Festivalul Internațional “Toamna Muzicală Arădeană” a continuat joi 14 noiembrie cu un concert susținut de Orchestra de cameră din Szeged. Orchestra din Szeged a prezentat șapte piese diferite, printre compozitori numărându-se, Camille Saint-Saëns, Benjamin Britten sau Gaetano Pugnani.
O seară de capodopere destinate ansamblului orchestrei de coarde este un motiv de bucurie pentru cei care apreciază reîntâlnirea cu orchestra de cameră a Filarmonicii din Szeged, dirijorul Gyüdi Sándor și violonistul și concert maestrul Kosztándi István. Orchestra de cameră din Szeged revine pe scena Festivalului Internațional “Toamna Muzicală Arădeană” cu o tematică și un repertoriu de o inspirație aparte.
Suprapunând ilustrații vizuale sugerate de materialul sonor interpretat, realizate în timp real de artistul plastic Nagy Katalin Matild și proiectate pe ecranul scenei de concert, programul muzical reunește autografe Leoš Janáček, Edvard Grieg, Benjamin Britten și Gustav Holst, pe care le însoțește cu standarde ale repertoriului violonistic mondial, titluri care trimit cu gândul la cotele cele mai înalte de virtuozitate, semnate la rândul lor de mari interpreți-compozitori: Camille Saint-Saëns și Fritz Kreisler.
Pe scena din sala Palatului Cultural din Arad dirijorul Gyüdi Sándor și solistul Kosztándi István au prezentat melomanilor următoarele compoziții:
- Leoš Janáček – Suita pentru orchestră de coarde
- Edvard Grieg – Două melodii elegiace
- Gaetano Pugnani / Fritz Kreisler – Preludiu și Allegro
- Camille Saint-Saëns – Romanța în do major
- Giuseppe Tartini / Fritz Kreisler – Variațiuni pe o temă de Corelli
- Benjamin Britten – Simfonia simplă op.4
- Gustav Holst – St. Paul’s Suite op.29 nr. 2.
Ilustrația vizuală live, foarte interesantă și în acorduri muzicale, a fost asigurată de Nagy Katalin Matild.
Gyüdi Sándor a absolvit facultatea de matematică-fizică din cadrul Universității din Szeged și a urmat studiile muzicale la Academia de Muzică din Budapesta. Din 1999 este dirijor al Orchestrei Simfonice din Szeged. Pe lângă orchestre prestigioase din Ungaria a dirijat ansambluri și orchestre din Germania, Italia, Spania, România, Norvegia, Suedia, Israel sau Coreea de Sud, printre altele.
Kosztándi István s-a născut în localitatea Berețcu, jud. Covasna și a studiat la Academia de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Și-a început carera de muzician la Filarmonica de Stat din Oradea. A susținut numeroase concerte în România, Italia, Franța, Slovacia sau China. A câștigat de trei ori premiul Muzicianul Anului al Orchestrei Simfonice din Szeged.
Nagy Katalin Matild este o reprezentantă remarcabilă a graficii feminine din Ungaria, linogravurile și grafica sa unică urmând tradițiile anilor 60. Compozițiile și spectacolele sale live, desenate pe nisip sau acuarelă, îmbogățesc evenimentele corale, concertele orchestrelor simfonice, ale formațiilor de artă contemporană și ale orchestrelor de cameră.
Camille Saint-Saëns (1835–1921) a fost un compozitor francez din epoca romantică. Muzica lui este caracterizată de un echilibru între virtuozitate tehnică și o sensibilitate lirică profundă. Considerat un „Mozart al Franței”-precocității și prolificității sale, a avut un stil distinct, în care a combinat elementele tradiționale ale muzicii clasice franceze cu influențe inovatoare, rămânând mereu fidele structuri clare și forme bine definite.
