👩 Doamna și doamnele

La ora la care scriu aceste rânduri, circulă deja informația neoficială că partida UTA – FCSB va fi primul meci din acest sezon care se va juca pe Arena „Francisc Neuman“ cu casa închisă. Cauzele sunt multiple: miza meciului, gradul de adversitate față de orice reprezentantă a Bucureștiului și, dacă e să fim cinstiți cu noi înșine și numărul de simpatizanți pe care echipa roș-albastră îl are în zona de vest a țării, pentru că diferența de interes imediat în cazul acestui meci față de ce s-a întâmplat la partidele cu Dinamo sau Rapid (când stadionul a fost plin, dar nu neîncăpător) este evidentă. În plus față de cele enumerate, personal cred că o parte importantă a publicului este atrasă de partida de duminică seara și dintr-un alt motiv: oportunitatea de a-i „da peste nas“ guralivului patron al FCSB, care pe cât de admirat este de o parte a societății, pe atât de respingător și enervant este pentru o alta; iar scenariul în care chiar UTA, despre care acesta spunea deunăzi că este „o echipă slabă“, să îi blocheze FCSB-ului drumul către play-off este cât se poate atrăgător.

UTA însă îi poate da o palmă morală lui George Becali nu doar pe teren, ci și printr-un gest simbolic care să demonstreze întregii țări că atât acest club cât și comunitatea pe care o reprezintă îmbrățișează valori diferite de cele pe care și le exhibă zgomotos patronul FCSB-ului de fiecare dată când are ocazia (și o are mai des decât ar trebui, din păcate). Una dintre acele „valori“ pe care George Becali nu ezită să o promoveze fățiș este misoginismul, văzut ca o respectare a unei închipuite ordini tradiționale a lumii. Remarcile sale disprețuitoare vizavi de orice amestec al femeilor în „treburile de bărbați“ sunt deja de notorietate, iar cea mai recentă din acest șir a venit înaintea precedentei partide de campionat, când patronul FCSB-ului a explodat de indignare când a auzit că în meciul cu Metaloglobus echipa sa va fi arbitrată de o femeie, Iuliana Demetrescu. Într-un nou delir grotesc, atât de specific acestui personaj, Becali nu a trimis-o pe Iuliana Demetrescu chiar „la cratiță“ ci să se joace de-a arbitrajul la fotbalul feminin (tot o joacă, nu?!), vezi Doamne să nu-i încurce pe bărbați din treburile lor serioase.

Sper că nu este nevoie ca pentru cititorii mei să dezvolt de ce în 2026 este absurdă și complet nefondată ideea că ar exista vreun fundament biologic sau moral pentru care o femeie nu este capabilă sau nu se cuvine să arbitreze un meci de fotbal masculin. Ca o paranteză, am văzut că o organizație care are ca scop protejarea femeilor împotriva discriminării (Centru FILIA) a înaintat o reclamație la adresa lui George Becali la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Este un demers important pentru că rezultatul acestuia va certifica oficial că declarațiile patronului FCSB sunt discriminatorii, însă urmările vor fi nesemnificative. Suporterii lui George Becali nu vor fi impresionați de un asemenea verdict, iar amenda va fi plătită de acesta fără a simți vreun sacrificiu în buzunar. De asemenea nici forurile fotbalistice nu prea au ce să-i facă în condițiile în care acesta nu îndeplinește nicio funcție oficială la clubul pe care-l conduce. Poate singurul lucru care l-ar durea cu adevărat pe Becali ar fi să i se taie microfonul, adică la nivelul mass-mediei românești să devină o persona non-grata. Doar că acest lucru e greu de crezut că se va întâmpla, deoarece și în această zonă principiile sunt puse între paranteze atunci când intră în ecuație „sfântul rating“.

Revenind la UTA, Bătrâna Doamnă nu-i poate închide gura lui Becali (decât sportiv, așa cum spuneam), dar poate face dovada că Aradul are cu totul alte valori decât acesta. La Arad stadionul este meci de meci înțesat de femei. Prezența acestora la meciurile UTA-ei este deja ceva firesc, natural și nu mai surprinde pe nimeni aici. Civilizația din tribună, siguranța pe care o au la aceste evenimente, face ca la Arad fotbalul să nu mai fie de mult timp o treabă exclusiv „de bărbați“. Și nu, la Arad femeile nu sunt „tolerate“ în tribune ca un accesoriu estetic, ci parte integrată din fenomenul susținerii echipei. De altfel cum ar putea fi misogină o comunitate adunată în jurul unei echipe care are atât numele cât și supranumele de genul feminin?! Ținând cont de acest lucru, cred că dacă jucătorii UTA-ei ar apărea duminică seara pe teren, înaintea fluierului de start, purtând un mesaj de combatere fără echivoc a discriminării femeilor în fotbal și în societate, ar fi un gest nu doar de bun simț și de aplaudat ci și unul cât se poate de conform cu valorile pe care comunitatea arădeană în ansamblul ei deja le îmbrățișează. Iar faptul că acest meci de dispută chiar în seara în care doamnele și domnișoarele sunt sărbătorite cu un Mărțișor reprezintă o conjunctură simbolică.

p.s. Tocmai după ce am încheiat scrierea acestor rânduri am văzut că jucătorii UTA-ei vor intra pe teren duminică seara alături de 11 doamne sau domnișoare. Cu atât mai mult, prezența unui asemenea banner, cu un asemenea mesaj precum cel la care m-am referit mai sus, s-ar dovedi important și oportun. În fotbal femeile nu pot și nu trebuie să rămână la nivel de accesoriu estetic.