În toamna lui 1974, mai precis pe 3 noiembrie, autorul acestor rânduri vedea primul meci pe stadionul UTA. Se întâlneau atunci UTA Arad și FC Argeș, într-un meci ce avea să se încheie cu scorul de 3 – 1 pentru echipa arădeană. Era etapa a 11-a și UTA era pe locul patru, cu 20 de puncte, într-un clasament condus de Dinamo, cu 28 de puncte. Era ediția de campionat 1974/1975, când UTA avea să termine pe locul 8, cu 49 de puncte, Dinamo câștigând campionatul cu 62 de puncte. Reșița, Satu Mare, Petroșani, Râmnicu Vâlcea, Brașov sau Galați aveau atunci echipe în divizia A. Iorgulescu, Brosovszky și Domide făceau parte din echipa UTA.
48 de ani mai târziu speram la un rezultat pozitiv pentru UTA, după jocurile slabe din ultimul timp. Într-un meci de totul sau nimic, UTA a arătat ce poate: nimic. A fost un nou meci în care s-a scandat iarăși „Demisia, Demisia!”. Un joc în care UTA a fost slabă pe toate planurile în fața unei echipe argeșene de bătut. Au fost multe ratări ale arădenilor, argeșenii au marcat un gol și au mai avut două ocazii mari. Fără o idee de joc, cu tot felul de improvizații după pauză, cu fundaș dreapta fără piciorul drept, cu execuții de ligile inferioare și tot felul de giumbușlucuri în locul unui joc simplu și eficient, UTA se va bate pentru evitarea retrogradării.
În fața a peste 7.000 de spectatori au jucat formațiile:
UTA Arad: Balauru – Dobrescu, Erico, Benga, Abeid – Batha, Raul Pop, Cascini – Stahl, Postolachi, Otele. Rezerve: Fl. Iacob – Hoxhallari, Chindriș, Matei, Negoescu, Șteau, Cibi, Jobello și Keseru. Antrenor: Ilie Poenaru.
FC Argeș: Straton – Tofan, Dobrosavlevici, Cestor, Latovlevici – Njiké, Raynov – Isfan, Calcan, Bertrand – Garita. Pe bancă: Greab – Jakolis, Meza Colli, Ionuț Șerban, Crețu, Covaci, Donisa și Celestine. Antrenor: Marius Croitoru.
Arbitri: George Găman (Craiova) la centru / Adrian Popescu (Craiova) și Vladimir Urzică (Piatra Neamţ) la cele două margini. Arbitru de rezervă: Szabolcs Kovacs (Carei)
Arbitri VAR: Viorel Fluieran (Craiova) și Bogdan Dumitrache (Bucureşti)
Obs. CCA: Marcel Savaniu (Satu Mare)
Obs. LPF: Ion Craiu (București)
De menționat tăcerea galeriei arădene, după intonarea imnului echipei, pe tot parcursul primei reprize. Galeria a afișat în schimb mai multe bannere pe parcursul primei reprize, dar și în repriza a doua. A început cu „Să cânte garda!”, au continuat cu „Dună, se aude?!” și „Așa ar vrea fALCĂ, mESZAR, sTROE să arate peluza”.
Dumitru Chivu, 83 de ani, fost component al echipei UTA în perioada 1962-67, a dat lovitura de începere. Meciul a început destul de liniștit, cu UTA având prima ocazie prin Batha în minutul 8, șut din lovitură liberă pe lângă poartă. În minutul 12, o nouă ocazie pentru UTA, Dobrescu trage peste poartă. În minutul 20, la o pătrundere a lui Otele, Stahl trage, dar Dobroslavevici blochează balonul. În minutul 27, FC Argeș deschide scorul, după ce Batha pierde o minge la centrul terenului, Garita scapă singur și îl execută pe Balauru: UTA Arad – FC Argeș 0 – 1!
Apoi Otele are două oportunități în minutele 30 și 32, dar fără rezultat pe tabela de marcaj. Stahl trage peste poartă în minutul 39, pentru ca trei minute mai târziu, același Stahl să centreze foarte bine, dar Otele nu ajunge la minge. Prima repriză se încheie cu oaspeții în avantaj, chiar dacă UTA a atacat mai mult și a ratat câteva ocazii bune, dar per total o repriză slabă pentru ambele formații.
În prima repriză a lipsit în primul rând cântecele galeriei. A lipsit acel parfum care a dat farmec meciurilor jucate acasă de arădeni. Tribuna a doua a încercat, dar nu a putut suplini frumoasa peluză a galeriei. Nici Garda nu a cântat și Dună a putut fi auzit! Chiar nu aveam nevoie de așa ceva.
Repriza a doua a dus unele permutări în echipă înțelese doar de Poenaru. În același timp, galeria și-a început repertoriul și stadionul a înviat din nou. Dar, UTA a avut aceeași partitură cu joc fără orizont și atacuri încheiate cu ratări, unele incredibile.
Șteau, intrat la pauză, scapă singur în minutul 47, dar Otele nu ajunge la pasa acestuia. În minutul 48 ne trece glonțul pe la ureche. Bertrand scapă singur pe contraatac, îl driblează și pe Balauru, dar ratează incredibil. Urmează o perioadă de joc încâlcit, cu UTA mai activă ratând câteva noi ocazii. În minutul 66 consemnăm o mare ocazie pentru UTA, Otele îl deschide în careu pe Stahl care trimite peste poartă.
O nouă ocazie mare pentru arădeni se consumă în minutul 75. Jobello se distrează cu defensiva argeșeană, trimite bine în careu pentru Postolachi, dar acesta ratează egalarea. Spectatorii simt că UTA nu poate mai mult și sunt tot mai nemulțumiți. În minutul 80 tot stadionul scandează iarăși „Demisia, Demisia!”. În minutul 84 cap Keseru puțin pe lângă poartă, din centrarea lui Jobello. Este clar că UTA nu poate mai mult și pe acest fond în minutul 86 Șteau primește cartonașul roșu (lovitură cu cotul la Iștfan), pentru ca în 92 și Erico să primească al doilea cartonaș galben, urmat de roșu. UTA termină meciul în genunchi și vremurile se arată foarte tulburi. UTA nu a mai câștigat de șase partide și se afundă tot mai mult în subsolul clasamentului. Tot stadionul strigă la unison „Demisia, Demisia!”. Sperăm să vină!
