Biblioteca Județeană „A. D. Xenopol”, în colaborare cu Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi” și Școala Populară de Arte Arad – Centrul Cultural Județean Arad, au organizat marți, 24 februarie 2026, la Secția de Arte „Sabin Drăgoi” o seară dedicată tradiției, poeziei și muzicii românești. “Dragobete în Grai și Dor” a fost un eveniment în care tradiția, poezia și muzică românească a fost în prim plan la Biblioteca Județeană „A. D. Xenopol” Arad.
Cu acest prilej, poeți în grai și tineri artiști au adus la viață sunetele și sensurile tradiției, prin recitaluri de poezie în grai și cântec popular. Evenimentul a propus o seară de emoție autentică, în care dragostea și frumusețea limbii române s-au simțit și s-au trăit intens prin glasurile tinere și poezia în grai. Secția de Arte „Sabin Drăgoi” a Bibliotecii Județeană „A. D. Xenopol” a fost neîncăpătoare cu ocazia acestui eveniment.
Au fost mai multe prezențe inedite la evenimentul de la Biblioteca Județeană „A. D. Xenopol”, pe lângă gazdele Ionel Bulbuc sau Ioana Nistor. Amintim aici printre alții, pe Ioan Vodicean, primarul comunei Săvârșin, Ioan Dărău, Voichița Suba, Darko Voștinar, Rodica Colta, Rozalia Pașca, Diana Giurgiu, Floare Cândea, Dumitru Paina și nu în ultimul rând, nu numai prin prestația sa, Pr. Lect. Univ. Dr. Tiberiu Ardelean.
De remarcat pentru momentele folclorice, prezența doamnei profesoare Dulcica Florea, de la Colegiul de Arte “Sabin Drăgoi” din Arad, alături de elevii Tania Tamaș clasa a 8-a; Petri Patricia cls. a 10-a; Țărău Albert cls. a 9-a; și Narcisa Sărac clasa a 8-a. Merită amintită și intervenția inedită și foarte apreciată a doamnei profesoare Dulcica Florea cu o prestație remarcabilă la finalul evenimentului. Au mai participat la momentul folcloric Andrei Gurău – voce; Alexandru Bozgan – taragot; Radu Gâș – acordeon; și Marius Sălăjan – contrabas toți de la Școala de Populară de Arte Arad.
Invitații au primit un pachet de cărți și o Diplomă de Participare la evenimentul Cultural “Dragobete în Grai și Dor” organizat Biblioteca Județeană „A. D. Xenopol”, în colaborare cu Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi” și Școala Populară de Arte – Centrul Cultural Județean Arad, în semn de apreciere, implicare și talent pentru contribuția adusă la promovarea tradiției, poeziei în grai și cântecului popular românesc.
Dragobete este celebrat anual pe 24 de februarie și este una dintre cele mai vechi sărbători populare românești dedicate iubirii, tinereții și renașterii naturii. În tradiția populară, Dragobete este considerat fiul Babei Dochia – personaj mitologic asociat cu venirea primăverii – și este imaginat ca un tânăr frumos, voinic și năvalnic, simbol al iubirii curate și al energiei primăvăratice.
Sărbătoarea are rădăcini precreștine, fiind legată de vechi ritualuri agrare și de cultul fertilității. Data de 24 februarie marchează, în credința populară, începutul primăverii astronomice și momentul în care păsările își aleg perechea și încep să-și construiască cuiburile.
Obiceiurile de Dragobete variau în funcție de regiune, însă aveau un nucleu comun: celebrarea iubirii și a naturii. În mediul rural, tinerii se adunau dimineața și plecau la pădure sau pe câmp pentru a culege primele flori de primăvară. Fetele strângeau ghiocei sau viorele, considerate aducătoare de noroc în dragoste. Dacă vremea era frumoasă, se organizează un fel de „alergat” simbolic: băieții alergau după fetele care le plăceau, dacă le prindeau și primesc un sărut, relația era considerată „oficializată” în comunitate. De aici vine și expresia „Dragobetele sărută fetele”, reflectând ideea că aceasta este favorabilă logodnelor și începuturilor sentimentale.
Un alt obicei era legat de apa din zăpada netopită sau din izvoare. Fetele se spălau pe față cu această apă, crezând astfel vor fi mai frumoase și mai iubite. De asemenea, se spune că în această zi nu este bine să plângi, pentru că lacrimile vor aduce supărări tot anul. Dragobetele era și o zi a veseliei. Se cânta, se dansa, iar tinerii își declarau sentimentele. În unele zone, cei care nu sărbătoreau sau care ironizau ziua riscau, potrivit credințelor populare, să nu aibă parte de iubire.
Dragobetele reflectă o viziune arhaică asupra iubirii: aceasta este integrată în ciclurile naturii, în armonia cosmică și în comunitate. Nu este o iubire abstractă, ci una vie, concretă, legată de fertilitate, de continuitate și de echilibrul social.
Spre deosebire de Valentine’s Day, Dragobetele nu este o sărbătoare comercială, ci o profundă legată de identitatea culturală românească. În ultimele decenii, ea a fost redescoperită și promovată ca alternativă autohtonă la sărbătorile importate.
Astăzi, Dragobetele este celebrat atât în mediul rural, unde tradițiile încă se păstrează, cât și în orașe, prin evenimente culturale, târguri și spectacole tematice. Dincolo de forme moderne, esența rămâne aceeași: celebrarea iubirii sincere și a începutului primăverii, într-o atmosferă de bucurie și speranță.
