Muzica lui Wolfgang Amadeus Mozart este o îmbinare sublimă de armonie, claritate și expresivitate, care poartă ascultătorul printr-un spectru larg de emoții. Este caracterizată de un echilibru între structura clasică și o expresivitate subtilă, iar stilul său este unul dintre cele mai pure exemple ale perioadei clasice.
În această ultimă seară de octombrie melomanii prezenți la Palatul Cultural din Arad au avut parte de o călătorie în lumea muzicii sacre, un teritoriu în care contrapunctul baroc se întâlnește cu sensibilitatea unică, aproape romantică a genialului muzician, un demers care reunește vocile Corului Academic, pregătit de Robert Daniel Rădoiaș, acompaniamentul ansamblului simfonic, susținut de la pupitrul dirijoral de Cristian Neagu și soliștii invitați, Renáta Gebe-Fügi (soprană), Aura Twarowska (mezzosoprană), Eusebiu Huțan (tenor), Sebastian Balaj (bariton).
Au fost ascultate:
- Misericordias Domini K 222 (205a)
- Ave Verum corpus K 618
- Inter natos mulierum K 72 (74f)
- REQUIEM K 626 pentru soliști, cor și orchestră
Renáta Gebe-Fügi a absolvit Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca la secția vioară și canto clasic. În 2017 a debutat ca solistă vocală în premiera în România a operei “L’occasione fa il ladro“ de Gioachino Rossini. În iunie 2023 a debutat pe scena Operei Naționale din București în cadrul festivalului “Bucharest Opera Festival”, ca solistă invitată de Hungarian State Opera, interpretând rolul Melisande, iar în luna septembrie a debutat pe scena Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, în rolul Contesei Rosina din opera “Nunta lui Figaro”.
Aura Twarowska a fost angajată ca solistă a Operei de Stat din Viena în 2007. Până în prezent a cântat sub egida Operei de Stat din Viena 37 de roluri în 369 de spectacole. Aura Twarowska a cântat pe marile scene ale lumii, la Viena, Amsterdam, Singapore, Tokyo, Berlin, Praga, Madrid, București, Timișoara, Iași, iar acum și la Arad. Din 2018 este membru Corespondent al Academiei Romano-Americane de Arte și Știință. Din februarie 2024 este Lector Universitar Doctor la Facultatea de Muzică și Teatru din cadrul Universității de Vest Timișoara.
Eusebiu Huțan este unul dintre cei mai promițători tenori ai generației sale. Încă din timpul studiilor la Academia Națională de Muzică din Cluj-Napoca, Eugeniu Huțan a devenit solist al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca.
Sebastian Balaj este solist alOperei Naționale Române din Cluj-Napoca. El a absolvit cursurile de licență și master la Academia Națională de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. În iunie 2024 a interpretat ca invitat al Operei Naționale din Iași rolul vestitului Toreador din opera Carmen de Georges Bizet și rolul Ping din opera Turandot de Giacomo Puccini.
„Misericordias Domini” (K. 222/205a) este un motet sacru compus de Mozart în 1775, la doar 19 ani, în timpul șederii sale în München. Este un exemplu remarcabil al abilității sale de a reda adâncimea spirituală prin muzică, fiind scris pentru cor și orchestră. Compoziția are stil o structură corală în baroc, influență maeștrii epocii, precum Bach și Händel, dar cu prospețime unică-o stilului clasic distinct al lui Mozart.
Motetul se deschide cu o introducere orchestrală calmă, care stabilește tonul solemn și introspectiv al piesei. Aranjamentul orchestral este discret, lăsând loc vocilor corali să preia prim-planul. Structura corală a lucrărilor pune accent pe armoniile bogate și contrapunctul elegant, în care fiecare linie vocală se completează într-un mod armonios. Textul, inspirat din Psalmul 88:2, invocă milostenia lui Dumnezeu, iar Mozart redă în mod subtil și reverențios acest sentiment, fără a exagera în dramatism sau extravaganță.
Un aspect remarcabil al piesei este interacțiunea vocală dintre părțile de soprană, alto, tenor și bas, care păstrează sau claritate impecabilă. Fiecare voce are un rol bine definit, contribuind la o textură corală amplă și echilibrată, care subliniază simplitatea dar și adâncimea rugăciunii. „Misericordias Domini” este, în esență, o lucrare meditativă, dar radiantă, care demonstrează capacitatea lui Mozart în domeniul muzical.
„Ave Verum Corpus” (K. 618) de Wolfgang Amadeus Mozart. Este o lucrare corală scurtă, dar de o frumusețe și profunzime excepțională. Compusă în 1791, cu puțin timp înainte de moartea sa, acest motet este pentru cor, orchestră de coadă și orgă și reflectă un sentiment calm de liniște și reverență spirituală. Motetul este o compoziție muzicală polifonică bazată pe un text religios.
