Așa cum deja cu siguranță ați aflat, Alexandru Meszar și acoliții săi din AFC UTA pregătesc pentru luni o lovitură ce se vrea fatală pentru contestatarii săi din ultimul an și jumătate: excluderea SCU din AFC UTA. „Mișcarea“ poate părea surprinzătoare dar nu este, poate decât în ceea ce privește momentul ales. Altfel, ea vine ca o continuare firească a alteia, cea din primăvara anului trecut, când AFC UTA a deschis proces în instanță cerând anularea mărcii UTA deținută de Suporter Club UTA. Spuneam atunci că s-a ajuns în situația ridicolă în care conducătorul UTA-ei contestă însuși identitatea clubului pe care-l manageriază. Ca pas următor el acum dă afară din club și pe proprietarii mărcii, adică pe cei care vegheau la respectarea identității acestui club.
Pentru orice om cu o minimă judecată lucidă este evident că ceea ce face Alexandru Meszar este cel puțin iresponsabil. El probabil speră să câștige în justiție anularea mărcii deținute de Suporter Club UTA pentru ca apoi să înregistreze o alta și astfel să-și asigure domnia netulburată peste clubul fanion al Aradului. Doar că în cazul în care acest lucru nu se va întâmpla, Meszar se va trezi cu un club în care garanții identității lui să-i fie nu doar ostili dar pe care el însuși să-i fi exclus din club. Într-un astfel de tablou ne putem imagina inclusiv scenarii în care nu neapărat că Suporter Club UTA va retrage clubului dreptul de a folosi marca UTA pentru a porni alt proiect de la 0 ci chiar acela în care pierderea de către club a dreptului de a se numi UTA devine automată din moment ce deținătorii mărcii nu se mai află în club.
De când a început conflictul dintre Suporter Club UTA și conducerea clubului, asociația fanilor a dat dovadă de o responsabilitate și de un echilibru poate unic în rândul organizațiilor de suporteri într-un context similar. Aceștia au avut grijă ca mișcările lor de protest să afecteze la minimun sau chiar deloc echipa. Toată lumea a putut observa că în afară de 2-3 scandări pe meci împotriva conducerii, galeria, care până acum a mers pe aceeași linie cu cea a Suporter Club UTA, mulți dintre membrii SCU fiind parte și a peluzei, a încurajat echipa meci de meci, a însoțit-o în deplasări și în general a făcut tot posibilul să țină antrenorii și jucătorii departe de acest conflict (în măsura în care și ei și-au dorit asta). Dar cel mai important, de fiecare dată când subiectul retragerii mărcii a fost adus în discuție, reprezentanții SCU au negat existența unei asemenea intenții, chiar și la nivel de simplă ipoteză de lucru.
Ceea ce face însă acum Alexandru Meszar este un joc cu chibritul aprins pe lângă rezervorul de benzină. Practic, prin decizia pe care o va lua luni, dărâmă și ultimul pilon pe care s-a sprijinit fundația și așa șubredă a clubului. Construit în 2014 din unirea Meszar – Suporter Club UTA – autorități locale – oameni de afaceri, clubul va ajunge de luni încolo cu adevărat jucăria exclusivă a lui Alexandru Meszar. Acest fapt echivalează cu o împingere a Suporter Club UTA într-un colț de unde ieșirea este foarte greu de văzut. Confruntați cu semnele de întrebare de natură juridică și etică ridicate de existența clubului în această formă, nu poate fi exclusă varianta ca membrii SCU să constate că nu a mai rămas nimic de apărat. Chiar și în pragul excluderii din club, reprezentanții Suporter Club UTA au dat astăzi semnale clare că intenția lor este de a lupta pentru a actualul club și că vor să evite cu orice preț scenariul a două echipe în Arad, însă până la urmă decizia finală nu e la lideri ci la membrii SCU. În plus, așa cum punctam și mai devreme, nu există nicio garanție că din punct de vedere juridic excluderea SCU nu va însemna la o renunțare de facto, automată, chiar din partea clubului la identitatea garantată de asociația suporterilor.
Poate că unii vor marșa pe argumentația lui Alexandru Meszar, refertoare la motivele pentru care Suporter Club UTA nu mai poate face parte din club. Doar că pretextele enumerate sunt subțiri și cad repede la analiza oricărui om dotat cu bună credință, logică și disponibilitate de a se folosi de informații publice. Nu există nicio apariție publică oficială a Suporter Club UTA care prin limbaj să fi ieșit din sfera legalității. Nu le poți imputa fanilor că și-au făcut propriul fan shop din vânzările căruia încearcă să susțină Academia, după ce au văzut că partea de încasări a magazinului oficial al clubului, care trebuia să ajungă în conturile UTA-ei, ajungea de fapt în cele ale firmei Inter Sport deținută de familia Meszar. Nu le poți imputa unor suporteri că individual au avansat ideea boicotării reînnoirii abonamentelor în condițiile în care s-a descoperit că în vara lui 2022, imediat după ce 4.000 de utiști și-au făcut abonamente, Alexandru Meszar și-a „tras“ o primă de 1,35 milioane de lei (noi!). Cât despre argumentul cu sancționarea repetată a unor suporteri de către organele de ordine, e de-a dreptul ridicol să aduci în discuție câțiva suporteri amendați și interziși pe stadioane că au avut fularul pus peste gură în timp ce tu aduci în AFC UTA niște persoane care au avut probleme legale mult mai grave decât niște amărâte de amenzi de la Jandarmerie.
Este clar că Alexandru Meszar s-a săturat de ghimpele în coastă numit SCU, care îi monitorizează fiecare acțiune din interior. De ce face această mișcare tocmai acum riscând să dinamiteze inclusiv sportiv un sezon care în sfârșit echipa începe să aducă puțină liniște și chiar bucurie fanilor? Greu de spus, probabil că Alexandru Meszar nici măcar nu se gândește la asta. Dacă își permite să se joace cu identitatea UTA-ei, e clar că nu o să aibă scrupule vizavi de atmosfera din jurul echipei la meciul de luni sau la cele următoare. Însăși programarea infamei ședințe cu o oră înaintea meciului cu FC Botoșani, este de noaptea minții! Dar poate că li se ridică un semn măcar de întrebare dacă nu de exclamare și celor care la cea mai mică critică adusă conducerii sau chiar antrenorului, cereau liniște pentru a nu destabiliza echipa. Acum cine o destabilizează domnilor? Și cine se joacă cu identitatea și viitorul acestui club?
Da, ne plângem de multe ori de arbitri, dar conducerea clubului bagă cele mai multe bețe în roate. Sau altfel spus, este tot mai valabilă o expresie de tristă amintire: „partidul e-n toate…”