Antrenorul UTA-ei a fost un car de nervi la finalul meciului pierdut la Clinceni cu Unirea Slobozia. Imediat după finalul partidei, camerele tv l-au surprins reproșându-i ceva pe un ton destul de tăios lui Adrian Mihalcea, în timp ce-i strângea mâna, însă niciunul dintre tehnicieni nu a dorit să ofere detalii despre acest incident la conferințele de presă care au urmat partidelor. În schimb Rednic s-a arătat iritat de reporterul de la flash-interviuri, care a „îndrăznit“ să-l întrebe despre faptul că echipa sa a aliniat ieri în primul 11 doar doi români:
„Mulți stranieri, iară începem? La Iași au fost români și am luat patru, aici străini. Nu mai încercați, nu există străini și români și alte echipe au străini. Sunt jucători care au venit târziu, trebuie să le dau șanse să joace, pentru că au opțiune. Și pe Efti, atacantul și pe Marinos, care a venit de curând, trebuie să-i bag și să-i vedem. Altfel nu avem cum să luăm o decizie, dacă rămân sau nu. Chiar dacă sunt meciuri oficiale, eu trebuie să le dau șanse la toți. Acasă au fost mai mulți români, e o mare uneală la noi, nu facem diferențe.”
Din punctul nostru de vedere este incredibil faptul că la o echipă care se află în plină luptă pentru evitarea retrogradării, antrenorul face trialuri pentru a vedea ce jucători rămân sau pleacă în sezonul viitor. Astfel de teste se practică, însă la echipele care în etapele rămase de disputate până la final au rămas fără obiectiv, nicidecum la o formație aflată la doar un punct de locurile care duc la barajul pentru evitarea retrogradării. Faptul că Rednic nu știe la mijloc de aprilie ce pot unii dintre jucătorii săi e doar vina lui, deoarece acesta este efectul prostului obicei de a aduce la echipă jucători în plin sezon. Este de notorietatea faptul că la UTA nu se mai respectă de mult cele două perioade de transferuri în care echipele își reconfigurează loturile, Aradul devenind un loc de unde se pleacă și unde se vine pe tot parcursul anului.
Aspectul de mai sus are un efect direct și negativ asupra omogenității și calității jocului deopotrivă. Nu știm câtă „uneală“ este în vestiarul UTA-ei (să ne mai mirăm că fotbalul este privit de societate ca sportul agramaților când un antrenor respectabil, ștate vechi în meserie, se exprimă astfel?!) dar cert e că pe teren elevii săi au jucat ieri sub deviza „fiecare pentru el“. Nici nu-i de mirare având în vedere că jucătorii de-abia se cunosc între ei, deci n-au cum să se „simtă“ unii pe alții, traseele și relațiile de joc lipsesc cu desăvârșire (chiar, ce s-o fi lucrând la antrenamente?) iar antrenorul este preocupat mai degrabă de evoluțiile individuale ale fiecăruia.