Motetul se bazează pe un text medieval latin care laudă sacrificiul lui Hristos și este interpretat cu o simplitate remarcabilă. Departe de complexitatea unor lucrări anterioare, Mozart se concentrează aici pe claritatea liniilor vocale și pe o armonie delicată, fără ornamente inutile. Începe cu o introducere simplă a coardelor, urmată de cor, care intra cu o frază curată și armonioasă, evocând liniște și smerenie.
Acest motet este construit în fraze muzicale blânde, care curg într-o manieră organică, iar orchestrația subtilă și folosirea atentă a orgii accentuează atmosfera de evlavie. „Ave Verum Corpus” este, în esență, o rugăciune muzicală de o adâncă serenitate, care exprimă prin simplitatea sa profundă credință, compasiune și o eleganță transcendentă.
„Inter Natos Mulierum” (K. 72/74f). Este o altă lucrare sacră compusă de Mozart în 1771, când acesta avea doar 15 ani. Deși a fost scrisă la o vârstă fragedă, lucrarea evidențiază talentul său precoce și capacitatea de a interpreta muzical textele sacre într-un mod profund. Motetul este o compoziție corală destinată a fi cântată la sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, inspirată de un pasaj din Evanghelia după Matei.
Lucrarea începe cu un aranjament orchestral ușor, peste care se așază părțile vocale, creând o atmosferă de solemnitate și respect. Structura melodică este simplă, dar bine definită, cu fraze scurte și ritmuri constante care amplifică sentimentul de venerație. Mozart folosește corul într-o manieră echilibrată, subliniind atât colectivitatea cât și claritatea fiecărei voci.
În „Inter Natos Mulierum”, armoniile sunt liniștite și ordonate, fără artificii dramatice, reflectând o maturitate neobișnuită la vârsta compozitorului. Deși este o piesă scurtă, motetul surprinde esența spiritualității și dedicării religioase printr-o simplitate care sporește impactul său emoțional, lăsând o impresie de liniște și evlavie.
„Requiem” (K. 626) de Wolfgang Amadeus Mozart. Este una dintre cele mai renumite și misterioase compoziții sacre din istorie, fiind ultima lucrare a compozitorului, rămasă neterminată la moartea sa în 1791. Lucrarea, dedicată rugăciunilor pentru sufletele celor plecați, combină o intensitate emoțională. rar întâlnită cu o structură muzicală complexă, explorând teme precum moartea, mântuirea și speranța.
Compoziția include secțiuni precum „Dies Irae”, ce aduce o atmosferă apocaliptică prin ritmuri rapide și dramatism orchestral, și „Lacrimosa”, o parte dureroasă și lirică ce exprimă lamentația sufletului. Piesele corale și solistice sunt amplu orchestrate, iar fiecare voce se întrepătrunde pentru a crea o textură sonoră bogată, încărcată de gravitație.
Întrucât Mozart nu a finalizat lucrarea, ea a fost completată de elevul său, Franz Xaver Süssmayr, rămânând o capodoperă de o mare profunzime și misticism. „Requiem” impresionează prin forța și expresivitatea sa, fiind o reflectare muzicală atât a fricii cât și a consilierii divine, într-un moment final al creației lui Mozart.
Muzica lui Wolfgang Amadeus Mozart în ansamblu este atemporală, exprimând, prin măiestrie tehnică și sensibilitate profundă, esența și complexitatea naturii umane. Elementele principale al muzicii lui Mozart sunt:
Armonia și melodica. Melodiile lui Mozart sunt delicate, curgătoare și aparent simple, însă ascund o complexitate armonică profundă. Fiecare frază pare să vină naturală din cea precedentă, dând impresia de perfecțiune matematică. Folosește armonii care surprind și creează adesea o senzație de surpriză, dar totul rămâne în echilibru.
Contrastele emoționale. Mozart jonglează între bucurie, melancolie, noblețe și uneori chiar un umor subtil. De exemplu, în simfoniile sale, un pasaj grandios și triumfător poate fi urmat de o secțiune melancolică, apoi revenind la o bucurie exuberantă.
Luciditatea. Muzica lui Wolfgang Amadeus Mozart este extrem de transparentă, fiecare linie melodică fiind clară, iar instrumentele se împletesc într-un mod distinct, permițându-i ascultătorului să identifice clar rolul principal. Este, de asemenea, foarte bine articulată, fiecare frază muzicală având un început și un sfârșit bine definit.
De exemplu, Simfonia nr. 40 în sol minor este un exemplu al geniului său într-o surprinde complexitatea emoțiilor. Această simfonie trece de la o nostalgie aproape întunecată la o agitație frenetică, într-o manieră extrem de echilibrată. Concertul pentru pian nr. 21 este o celebrare a bucuriei muzicale, cu teme luminoase, ritmuri delicate și o combinație fină între pian și orchestră, creând senzația de dialog. „Nunta lui Figaro” surprinde umanitatea și complexitatea relațiilor interumane, amestecând teme de iubire, gelozie și jocuri de putere într-o atmosferă ușoară, dar profundă.