În lucrările sale, Saint-Saëns explorează o gamă diversă de teme și stiluri, de la simfonii și concerte instrumentale la lucrările corale, opere și muzică de cameră. Una dintre compozițiile sale cele mai renumite este „Le Carnaval des animaux” (Carnavalul animalelor), o suită ironică și plină de umor, în care fiecare mișcare are un animal diferit – de la grația lebădă la saltul ironic al elefantului. Această suită este emblematică pentru tendința lui Saint-Saëns de a amestecă sofisticarea muzicală cu o notă de lejeritate, capturând astfel imaginația publicului de toate vârstele.
Edward Benjamin Britten, Baron Britten, (1913 – 1976). A fost un compozitor, dirijor și pianist englez, o figură importantă a muzicii clasice britanice. „Simfonia simplă” op. 4 de Benjamin Britten, compusă în 1934, este o lucrare exuberantă, creată inițială ca o piesă de studiu, dar care a devenit una dintre compozițiile timpurii cele mai interpretate ale compozitorului britanic. În esență, Britten a conceput simfonia ca un omagiu muzical adus vechilor forme clasice, aducând totodată un suflu proaspăt și o notă de ironie.
Structura lucrării este una clasică, cu patru părți: Boisterous Bourrée, Playful Pizzicato, Sentimental Saraband și Frolicsome Finale, fiecare reflectând o atmosferă distinctă și o tehnică specifică de compoziție. Fiecare mișcare explorează sau abordare de umor și rafinament, caracteristice stilului său. De exemplu, „Playful Pizzicato” pune accentul pe sunetul plin de vivacitate al instrumentelor cu coada, folosindu-le aproape exclusiv în tehnica pizzicato pentru a crea un efect vesel și jucăuș.
Britten surprinde contraste sonore, alternând între momente de energie debordantă și introspective, dar întotdeauna cu o simplitate aparentă, ce dezvăluie un control tehnic impresionant. „Simfonia simplă” este astfel un exercițiu ludic de maestru, care demonstrează virtuozitatea și versatilitatea timpurii a lui Britten, capturând esența tradiției englezești într-o formă nouă și captivantă.
Compozitorul este apreciat și pentru armoniile bogate și utilizarea coloristicii orchestrale, iar muzica sa reflectă atât devotament față de claritatea formală clasică, cât și căutarea de explorare modernă. Această dualitate face ca lucrările lui Saint-Saëns să fie accesibile și totodată profund expresive, creând o punte între clasicismul francez și modernismul secolului XX.
Giulio Gaetano Gerolamo Pugnani (1731 – 1798). A fost un compozitor și violonist italian. Muzica lui Pugnani poartă amprenta unui stil clasic italian, elegant și vibrant, ce îmbină virtuozitatea specifică epocii barocului târziu cu o claritate melodică distinctă, prefigurând clasicismul. Pugnani, recunoscut în primul rând ca violonist virtuoz, a fost un compozitor prolific care a creat numeroase opere, sonate, concerte și simfonii, dedicându-se mai ales muzicii pentru vioară. Multe dintre lucrările sale evidențiază frumusețea expresivă a viorilor și subtilităților tehnice ce transformă acest instrument într-un „povestitor” capabil să transmită emoții diverse.
Pugnani a compus și lucrări de muzică de cameră, iar duo-urile și trio-urile sale au o abordare armonioasă, în care se regăsesc teme melodice simple și frumoase, cu un echilibru natural între părți. De asemenea, el a experimentat structura contrapunctice și armoniile colorate, dar mereu într-un cadru simplu, neîncărcat, conform gustului epocii.
Compozitorul italian a avut o influență deosebită asupra viitorilor violoniști și compozitori, influențând astfel și școala modernă de vioară. Multe dintre compozițiile lui Pugnani rămân relevante și sunt adesea interpretate pentru claritatea lor melodică, tehnica rafinată și atmosfera optimistă, fiind opere ce reflectă eleganța și frumusețea clasicismului italian.
