Supărat că nu are căldură la stadion, Mircea Rednic ar vrea ca orașul să astupe găurile făcute de Meszar

UTA trece printr-o situație nu atât de grea cât mai degrabă jenantă: din cauza unor facturi neachitate de clubul UTA (în valoare de aproximativ 300.000 de lei din informațiile noastre), societatea Recons, care administrează Arena „Francisc Neuman“, a tăiat căldura la stadion. Asta înseamnă că de fiecare dată când se echipează sau dezechipează înainte și după antrenamente, jucătorii Bătrânei Doamne trebuie să îndure frigul din vestiare. Lucrul acesta l-a făcut pe antrenorul Mircea Rednic să răbufnească în conferința de presă premergătoare partidei cu Hermannstadt și să se lanseze într-o tiradă a cărei esență ar fi aceea că orașul nu face suficient pentru UTA. Iată exact care au fost cuvintele antrenorului:

„Ăsta e norocul meu, unde mă duc eu se schimbă și terenul și vestiarele, nu se mai dă căldură, bugetul mic. Sunt greutăți dar haideți să fie și înțelegere. Nu s-au făcut niște plăți dar pentru asta trebuie să suferim? E foarte greu dar ne descurcăm. Dar ar trebui mai multă înțelegere, e echipa orașului, să nu mai fim atât de orgolioși și încăpățânați. Și noi suferim financiar ca și club, cu deplasări, nu din vina noastră nu jucăm aici. Eu am cerut minimul și cred că orașul ăsta poate să asigure, am ajuns în 2023 să nu avem căldură. Corvinul de exemplu are buget mai mare decât UTA și nu plătește nimic la stadion. Acum am văzut că și Consiliul Județean va veni alături de echipă.“

În primul rând trebuie să spunem că supărarea lui Rednic, e firească, de înțeles. Constatarea că în 2023 e penibil să întâlnești o asemenea situație la un club profesionist din prima ligă, e cât se poate de întemeiată. Doar că, din punctul nostru de vedere, Mircea Rednic a identificat greșit și vinovații și soluțiile.

În primul rând antrenorul UTA-ei vede în demersul celor de la Recons un semn de „încăpățânare“. Nu știm în ce măsură Mircea Rednic poate aprecia cât de importantă sau nu este acea sumă pentru companie și, pe cale de consecință, cât de justificată e intransigența cu care Recons acționează pentru a-și recupera datoria. Însă știm altceva, anume că datoriile UTA-ei la Recons nu sunt nici un accident și nici o excepție, ba dimpotrivă, o situație care se perpetuează de mult timp. În aceste condiții era de așteptat ca și cei care administrează societatea respectivă, la un moment dat să spună stop. Dincolo de asta, ca principiu universal valabil într-o societate civilizată, datoriile trebuie plătite sau reeșalonate prin acordul părților. Faptul că un personaj public cu greutate și imagine precum este Mircea Rednic pune semnul egal între încăpățânare și așteptarea ca un datornic să își onoreze obligațiile, arată de ce societatea noastră e încă departe la nivelul mentalității colective de o societate civilizată în adevăratul sens al cuvântului, asta însemnând reguli liber asumate și unanim respectate.

În al doilea rând, explicația oferită de Mircea Rednic pentru dificultățile financiare ale clubului este una care nu stă în picioare la o analiză, fie și superficială. Alexandru Meszar nu poate clama faptul că a fost luat prin surprindere de necesitatea de a juca mai multe meciuri departe de Arad. Șeful clubului arădean știa din primăvară și că se va schimba gazonul și că lucrările nu vor putea fi efectuate în pauza competițională. Așadar, avea timpul și informațiile necesare în a construi bugetul clubului ținând cont de aceste cheltuieli suplimentare. Sigur, probabil că lui Mircea Rednic poate nu i-ar fi convenit dacă un președinte de club responsabil i-ar fi spus că e ilogic să faci reduceri salariale doar pentru a supradimensiona cantitativ lotul echipei, aspect pe care l-am detaliat și în alte materiale. Realitatea este că Alexandru Meszar a fost și este depășit de solicitările antrenorului său, solicitări cât se poate de normale în condițiile în care Rednic nu a rămas la UTA pentru a fi amenințat din nou cu retrogradarea. Lui Rednic Meszar i-a promis lot și condiții decente iar acum trebuie să livreze iar conducătorul clubului recurge la dansul care i-a devenit stil de viață: fofilarea și jonglarea între datorii: plătim la unul, îl amânăm sau chiar ignorăm pe altul și când nu mai putem, ne împrumutăm să acoperim din vechile datorii.

