrări, multe dintre ele revoluționare pentru vremea lor. Moștenirea sa artistică a influențat profund compozitorii următori, de la Beethoven până la Brahms, și continuă să inspire și să emoționeze publicul din întreaga lume.
Muzica lui Mozart rămâne și azi o expresie vie a spiritului uman, o îmbinare perfectă între inteligență, sensibilitate și bucuria de a trăi.
Gioachino Rossini (1792–1868). Este unul dintre cei mai importanți compozitori de operă din istoria muzicii, renumit pentru talentul său melodic extraordinar și pentru spiritul său inventiv. Născut la Pesaro, în Italia, într-o familie de muzicieni, Rossini a arătat de timpuriu sau înclinație către muzică și a studiat compoziția la Conservatorul din Bologna.
Până la vârsta de 21 de ani Rossini devenise deja faimos în Italia. Între 1810 și 1829, a compus aproape 40 de opere, multe dintre ele devenind repere ale repertoriului liric. Cea mai cunoscută lucrare a sa este, fără îndoială, “Bărbierul din Sevilla” (1816), o comedie spumoasă și plină de vervă, considerată una dintre cele mai mari opere bufe din toate timpurile. Alte opere celebre ale sale includ “Italianca în Alger”, “Cenușăreasa” și “Wilhelm Tell”.
Muzica lui Rossini se distinge printr-un stil vivace, caracterizat de teme melodice memorabile, ritmuri energetice și utilizare ingenioasă a orchestrei. Una dintre semnăturile sale stilistice este așa-numitul „crescendo rossinian”, unde o frază muzicală este repetată cu intensitate crescândă, creând o senzație de entuziasm și explozie sonoră.
Deși este cel mai asociat cu opera comică, Rossini a scris și opere serioase impresionante, precum “Semiramida” și “Moise în Egipt”, lucrări care demonstrează o profundă capacitate dramatică. “Wilhelm Tell”, ultima sa operă, marchează o evoluție către romantism, cu o orchestră amplă și momente lirice de mare rafinament.
În mod surprinzător, Rossini s-a retras din lumea operei la doar 37 de ani, la apogeul carierei sale. Deși a continuat să compună lucrările sacre și muzică de cameră – cum ar fi “Stabat Mater” și mica “Missa solemnis” – el a trăit o mare parte din viața sa ulterioară într-un confort relativ, bucurându-se de faimă și de a averea dobândită.
Muzica lui Rossini este iubită pentru vitalitatea, umorul și inventivitatea ei, iar influența să se simtă în creațiile ulterioare ale compozitorilor romantici. Prin operele sale, Rossini a reușit să capteze spiritul unei epoci și să creeze o punte între clasicism și romantism, lăsând o moștenire durabilă în istoria muzicii.
