marți, 12 noiembrie, 2024

Cu ce se alege sportul din intrarea în politică a lui Ovidiu Hațegan?

Distribuie articolul

Fără îndoială una dintre știrile cele mai dezbătute în aceste zile de către iubitorii sportului, în special de către cei din Arad, a fost intrarea în politică a lui Ovidiu Hațegan, o intrare pe cât de neașteptată (cel puțin pentru cei mai puțin la curent cu jocurile de culise din politica arădeană) pe atât de spectaculoasă, ținând cont că fostul arbitru internațional a fost plasat de către formațiunea politică pentru care a optat, direct pe locul 2 al listei propuse de respectivul partid pentru Camera Deputaților; un loc despre care specialiștii spun că este eligibil, astfel că sunt șanse mari ca de la începutul anului viitor să-l vedem pe Ovidiu Hațegan în Parlamentul României.

Colegul meu Andrei Fuliaș, într-un material care a analizat mai mult aspectele politice ale „transferului“ argumenta faptul că pentru politică acesta este un câștig (Lovitură de imagine, dată de PSD Arad! Îl vor pregăti aceștia pe Hațegan pentru primărie?). Însă din punct de vedere al iubitorilor sportului, cum este? Acceptând faptul că oricum cariera sa în arbitraj se afla la apus, pierderea pentru lumea cavalerilor fluierului era cumva programată. Acum însă Hațegan ridică un nou orizont de așteptare, dar se va confrunta și cu un considerabil val de scepticism. Numărul de foști sportivi sau oameni veniți din lumea sportului, care în acești 30 de ani au făcut pasul spre lumea politică, nu este deloc neglijabil, însă rezultatele sunt în mare parte insignifiante. Sportul românesc continuă să fie într-o cădere liberă iar tarele politicii sunt cele care i-au molipsit pe cei veniți din universul lui „mens sana in corpore sana“ și nu invers; scandalul în care este implicată Elisabeta Lipă, intens dezbătut în aceste zile, e doar cea mai recentă dovadă în acest sens.

Ovidiu Hațegan trebuie să se ridice în primul rând la provocarea de a arăta că este din aluat față de marea majoritate a politicienilor, că este străin de corupție, de clientelism și de demagogie; într-un cuvânt, că e un tip integru. Acesta ar fi un prim pas, necesar dar nu suficient. Pentru că fostul arbitru trebuie să facă dovada că are o agendă concretă pentru dezvoltarea sportului românesc, agendă pe care să fie capabil să o negocieze acolo unde contează în noul său partid, în așa fel încât să reușească să transpună în legi cât mai multe puncte din aceasta. Altfel, intrarea lui în politică nu va însemna nimic mai mult decât un gol marcat de formațiunea sa politică în competiția de imagine cu celelalte partide și, un loc călduț pentru el personal.

Îmi place să crede că Ovidiu Hațegan nu a intrat doar pentru atât în politică. Sportul românesc este subfinanțat și chiar și acea finanțare care există, este făcută după criterii îndoielnice. Mult prea mulți bani publici merg în sportul profesionist, care ar trebui susținut de bani privați (dar pentru asta e nevoie de o legislație care să încurajeze firmele private să investească serios în sport), în timp ce sportul școlar și sportul de masă, care ar trebui să asigure o arie de selecție generoasă (ținând cont de dimensiunile României) pentru cel profesionist, sunt într-o criză profundă. În școli sportul este o cenușăreasă a curriculumului, competițiile școlare lipsesc aproape cu desăvârșire, bazele sportive desinate copiilor și amatorilor sunt puține, prost construite sau inaccesibile, toate acestea având un impact extrem de negativ asupra celui mai important aspect pe care finanțarea publică a sportului ar trebui să-l urmărească: starea generală de sănătate a populației. Din păcate observăm cu toții că la noi statul nu finanțează sportul pentru a avea o populație mai sănătoasă, mental și fizic, ci pentru ca diverși politicieni să capitalizeze electoral sau să desfășoare diferite afaceri dubioase în spatele ramurilor sau cluburilor cu priză la public.

Iar dacă scenariile referitoare la pregătirea lui Hațegan pentru primăria municipiului Arad se vor confirma, cu atât mai mult fostul arbitru trebuie să demonstreze o viziune coerentă pentru reformarea din temelii a sportului, deoarece Aradul este un cimitir al acestui fenomen social, ale cărui pietre funerare sunt însuflețite de câteva panouri publicitare mâncate de rugină, peste care s-a dat cu un strat subțire de vopsea. Începând de la penuria de baze sportive, continuând cu halul în care se prezintă cele mai multe dintre cele existente și terminând cu clientelismul pe care-l vedem în traseul banilor publici către cluburi, sportul arădean are nevoie de o reconstrucție din temelii.

Ovidiu Hațegan vine dintr-o lume în care deciziile sale și ale colegilor săi erau literă de lege iar arbitrii erau exonerați de obligația de a explica și de a răspunde public pentru hotărârile lor. În politică însă e altfel lar fostul arbitru va trebui să se obișnuiască să comunice și să convingă. Experiența ne îndeamnă la rezerve dar starea sportului ne obligă la încredere. Să sperăm că Hațegan nu va fi încă un nume care să îngroașe lista dezamăgirilor.

Distribuie articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Din aceeași categorie

Noutăți