Partituri ale penultimului deceniu al secolului al XIX-lea, Recviemul de Gabriel Fauré și cea de a treia simfonie de Camille Saint Saëns imprimă ultimului concert de martie nuanțele discreției, ale sensibilității și subtilității muzicii franceze. Creațiile muzicale ale lui Gabriel Fauré, compozitor francez din perioada romantismului târziu și începutul secolului al XX-lea, reflectă o eleganță și intimitate inconfundabile. Creațiile muzicale ale lui Camille Saint-Saëns reflectă o remarcabilă diversitate și genialitate în panorama muzicii romantice franceze.
O seară cu adevărat unică de muzică franceză, în care au fost alături soprana Renáta Gebe-Fügi, baritonul Mihai Damian și organista Noémi Miklós sub bagheta dirijorului Cristian Neagu și a Filarmonicii de Stat din Arad. Dirijorul corului: Robert Daniel Rădoiaș. În program au fost:
- Gabriel Fauré Requiem op.48
- Camille Saint-Saëns Simfonia nr. 3 în do minor, op.78 (cu orgă).
O capodoperă care nu se aseamănă cu niciuna alta, diferită de anvergura atinsă în versiunile semnate de Giuseppe Verdi sau Johannes Brahms, Recviemul lui Fauré cucerește prin frumusețea lui eterică, prin eleganță și seninătate, prin mesajul care nu se identifică decât cu viziunea compozitorului asupra morții: „o uşurare fericită, o aspiraţie către fericirea din celălalt tărâm”. „Un recviem fără Judecata de Apoi”, a fost concluzia celor care s-au simțit deplin atașați de partitura lui Fauré, o creație inspirată de acustica bisericii Sainte Madeleine din Paris și de instrumentul de suflet al compozitorului.
Orga este păstrată în substratul sublimei partituri și se regăsește deopotrivă în acela al Simfoniei a III-a a lui Camille Saint Saëns, o pagină sublimă a romantismului francez, dedicată memoriei lui Franz Liszt, care împărtășește experiențele spectaculare ale lui Camille Saint Saëns, „pianistul minune” și, la rândul lui, organistul aceleiași biserici „La Madeleine”.
Noémi Miklós a studiat orga la Academia de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. În prezent Noémi Miklós este prodecanul Facultății de Teologie Reformată și Muzică de la Universiatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, unde predă pian, orgă, istoria europeană a construcției de orgă, bas cifrat și management muzical.
Mihai Damian este absolvent al Academiei Naționale de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, specializarea dirijat. În prezent este student al aceleași instituții, specializarea Canto. Din 2019 este bariton la Filarmonica de Stat “Transilvania” din Cluj-Napoca, colaborând de-a lungul anilor cu dirijori de renume mondial cum ar fi Lawrence Foster (SUA), Felix Krieger (Germania), Mircea Ignat și Tiberiu Soare, ambii din România.
Renáta Gebe-Fügi și-a început studiile muzicale în orașul natal, la Liceul de Muzică Sigismund Toduță din Cluj. În 2016, a absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, specializarea vioară. În prezent este membru al orchestrei Operei Maghiare din Cluj-Napoca și cântă ca solist pe scene interne și străine. În 2017 a obținut Premiul I la Concurs Internațional de Canto Mozart organizat de Societatea Română Mozart și Premiul I și Premiul special al Filarmonicii George Enescu din București (2020) la Concursul Internațional de Canto Sabin V. Drăgoi.
Gabriel Fauré este un compozitor francez din perioada romantismului târziu și începutul secolului al XX-lea, iar muzica lui reflectă o eleganță și intimitate inconfundabile. Celebrul pentru melodiile sale subtile și harmoniile rafinate, Fauré a compus lucrări notabile precum „Requiem,” evidențiind abilitățile sale în abordarea temelor sacre. Compozițiile sale pentru pian, precum „Pavane,” emană o frumusețe melodică liniștită, iar ciclurile vocale, cum ar fi „La Bonne Chanson,” demonstrează talentul său în exprimarea emoțiilor profunde. Fauré a contribuit semnificativ la evoluția muzicii franceze, lăsând o moștenire sonoră caracterizată prin subtilitate și sensibilitate.
„Requiem” op. 48 de Gabriel Fauré este o bijuterie muzicală a secolului al XIX-lea, imprimând o nuanță aparte în repertoriul de muzică sacră. Compus între 1887 și 1890, Requiemul lui Fauré se distinge prin tonul său liniștit și consolator, departe de grandiosul și solemnul adesea asociate acestui gen.
Fauré a ales selectiv texte liturgice, omițând secțiuni întunecate și accentuând în schimb idei de speranță și consolare. Lucrarea emană o frumusețe subtilă și o serenitate sublimă, cu orchestrare delicată și corurile îngerești. Soliștii vocali, în special soprana și baritonul, contribuie la intimitatea și căldura emoțională a piesei.
Cu o structură inovatoare și o abordare armonioasă, Requiemul lui Fauré este o experiență auditivă reconfortantă și captivantă. Deși rămâne ancorat în tradiția liturgică, acest Requiem transcendental se remarcă prin esența sa luminoasă și sublimă, cucerind inimile ascultătorilor cu mesajul său de speranță și lumină.
Muzica lui Camille Saint-Saëns reflectă o remarcabilă diversitate și genialitate în panorama muzicii romantice franceze. De la simfonii precum „Organ Symphony” (Simfonia nr. 3) la lucrări camerale și opere, compozitorul a abordat diverse genuri cu virtuozitate și expresivitate. Celebre sunt și compozițiile sale pentru pian, cum ar fi „Carnavalul Animalelor,” care emană umor și ingeniozitate. Saint-Saëns a contribuit la dezvoltarea muzicii simfonice, adăugând adesea elemente inovatoare, cum ar fi introducerea orgii în orchestră. Cu melodiile sale rafinate și abilitățile de orchestrare, Saint-Saëns rămâne un maestru al muzicii clasice franceze.
Simfonia nr. 3 în do minor, op. 78 de Camille Saint-Saëns, cunoscută și sub numele de „Simfonia cu Orgă,” este o remarcabilă creație simfonică din perioada romantică târzie. Compusă între 1886 și 1888, simfonia se remarcă prin includerea neobișnuită a unei orgi în orchestră, adăugând o dimensiune sonoră impresionantă.
Această simfonie monumentală se deschide cu o introducere misterioasă, urmată de o serie de mișcări ample și expresive. Saint-Saëns reușește să îmbine eleganța clasică cu expresivitatea romantică într-un mod unic, iar interacțiunea între orgă și orchestră conferă lucrării o magnificență aparte. A treia mișcare, Poco adagio, este un moment de frumusețe melodică și intimitate, în timp ce finalul, Allegro moderato, marchează o triumfătoare concluzie. Simfonia nr. 3 a lui Saint-Saëns este o capodoperă inovatoare, ilustrând geniul compozitorului în explorarea noilor posibilități orchestrale și transmițând o varietate impresionantă de emoții.
