Azi a avut loc Biblioteca Județeană „Alexandru D. Xenopol” din Arad lansarea volumului „Confreria Tropicana – romanul unei generații oprimate”, semnat de Radu Dinulescu. „Confreria Tropicana” este o “carte despre tineri care se întâlnesc în grupuri și vor să facă ceva special. Nu neapărat bine, dar și bine și rău“.
Născut la data de 16 aprilie 1956, în București, Radu Dinulescu este unicul fiu al regizorului de teatru Dumitru Dinulescu și al Primaverei, mama sa, inginer chimist. Deși născut la București, copilăria și-o petrece în Brăila, până la vârsta de 5 ani și se mută apoi cu mama sa la Galați, unde va rămâne până la 18 ani.
Om de teatru și literat polivalent, Radu Dinulescu iubește scena și iubește scrisul. Și nu doar atât! Este just apreciat ca scenarist, traducător, director de teatru, coordonator a numeroase proiecte culturale europene, profesor de teatru, creator și inventator al unor păpuși-persoane gigant și care alegorice, coordonatorul și inițiatorul primelor spectacole de teatru 3D din lume, implicat în fenomenul teatral din întreaga lume.
Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, promoția 1980, Radu Dinulescu a devenit cel mai tânăr regizor care a primit premiul ATM (Asociația Oamenilor de Teatru și Muzică), echivalentul premiului UNITER, la numai 24 de ani. Dovedind o inovatoare viziune regizorală, Radu Dinulescu își împărtășește experiența creând spectacole de mare succes în toate țările lumii.
Iubind scrisul, lectura și cartea, despre care afirmă că „are o anumită radiație, o lumină aparte”, Radu Dinulescu abordează proza printr-un original spectru imagistic cultural, pe care îl integrează cu succes în primele sale două romane, „Tegument” și „Diversiune în eter”. Volumul „Confreria Tropicana”, apărut la editura Creator din Brașov, continuă epopeea romanului secund, printr-o viziune inedită axată în mare parte pe biografia autorului, Radu Dinulescu scriind romanul „unei generații oprimate”, împletind perioada „glorioasă” a cincinalului ’71-’75, „în care s-a dovedit că societatea de tip comunist este o uriașă cacealma” cu „multe lucruri reale, care aș fi vrut să fie fictive… și, mai ales, multe lucruri fictive pe care aș fi vrut să le trăiesc în realitate”.
Radu Dinulescu a debutat în literatură în martie 2022 cu romanul “Tegument”, despre care Matei Vișniec afirmă că este un OZN literar. Apoi, în decembrie 2022 publică romanul “Diversiune în eter”, un prim volum al unei lucrări de anvergură care își propune să acopere mai multe cincinale din perioada 1966-1985.
“Cred că toți avem tendința de a ne aminti numai lucrurile frumoase și de a lua în derâdere greutățile prin care am trecut sau ghinioanele care ne-au urmărit. Toți le avem, numai că le ținem ascunse, uneori și față de noi înșine… rușinându-ne de ceea ce suntem. Libertatea nu este să faci ce vrei, ci să fii ceea ce ești. Comunismul avea însă o cu totul altă viziune: libertatea este necesitatea liber consimțită” a declarat Radu Dinulescu pentru revista Formula As, cu ocazia unui interviu.
Despre perspectivele individuale și colective ale unei societăți marcate de dificultăți și restricții a vorbit criticul de teatru, jurnalist și scriitor Gabriela Lupu, alături de Cristina Kuschausen, profesor de limba și literatura română. În același timp, o incursiune literară în complexul univers literar al lui Radu Dinulescu a fost „pusă în scenă” în Sala de Artă și Multimedia a Bibliotecii arădene, printr-o inedită invitație la lectură susținută de Mariana Tofan și Ioan Peter, actori ai Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad. Gazda și moderator al acestui eveniment a fost neobosita Ioana Nistor de la Biblioteca Județeană „Alexandru D. Xenopol”.
“Cine sunteți d-voastră d-nule Radu Dinulescu”?
“Sunt un vechi arădean, practic am debutata aici pe vremea când eram regizor la teatrul din Arad. În mai multe rânduri am lucrat aici ca regizor, apoi am fost director al Teatrului de Marionete și al Casei de Cultură. Acum de foarte multă vreme umblu prin lume, adun povești și iar povești apoi am început să scriu la 65 de ani. Am deja trei volume publicate, iar alte două vor apărea în curând“.
“De unde vine acest titlu: Confreria Tropicana?” A fost următoarea întrebare adresată de Arad Obiectiv lui Radu Dinulescu.
“Tropicana este closetul de la Liceul Vasile Alecsandri din Galați, unde se puneau la cale toate năzbâtiile. Acolo se fuma, acolo se povestea sau se chiulea. Este un spațiu aproape mitic pe care toți gălățenii îl știu, chiar dacă nu erau elevi la Liceul Vasile Alecsandri, care era cel mai faimos dintre liceele din zonă. “Confreria tropicana” este al doilea volum dintr-un triptic pe care îl numesc “Trilogia gălățeană”, două au apărut deja, se numesc “Diversiune în eter” primul și Confreria Tropicana acum. Este vorba despre tineri care se întâlnesc în grupuri și vor să facă ceva special. Nu neapărat bine, dar și bine și rău“.
“Spuneați de o trilogie. Ce urmează?”
“Urmează “Copacul Veroneze”, care este aproape gata. După cum vedeți titlurile mele sunt metaforice și ascund întotdeauna ceva. Sper să și incite cumpărătorii, să vadă ce se ascunde în spatele acestor titluri“.
