Franz Liszt a fost un compozitor și pianist maghiar din perioada romantică, considerat unul dintre cei mai mari pianiști ai tuturor timpurilor. S-a născut pe 22 octombrie 1811, la Raiding, în Imperiul Austriac (azi în Austria), și a decedat pe 31 iulie 1886, la Bayreuth, Germania. De asemenea, Franz Liszt a influențat generații de compozitori, inclusiv Wagner, Brahms și Debussy. Astfel un medalion coral Franz Liszt este întotdeauna on eveniment de excepție pe scenele lumii, iar la Arad nu putea fi altfel.
Franz Liszt a fost un inovator al pianului, extinzând tehnica și expresia pianistică, a compus lucrări pentru pian solo, cum ar fi „Sonata în si minor” și „Anul de studii”, a creat „poemele simfonice”, un nou gen muzical care a influențat dezvoltarea muzicii programatice. Este considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului XIX, cu o contribuție semnificativă la dezvoltarea muzicii romantic.
Miercuri, 8 aprilie 2026, la Sala Palatului Cultural Arad, Corul Academic la Filarmonicii Arad, dirijat de Robert Daniel Rădoiaș, alături de soliștii Victor Aciocîrlănoaei, David Buzgău și László Kristófi la orgă, au încântat auditoriul cu:
- Franz Liszt – Tantum ergo S. 42/ 2,
- Franz Liszt – Pater noster III S. 41/2,
- Franz Liszt – VIA CRUCIS S. 53.
Organistul László Kristófi s-a născut la Oradea, iar primul său profesor a fost tatăl său, János Kristófi. A terminat Liceul de Muzică “Béla Bartók” din Budapesta, iar apoi a studiat la Academia de Muzică “Franz Liszt” din Budapesta și Academia de Muzică din München. Organistul László Kristófi a concertat în premieră la Palatul Cultural Arad.
David Buzgău absolvit în 2006 cursurile secţiei de canto şi artă scenică ale Academiei de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca şi a obţinut diploma de masterat la Universitatea Transilvania din Braşov.
Victor Aciocîrlănoaei a urmat cursurile Liceului de Artă “Sabin Drăgoi” din Arad. De-a lungul timpului a obținut mai multe premii la concursuri naționale și Internaționale. Victor Aciocîrlănoaeia absolvit studiile de licență și master la Facultatea de Muzică și Teatru din Timișoara. Este în prezent membru al Corului Academic al Filarmonicii Arad.
De la judecata înaintea lui Pilat din Pont, până la punerea în mormânt a lui Iisus, capodopera lisztiană invită la o experiență tulburătoare, în care vocea umană, împletită cu rezonanțele monumentale ale orgii, reface prin cele 14 opriri drumul spre Golgota al Mântuitorului. Voci la unison, ansambluri corale acompaniate sau numere exclusiv organistice încheagă această muzică a introspecției, în care armoniile sfârșitului de secol XIX se împletesc cu sobrietatea cântului gregorian și a coralului luteran.
Franz Liszt a fost una dintre cele mai fascinante și influente figuri ale secolului al XIX-lea, un pianist virtuoz, compozitor inovator și spirit artistic complex. Născut în 1811, în zona actualei Ungaria, Liszt a devenit rapid un copil-minune al pianului, susținut de aristocrația europeană și admirat în marile capitale culturale precum Paris și Viena.
Ca pianist, Liszt a revoluționat arta interpretării. Era celebru pentru tehnica sa uluitoare si pentru spectacolele sale electrizante, care au dat naștere fenomenului numit „Lisztomania” — o adevărată isterie colectivă a publicului. Însă contribuțiile sale cele mai profunde se regăsesc în compoziție.
Muzica lui Liszt este profundă legată de romantism, dar depășește limitele acestuia prin inovații structurale și expresive. El a fost pionierul poemului simfonic, o formă orchestrală care spune o poveste sau evocă o idee extra-muzicală. Lucrări precum “Les Préludes” ilustrează această abordare, combinând dramatismul cu o arhitectură muzicală liberă.
