Aseară l-a Paris, în cadrul unei ceremonii spectaculoase, care a purtat spectatorii și privitorii de la exuberanță la melancolie, s-a tras cortina peste ediția cu numărul XXXIII a Jocurilor Olimpice. A fost o ediție spectaculoasă, în care sportivi de înaltă clasă, cei mai buni din lumea, au oferit prestații și momente memorabile, toate în atmosfera unică a acestei competiții care rămâne cel mai important eveniment sportiv de pe mapamond.
În ceea ce privește participarea României, aceasta a fost una peste așteptări din punct de vedere al medaliilor. Chiar dacă țara noastră, spre deosebire de anii 80-90, nu mai este o forță importantă între națiunile sportive, rezultatele de la Paris arată un progres față de edițiile trecute. Astfel, la această ediție, România a contabilizat 9 medalii, dintre care 3 de aur, 4 de argint și 2 de bronz, clasându-se pe locul 23. Spre comparație, acum 4 ani, la Tokyo, România a terminat pe locul 46, la egalitate cu Venezuela, reușind să câștige doar 4 medalii (una de aur și 3 de argint). La fel de slab a fost și bilanțul de acum 8 ani de la Rio de Janeiro: 4 medalii (1 aur, 1 argint și 2 bronz). Ultima ediție la care delegația tricoloră a înregistrat o clasare mai bună, a fost cea din 2008 de la Beijing, când România s-a situat în ierarhie pe locul 18, tot cu 9 medalii ca și acum, dar 4 dintre acestea au fost de aur.
Tocmai de aceea, se cuvine să reamintim încă odată numele celor care au cucerit aceste 9 medalii de la ediția din anul acesta, performanțe care au fost punctate și de publicația noastră la momentul obținerii lor:
MEDALII DE AUR
David Popovici – Natație – 200 metri liber
Andrei Cornea / Florin Enache – Canotaj – Dublu vâsle masculin
Maria Magdalena Rusu / Roxana Anghel / Ancuța Bodnar / Maria Lehaci / Adriana Adam / Amalia Bereș / Ioana Vrînceanu / Simona Radiș / Victoria Ștefania Petreanu – Canotaj – 8+1 feminin
MEDALII DE ARGINT
Ioana Vrânceanu / Roxana Anghel – Canotaj – dublu rame feminin
Ancuța Bodnar / Simona Radiș – Canotaj – dublu vâsle feminin
Ionela Cozmiuc / Gianina Van Groningen – Canotaj – dublu vâsle feminin, categoria ușoară
MEDALII DE BRONZ
David Popovici – Natație – 100 metri liber
Mihaela Valentina Cambei – Haltere – 49 kg feminin
Ana Bărbosu – Gimnastică artistică – sol
Primul loc în clasamentul pe medalii a fost obținut de Statele Unite ale Americii, cu un total de 126, dintre care 40 de aur, 44 de argint și 42 de bronz. Tot 40 de medalii de aur a obținut și China, la care s-au mai adăugat 27 de argint și 24 de bronz, rezultând un total de 91, cu care a terminat competiția pe poziția a doua. Podiumul a fost completat de o altă țară asiatică, Japonia, care a câștigat 45 de medalii (20 aur, 12 argint, 13 bronz). Pe celelalte locuri în Top 10 s-au clasat următoarele țări: 4. Australia, 5. Franța, 6. Țările de Jos, 7. Marea Britanie, 8. Coreea de Sud, 9. Italia, 10. Germania.
Dincolo de rezultatele statistice, în memoria milioanelor de privitori vor rămâne lupta, eforturile, determinarea, bucuria, exaltarea, suferința, lacrimile absolut tuturor sportivilor care au concurat timp de mai bine de două săptămâni la cel mai înalt nivel posibil. Sigur că fiecare dintre noi va rămâne cu momentele sale speciale, care i-au produs emoție sau au ridicat cota de adrenalină la un nivel foarte ridicat. Fie că vorbim despre cele două sutimi cu care a câștigat David aurul la 200 de metri, de cursa imperială făcută de fetele de la 8+1, de surpriza extraordinar de plăcută care a reprezentat-o Mihaela Cambei, de meciul senzațional dintre Novak Djokokovic și Carlos Alcaraz, care l-a încoronat pe sârb drept incontestabil cel mai bun tenismen al tuturor timpurilor, de cursele ireale făcute de batava Femke Bol în cadrul ștafetelor de 400 metri mixt, de show-ul total făcut de marii campioni în reuniunile atletice, de epica semifinală la baschet dintre Serbia și Statele Unite sau de felul copleșitor în care Simone Biles și-a încununat cariera fabuloasă la ultima sa „olimpiadă“, cu siguranță această ediție a Jocurilor Olimpice a oprit puțin timpul în loc pentru toți iubitorii sportului, care au vibrat altfel în aceste zile la umbra ocrotitoare ale celor 5 cercuri olimpice.
Și, pentru că Jocurile nu reprezintă un mediu aseptic, rupt de cotidian ci sunt ele însele o expresie a umanității, cu toate părțile ei bune sau rele, n-au lipsit nici momentele de controversă: disputa ideologică între adepții curentelor progresist respectiv conservator, care a început la ceremonia de deschidere pentru ca apoi să o prindă la mijloc pe algerianca Imane Khelif, campioana olimpică la box, dispută în care argumentele bazate pe informații verificabile au fost de multe ori puse în umbră de informații trunchiate sau de-a dreptul false, bâlbâiala îngrozitoare a arbitrelor din finala de la sol, care s-a lăsat cu contestații la TAS și cu traume în psihicul a trei sportive, condițiile discutabile din satul olimpic, unde confortul unor sportivi pentru care orice mic detaliu de acest gen poate să însemne o medalie pierdută, a fost pus în paranteze din ambiția organizatorilor de a se încorona ca și campioni ai „sustenabilității“, sau prezența controversată a sportivilor din Rusia și Belarus pe fondul războiului din Ucraina, au fost toate și ele parte integrantă din povestea unică a acestei ediții a Jocurilor Olimpice.
Însă majoritatea iubitorilor autentici ai sportului s-au ridicat deasupra acestor controverse. Asta pentru că, dincolo de susținerea propriei națiuni, care este absolut normală, dincolo de propriul sistem de valori politic, civic sau moral, spiritul olimpic înseamnă în primul și în primul rând respectul pentru niște sportivi care, nu doar că sunt cei mai buni dintre cei mai buni (chiar dacă nu toți câștigă medalii), dar pentru a ajunge în Olimp au făcut sacrificii și au depus o muncă uriașă, zi de zi timp de ani de zile, aspect care este cel care-i diferențiază cu adevărat de semenii lor. Talentul până la urmă este ceva genetic, sau ceva mistic, depinde de filosofia de viață a fiecăruia. Dar munca pentru a-ți duce acest talent până la nivelul Jocurilor, este un aspect cât se poate de uman și el este cel care, cel mai mult, îi distinge pe acești sportivi.
Aseară Parisul a predat steagul olimpic către Los Angeles, unde peste 4 ani va avea loc ediția cu numărul XXXIV a Jocurilor Olimpice. Și dacă pentru noi, cei ce iubim sportul, astăzi începe așteptarea, pentru mulți dintre sportivii pe care i-am văzut ca și pentru și mai mulți pe care încă nu-i cunoaștem, începe munca. Pentru că în Olimp nu poți ajunge pregătindu-te cu o lună sau un an înainte de eveniment. Mult succes tuturor!
