Așa cum anticipam meciul României în fața gazdelor de la Herning a fost o „misiune imposibilă“. România a avut 10-15 minute foarte bune, în care a jucat de la egal la egal cu vicecampioana europeană dar apoi s-a prăbușit, poate din cauza unei tactici exagerat de riscante dar în primul rând din cauza diferenței mari de valoare dintre cele două echipe, lucru reflectat pe deplin de scorul final al meciului: 39-23 . Trebuie să acceptăm că vremurile în care puteam să batem Danemarca au trecut, poate vor veni într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat dar, cel puțin în prezent, între cele două echipă e o difernță considerabilă de clasă. Nu e o rușine neapărat acest lucru, asta pentru că în acest moment Norvegia și poate Franța sunt cam singurele echipe care pot emite pretenții în fața acestei selecționate de mare valoare.
România a deschis scorul prin Eliza Buceschi dar apoi au urmat 4 minute de tăvălug danez în care loviturile jucătoarelor și uralele celor 12.000 de spectatori au oferit o imagine clară a raportului de forțe. La 4-1 Florentin Pera cere time-out și România își revine aproape miraculos. Urmeaază 10 minute de handbal de clasă mondială, fără exagerare, din partea echipei noastre. Sonia Seraficeanu luminează jocul nostru, Diana Ciucă închide poarta iar mezina Diana Lixăndroiu, debutantă la Mondial, pare că e o hologramă a Cristinei Neagu. Cei 200 de români din tribune domină fondul sonor. Ajungem la 7-7 și ne rugăm doar să rezistăm acestui ritm. Nu o facem însă din păcate. Începem să pierdem din viteză și pe atac și pe apărare unde primim ușor câteva eliminări de 2 minute. Danezele refac diferența de 3-4 puncte și Pera are curajul sau nebunia de a încerca să joace 7 vs 6, fără portar. Deși cu om în plus pe fază de atac, nu găsim breșele iar când o facem Toft apără tot iar colegele sale înscriu ușor de câteva ori în poarta noastră goală. Diferența crește la 6,7,8 goluri și echipa noastre cade total mental. Pintea e de nerecunoscut, Buceschi ratează și de la 7 metri și încheiem repriza în genunchi: 21-10 pentru Danemarca, la capătul unei serii de 6 goluri consecutive în 4 minute înscrise de echipa gazdă.
Repriza secundă a fost una care s-a jucat mai mult pentru bucuria celor 12.000 de fani danezi din tribune. Inclusiv Florentin Pera a înțeles că acest meci nu mai contează și a intrat încă din primul minut al reprizei secunde cu o echipă tânără, preferând să odihnească titularele în perspectiva meciului de joi cu Germania. În aceste condiții, Danemaraca, ce a alternat la rândul ei jucătoarele (doar că acolo nu prea se simte diferența), a jucat mai relaxat, pentru spectacol. Chiar și așa diferența a crescut constant iar partida s-a încheiat cu o diferență de 16 goluri în fața amfitrioanelor
Pentru România au evoluat în această seară: Ciucă, Hosu (portari) – Lixăndroiu (5), Ostase (3), Pintea (3), Seraficeanu (3), Badea (2), Buceschi (2), Dindiligan (2), Gogîrlă (1), Popa (2), Bazaliu, Bucur, Dincă, Laslo.
România intră așadar în grupele principale cu victoria împotriva Serbiei și va juca primul meci împotriva Germaniei. Cum teutonele au câștigat cu maximum de puncte grupa preliminară, ecuația e simplă: România e obligată să învingă pentru a putea spera să își îndeplinească obiectivul, anume calificarea în sferturi. Important e ca acum tricolorele să își revină în primul rând mental după corecția dură de astăzi, pentru a putea juca de la egal la egal cu o echipă fără îndoială puternică, dar totuși o echipă de „muritoare“ în comparație cu Danemarca ori Norvegia.
