Meciul cu Petrolul, posibil crucial pentru soarta UTA-ei. Câtă putere mai au suporterii?

Luni după-amiază de la ora 17:30 UTA întâlnește Petrolul pe Arena „Francisc Neuman“ într-un meci contând pentru antepenultima etapă a play-out-ului Superligii. Ajunsă pe loc de baraj, UTA este obligată să câștige acest meci, altfel șansele de a-și asigura rămânerea în prima ligă fără baraj scad considerabil, ba chiar se poate vedea amenințată și cu retrogradarea directă. Faptul că meciul de luni este ultimul din programul etapei de Play-Out poate fi de natură să aducă o presiune suplimentară asupra echipei deoarece la ora meciului putem avea parte de scenarii în care fie FC Botoșani se distanțează la 4 puncte de UTA, fie Unirea Slobozia ajunge în coasta echipei noastre. De asemenea nu e exclus să vedem un reviriment al celor de la Sepsi după demiterea lui Dorinel Munteanu.

Așadar UTA are toate motivele din lume să trateze acest meci ca pe unul aproape capital pentru deznodământul acestui sezon, nemaifiind timp pentru corectarea pașilor greșiți. Ținând cont de această presiune și de criza de formă în care se află echipa, suportul publicului în acest meci ar trebuie să fie un factor foarte important. Dar cât se mai poate bucura echipa de acest factor pe care pe tot parcursul acestui campionat l-a persiflat și l-a neglijat?! Susținătorii echipei au trecut printr-un adevărat calvar în acest sezon: jocuri și rezultatele proaste în proporție covârșitoare, circuitul nesfârșit al jucătorilor care veneau și plecau, numărul extrem de mic de jucători în lot pe care suporterii să-i perceapă măcar într-o oarecare măsură drept „de-ai lor“, atitudinile de multe ori sfidătoare ale jucătorilor față de public, declarațiile deplasate și uneori chiar jignitoare ale antrenorului cu adresă la suporteri, toate acestea au creat o stare de oboseală, de lehamite, care a făcut ca media de spectatori în acest sezon să fie cea mai scăzută de după pandemie iar susținerea venită din tribune să nu mai aibă intensitatea din sezoanele precedente; mai mult iritarea justificată a suporterilor față de ce tot ceea ce se întâmplă la UTA a luat forme atât vocale în stadion, cât și vizibile pe rețelele de socializare, unde până și cei mai răbdători și mai pacifiști dintre susținători dau semne că și-au pierdut răbdarea cu actuala echipă care ar trebui să-i reprezinte.

În aceste condiții, pentru a beneficia de un sprijin pe măsura nevoii, probabil că în această săptămână ar trebui să se întâmple ceva în relația echipă – suporteri, iar acel ceva ar trebui să vină dinspre vestiar. Suporterii au nevoie să simtă că au pentru cine merge la stadion, au pentru cine să-și pună la bătaie corzile vocale, au nevoie să simtă că echipa, antrenorul, clubul conștientizează importanța și gravitatea momentului, au nevoie să fie încredințați că nu sunt luați la preț de matineu, că pasiunea și sentimentele investite de ei nu sunt călcate în picioarele nepăsării, superficialității și iresposabilității. Deocamdată însă nu sunt semne în acest sens. Dimpotrivă, dinspre echipă transpiră informații despre probleme musculare pe bandă rulantă care-i țin pe unii jucători departe de antrenamente iar cei din club parcă plutesc pe un norișor roz imuni la semnele de furtună.

Declarația prin care Alexandru Meszara afirma pentru publicația sportarad.ro că nu își face griji în ceea ce privește retrogradarea pentru că antrenorul și echipa știu ce au de făcut, am interpretat-o ca un mesaj public de încurajare și de protejare a echipei de încă o presiune publică suplimentară, care nu ar fi adus nimic bun. Dar se pare că în birourile de pe Calea Victoriei chiar se trăiește fără griji. Altfel nu se explică faptul că angajații clubului par să-și fi luat, precum bugetarii, o vacanță prelungită de 1 mai. Profitând că meciul e abia luni, pesemne că cei de-acolo și-au făcut planuri pentru grătare și mici excursii, semnul evident în această privință fiind faptul că biletele în format fizic pentru meciul cu Petrolul se vând la stadion astăzi și… în ziua meciului. Așadar de mâine clubul UTA pare să intre… în mini vacanță; sperăm că nu și jucătorii, deși aceștia par să recurgă la metoda concediului medical.

Dincolo de ironie, constatăm că în afara noastră și a suporterilor, nimeni nu pare să se agite foarte tare legat de perspectiva unei retrogradări care ar fi dramatică pentru clubul acesta. Chiar așa, în afara suporterilor (buni doar să fie luați la preț de matineu pe banii lor), mai îi pasă cuiva de ce se întâmplă la și cu UTA?!