Adevărul este că nici Recons, nici Rednic, nici autoritățile și nici orașul nu sunt responsabile de situația financiară a clubului. Unicul responsabil, mai bine spus unicul vinovat este Alexandru Meszar. În momentul în care a respins oferta grupului Next Gen, Alexandru Meszar în comunicatul semnat „pe persoană fizică“ și-a asumat decizia. Câteva luni mai târziu, a refuzat o altă ofertă, de data aceasta nu de preluare ci de sprijinire a clubului. Auzind că UTA are datorii, regretatul Nicolae Bara a inițiat o discuție pentru a se găsi o formă prin care să poată ajuta UTA. Meszar i-a răspuns că UTA nu are nevoie de ajutor și că UTA e un club stabil financiar. Ei bine, acum Alexandru Meszar nu are decât să se ridice la nivelul propriilor asumări și declarații; iar dacă nu poate, să ridice mâna și să lase pe altul / alții nu să își pună antrenorul în penibila situație (mai ales ținând cont de numele acestuia) de a cerși pe la uși pentru lucruri mininale. Pentru că e de-a dreptul revoltător ca Rednic să se certe cu administratorii stadionului pe motiv de „încăpățânare“ în timp ce firmele private ale lui Alexandru Meszar prosperă de pe urma asocierii cu UTA (vezi Atletico sau Inter Sport) iar patronul lor își face upgrade ba la mașină ba la casă.

În aceeași declarație, Mircea Rednic îi cam bate obrazul și prietenului său Călin Bibarț, primarul Aradului, comparând sprijinul de care are parte din partea autorităților divizionara secundă Corvinul Hunedoara, cu cel pe care îl primește UTA din partea administrației arădene. Din păcate pentru el, nici aici antrenorul UTA-ei nu are dreptate. Spre deosebire de predecesorii săi, Alexandru Meszar nu se poate plânge de susținerea financiară a primăriei. Lista de reproșuri la adresa administrației locale poate fi una enorm de lungă dar, cel puțin din 2014 încoace, lipsa banilor publici care să meargă la bugetul clubului, nu poate fi pusă în respectiva listă. La fel ca și Corvinul acum, UTA a avut parte în Ligile 3 și mai ales 2 de sume consistente de la buget. Alexandru Meszar însuși recunoștea an de an că 90% din bugetul clubului e reprezentat de bani de la autoritățile locale. Și era un buget de promovare. Că pe acest buget de promovare, Meszar a avut nevoie de 5 ani ca să promoveze, e o altă discuție. Însă după îndeplinirea obiectivului pentru care a fost alimentat cu bani publici, clubul a putut accesa și alte surse de finanțare serioase: drepturile tv, încasările din biletele și abonamentele vândute pe noul stadion, sponsori. Era firesc ca în condițiile acestei multiplicări de surse, aportul primăriei să se diminueze pentru că Aradul nu e vreun Dubai, astfel că mai sunt foarte multe probleme de rezolvat în oraș și care necesită bani publici.

În plus, dând exemplul Hunedoarei, Mircea Rednic nu face decât să sublinieze absurdul din sportul românesc așa zis profesionist. Suntem convinși că hunedorean fiind, lui Mircea Rednic nu-i place sărăcia și subdezvoltarea orașului său. Dar în condițiile astea e normal ca un club profesionist să se bucure de asemene privilegii care sunt decontate de contribuabili? Sigur, nu avem noi căderea să dictăm hunedorenilor ce să facă cu banii lor dar ca principiu, unul care funcționează în acea lume civilzată despre care vorbeam la început, guvernele sau primăriile n-au ce să finanțeze entități care fac parte dintr-o industrie generatoare de bani mulți, așa cum e fotbalul. Ne văităm că s-a redus aria de selecție, că cei tineri nu mai sunt interesați să facă sport dar în loc să investim banii publici în infrastructura sportului de masă și în programe de educație pentru sănătate și sport, în cluburi și competiții școlare, noi ca stat continuăm să-i tocăm în zone care ar trebui să se autofinanțeze. Ce-ar fi totuși, dacă tot s-a nimerit ca aceste rânduri să apară de Ziua Națională, ca de azi 1 decembrie 2023, să încetăm a ne mai fura singuri căciula?!