Lașitatea la braț cu paranoia: Rednic îi acuză pe ultrași că se ascund în stadion și fluieră echipa!!!

Că Mircea Rednic are un ego nemăsurat, care-l face uneori să treacă și peste liniile roșii ale bunului simț, ne-am lămurit de mult. Că nu obișnuiește să-și asume răspunderea pentru rezultatele și jocul echipei, găsind vinovați oriunde și pe oricine, iarăși nu mai e o noutate. Nu-l credeam însă paranoic. Dar se pare că intensificarea în spațiul public a discursurilor bazate pe conspiraționisme și deliruri verbale fără niciun fundament în realitate, au început să facă prozeliți și în rândul oamenilor de fotbal, unul dintre aceștia fiind Mircea Rednic. Sigur, Rednic n-a dat vina pentru rezultatele echipei pe Soros sau reptilieni, dar a găsit alți responsabili, la fel de fantasmagorici, pentru prestațiile foarte slabe ale echipei sale pe propriul teren, care au culminat cu rușinoasa înfrângere în fața Unirii Slobozia: ultrașii! Deși aceștia nu mai vin la meciurile echipei de două luni și jumătate, de la incidentul din Gruia, Rednic le reproșează acestora presiunea care există asupra jucătorilor, acuzându-i că se ascund prin stadion, fluieră jucătorii și cer demisia antrenorului! Dar iată exact care au fost cuvintele antrenorului:

„E o teamă la mulți jucători ținând cont de atmosfera care există aici și pe care nu o înțeleg. Din minutul 5 începi să contești unii jucători. Pentru mine înțeleg suporteri care vin și își încurajează echipa în momentele grele. Am impresia că se stă la cotitură, să vină un rezultat, să izbucnească în colțuri. Și la analiză am observat că la peluză nu e nimeni în lateral dar la 3-2 a apărut un grup care ei țipau într-una Demisia. Ultrașii tot timpul au fost în stadion, s-au împărțit așa și nu înțeleg de ce, vrem să destabilizăm?“

Este greu de comentat o astfel de declarație, deoarece este atât de absurdă și fără temei, încât riști să cazi în ridicol doar luând-o în serios. Ascultându-l chiar am crezut la un moment dat că Mircea Rednic a intrat în pielea lui Ion Iliescu, deoarece dacă înlocuiești „teroriști“ sau „golani“ cu „ultrași“, discursul e aproape identic cu cele prin care fostul președinte își justifica acțiunile din timpul Revoluției sau al Mineriadei din iunie 1990. La fel ca acesta și Rednic vede și induce ideea unei conspirații oculte care îi „destabilizează“ jucătorii.

Explicația acestui delir este însă una destul de ușor de identificat: lașitatea combinată cu epuizarea țapilor ispășitori. De când a început sezonul antrenorul pare că trăiește într-o lume paralelă cu marea majoritate a suporterilor: vede prestații bune ale echipei în meciuri în care UTA nu se apropie de trei ori de careul advers sau invocă ghinioane deși a câștigat o grămadă de puncte pe erori grave ale adversarilor. De asemenea Rednic se vaită de calitatea lotului și de numărul de absențe deși UTA este una dintre echipele din Superliga cu cei mai mulți jucători legitimați la prima echipă, tot el fiind cel care a afirmat nu odată că datorită lui respectivii jucători sunt aici. Când în sfârșit trebuie să accepte că prestația și rezultatele echipei sunt sub așteptări, vinovații sunt mereu alții: oamenii de afaceri din Arad care nu ajută UTA, primarul care nu-i dă mai mulți bani de la buget, politicienii care nu-i fac terenuri de antrenamente mai bune și în special suporterii care nu au răbdare și pun presiune pe echipă.

În ceea ce-i privește pe ultimii, de remarcat că Rednic s-a băgat singur în colț, atunci când după victoria cu Petrolul, care a coincis cu primul meci în care ultrașii nu au mai venit pe stadion, antrenorul a ținut cu entuziasm isonul unora care se grăbeau atunci să constate că „echipa câștigă și fără ultrași, n-avem nevoie de ei“. Îmbătat de succesul celor două victorii consecutive, Rednic s-a urcat în spinarea entuziaștilor de ocazie doar că, seria de rezultate proaste i-a făcut pe aceștia să-l arunce la pământ. Uluit că cei care ieri îi ridicau statuie, astăzi îi cer demisia, Rednic face ceea ce face orice egocentric: refuză să-și accepte greșelile și continuă să atace dușmani care pur și simplu nu există pe câmpul de bătălie; încă o dovadă că aroganța e prietenă foarte bună cu paranoia.

Realitatea însă este mult mai prozaică: responsabilul și vinovatul pentru prestația și rezultatele echipei este antrenorul. Nu suporterii au cerut remanierea totală a lotului în vară. Nu suporterii au adus jucători din cele mai obscure zone ale fotbalului, care nu se pot ridica la nivelul cerințelor. Nu suporterii au adus jucători care mai mult nu joacă din simplul motiv că asta au făcut cea mai mare parte a carierei: au stat accidentați. Nu suporterii sunt de vină că jocul UTA-ei e fragil în defensivă și subțire în atac. Nu suporterii sunt de vină că nu marcăm din faze fixe în schimb încasăm meci de meci goluri din astfel de situații. Toate cele enumerate țin de fișa postului domnului antrenor. Fără a avea pretenții de specialiști, avansăm totuși o sugestie: dacă Rednic și staff-ul său atunci când fac analiza jocului, ar fi mai atenți la ceea ce se întâmplă pe teren, decât la mișcarea și scandările spectatorilor în stadion, poate ar găsi și niște soluții la problemele de joc ale echipei.