10 etape, o singură victorie, 8 puncte, loc de baraj pentru evitarea retrogradării, 6 remize consecutive pe teren propriu, cel mai slab atac din Superliga! Acestea sunt cifrele, acestea sunt faptele concrete care arată halul în care a ajuns o echipă care în urmă cu doar jumătate de an bătea la ușa play-off-ului. Acestea sunt roadele aroganței, incompetenței și intereselor personale, în „lumina cărora“ conducerea clubului și Mircea Rednic și-au bătut joc de club, de suporteri și de oraș, într-un dezmăț pe împrumuturi și pe bani publici, care a transformat UTA în ultimele luni într-un adevărat târg de sclavi unde vagoane de practicanți obscuri ai meseriei de fotbalist vin și pleacă în funcție de nevoia de rulaj a celor care își îngrașă conturile personale la fiecare venire, plecare ori încheiere de nou contract. Un lot dezlânat, dezbinat și indisciplinat, fără spirit, fără identitate nu putea etala pe teren decât un joc în consecință.
Înainte de meciurile cu Hermannstadt și cu Politehnica Iași, opiniam că cele două meciuri legate pe teren propriu, reprezintă ultima șansă a acestei încropeli să ne arate tuturor că măcar în parte ne înșelăm, să ne arate că există ceva brumă de calitate, un pic mai multă responsabilitate și poate mândrie, că la antrenamente chiar se lucrează ceva, că există marjă de progres, într-o expresie, că „dracul nu-i chiar atât de negru“. Șansa a fost ratată cu brio, cele două remize ilustrând impotența cronică a acestei echipe de a se ridica din ipostaza jalnică arătată în majoritatea meciurilor de până atunci. La fel cum am văzut și ieri, UTA nu poate susține un joc cât decât viu și coerent mai mult de 15-20 de minute, după care totul se năruie într-o harababură fără cap și fără coadă, cu acțiuni improvizate, execuții tehnice hilare și în general o incapacitate cronică de a aduce constant mingea în careul advers, lucru care nu poate decât să întărească o concluzie care se desprinde de la sine din seria nesfârșită de remize de pe teren propriu: această UTA nu poate bate pe nimeni!
Dacă fotbal și realizări nu avem, în schimb de scuze și explicații, unele frizând nesimțirea și mojicia, e plin podul. În deja cunoscutul stil care-i caracterizează ieșirile din scenă de la toate echipele, antrenorul Mircea Rednic găsește țapi ispășitori peste tot: ba atacantul care acum câteva săptămâni nu era atacant s-a accidentat, ba n-avem destui bani să-i aducem lui „hallanzii“ și „mbapeii“ la care visează, ba jucătorii sunt ingrați pentru că nu vor să rămână la un club unde își iau banii cu întârziere. În loc să-și vadă de antrenamente și să găsească soluțiile pentru a scoate ceva din jucătorii pe care-i are, și care mulți dintre ei au mai lucrat cu el, deci știa ce le poate „glezna“, cel numit „Strâmbul“ în fotbalul românesc, are tupeul să insinueze că echipa joacă prost pentru că suporterii nu mai cântă când și ce îi place. Dacă Mircea Rednic a ajuns să confunde Arena „Francisc Neuman“ cu un club de manele în care el comandă prestația lăutarilor, înseamnă că habar nu are unde se află. Om fi noi un oraș cu o gară și jumătate de mall (apropos „nea“ Mircea, nu ți-a crăpat obrazul de rușine când ai ținut conferința de presă în „jumătatea de mall“? Ți-au dat un scaun întreg sau ai stat pe el doar cu jumătate de șezut?!) dar încă la Arad mai există și oameni care nu se târâie în fața oricărei vedetă expirate, descinsă aici cu aere de primadonă venită în vizită la rudele de la țară.
Ne ceartă Mircea Rednic că trăim în trecut? Dar el unde trăiește atunci când se tot laudă cu niște campionate câștigate acum 20 de ani? Ne întreabă Mircea Rednic ce rezultate a avut UTA înainte de el? Dar el ce rezultate a avut înainte de UTA? Hai să vedem ce rezultate a avut pe la Iași, Farul sau Dinamo… și mai ales cum a plecat de acolo. Cum se face că peste tot Mircea Rednic se trezește în mijlocul acelorași și acelorași polemici? El vorbește de războaie, de conflicte? Peste tot unde a antrenat a provocat și întreținut scandaluri. De când a venit la Arad nu face decât să umilească, să jignească. Face complimente străvezii de suprafață, după care are tupeul să le impună suporterilor ce să facă cu banii? Cine ești tu Mircea Rednic să îți permiți să le spui suporterilor că în sezonul trecut trebuiau să dea bani în plus clubului pentru perioada în care s-a jucat la Oradea? Le dai tu salarii acelor oameni? Le plătești tu facturile și creditele? Le hrănești și le îmbraci tu copiii? Le ajuți tu vârstnicii din familie?
Din păcate așa cum prognozam de mult timp, cu complicitatea unei conduceri la fel de sfidătoare la adresa suporterilor și a tradiției acestui club, Mircea Rednic a transformat UTA într-un circ grotesc. Ne mai mirăm atunci că se golesc tribunele? Ne mai mirăm că și celor care merg din datorie la meci, le e lehamite să mai se manifeste? Oamenii iubesc UTA ca și club, ca spirit, ca tradiție dar nimic din toate acestea nu se mai regăsesc în club și în teren. Marea dramă nu e că UTA cu această echipă a ajuns din nou la retrogradare, marea dramă e că în special în ultimele luni, conducerea și antrenorul au distrus toată bruma de entuziasm și bucurie a miilor de oameni care abia așteptau ziua de meci. Și în loc de scuze, explicații și măcar promisiuni, tot ei sunt cei certați, insultați și scoși țapi ispășitori.
Să vă fie rușine! Tuturor!
p.s. Pentru cititorii care poate nu știu la ce se referă unele dintre afirmațiile de mai sus, puteți reciti aici ceea ce a declarat Mircea Rednic după meci: Declarații după UTA – Politehnica Iași 0-0. Rednic atac furibund la suporteri: „ce rezultate ați avut înainte de mine?!”
p.s. 2: Și încă ceva „nea“ Mircea: diploma aia de la Zilele Aradului n-ai primit-o pentru locul 7! Diploma aia a fost plata pentru campania electorală pe care i-ai făcut-o „prietenului“ Călin Bibarț înaintea alegerilor din primăvară.