Pentru pian, Liszt a creat unele dintre cele mai dificile și spectaculoase piese din repertoriu. Colecția “É d’exécution transcendante” este o culme a virtuozității, dar și o explorare poetică a sunetului. De asemenea, lucrări precum Sonata în și minor sunt considerate capodopere datorită unității lor tematice și complexe emoționale.
Un alt aspect important al muzicii sale este capacitatea de a transforma teme muzicale — o tehnică numită „transformare tematică”. Aceasta îi permite să creeze lucrări coerente și dramatice, în care ideile muzicale evoluează continuu, reflectând o gândire aproape narativă.
Liszt a fost și un mare susținător al altor compozitori, promovând lucrările lui Richard Wagner și Frédéric Chopin. Spre finalul vieții, stilul a devenit mai auster și experimental, anticipând chiar muzica modernă. Astfel, Franz Liszt rămâne o figură esențială nu doar pentru pian, ci pentru întreaga evoluție a muzicii occidentale — un artist care a îmbinat virtuozitatea spectaculoasă cu profunzimea intelectuală și emoțională.
Franz Liszt a vizitat Aradul în cadrul turneelor sale europene, susținând concerte memorabile pe 8 și 10 noiembrie 1846 la hotelul „Crucea Albă” și vechea primărie. Întâmpinat cu entuziasm, artistul a primit titlul de Cetățean de Onoare al Aradului.
Potrivit Bibliotecii Județene A.D. Xenopol din Arad, Franz Liszt, a ajuns la Arad, cu diligenţa, în seara zilei de 7 noiembrie 1846, fiind întâmpinat cu fanfara Infanteriei din Cetatea Aradului, o orchestră populară şi câteva formaţii corale. Pianul folosit de compozitor în timpul concertelor din 1846 se află în colecția Muzeului de Artă din cadrul Palatului Culturii din Arad, fiind o piesă de patrimoniu deosebită.
Via Crucis de Franz Liszt. Este una dintre cele mai neobișnuite și profunde create ale sale sale, compusă în ultimii ani ai vieții, în jurul anului 1879. Această piesă reflectă o schimbare radicală de stil: de la virtuozitatea spectaculoasă a tinere la o austeritate aproape ascetică, profund spirituală. Via Crucis este o lucrare unicat a repertoriului coral mondial, o călătorie dincolo de timp, într-o lume a sunetelor făurită de Franz Liszt în anii de vizibilă exteriorizare a naturii sale mistice.
Via Crucis (în traducere „Drumul Crucii”) este inspirată de cele 14 stațiuni ale Patimilor lui Isus Hristos, fiecare secțiune muzicală corespunzând unui moment din drumul spre răstignire. Lucrarea este scrisă pentru cor, soliști și acompaniament de orgă sau pian, însă limbajul său sonor este surprinzător de simplu și chiar modern pentru epoca sa.
Din punct de vedere muzical, Liszt renunță aproape complet la ornamentația romantică și la efectele grandioase. În schimb, folosește armonii neobișnuite, uneori disonante, și pasaje aproape goale, care creează o atmosferă de reculegere și suferință interioară. Această economie de mijloace conferă lucrări o intensitate spirituală rar întâlnită.
Un element remarcabil este îmbinarea stilurilor: Liszt introduce corale inspirate din tradiția protestantă, precum imnul „O Haupt voll Blut und Wunden”, dar și pasaje în stil gregorian, evocând tradițiile vechi ale Bisericii. Această sinteză creează o punte între epoci și confesiuni, sugerând universalitatea mesajului religios.
Departe de a fi o lucrare ușor accesibilă, Via Crucis este meditativă și uneori austeră până la severitate. Tocmai această simplitate o face atât de puternică: nu impresionează prin virtuozitate, ci prin sinceritate și profunzime. Mulți muzicologii că această lucrare anticipează limbajul muzicii secolului XX, apropiindu-se de minimalism și de expresionism. În ansamblu, Via Crucis – testamentul spiritual al lui Liszt – este o reflecție muzicală asupra suferinței, credinței și transcendenței, în care fiecare sunet pare încărcat de semnificație interior.
, și a decedat pe 31 iulie 1886, la Bayreuth, Germania.){kind=link}