Copiii noștri, bătaia lor de joc! Cum o mână de indivizi fără scrupule își bat joc de viitorul fotbalului arădean | FOTO-VIDEO

Ceea ce urmează să scriem în acest material este de-a dreptul revoltător pentru orice părinte, pentru orice iubitor de fotbal, pentru orice arădean. Sau cel puțin ar trebui să fie revoltător pentru orice persoană de bun simț, indiferent dacă iubește sau nu fotbalul sau sportul în general, indiferent dacă iubește sau nu UTA. În ceea ce urmează să scriem, nu mai este vorba doar despre clubul arădean și despre cei care vremelnic îl conduc, ci pur și simplu despre modul în care aceștia își bat efectiv joc de copiii noștri, ai Aradului. Nu trebuie să fim părinții vreunuia dintre acești copii pentru a-i considera ai noștri, ci simplul fapt că suntem arădeni, iar ei sunt arădeni, îi fac să fie „copiii noștri”. De asemenea, precizăm că, la baza acestui articol stau materiale adunate pe parcursul mai multor luni de zile, fiindcă ne-am dorit să putem arăta cât mai bine ceea ce se întâmplă.

Fiindcă vorbim despre copiii Aradului, despre juniorii clubului UTA, vom începe printr-o scurtă analiză a modului în care conducătorii clubului decid să se debaraseze de acești copii, alegând totuși să ducă în locul lor la echipa mare niște tineri care nu au demonstrat nimic până la acel moment și care nu au confirmat nici din momentul în care au ajuns în curtea Bătrânei Doamne. Vom începe într-o oarecare ordine inversă cu prezentarea acestor „transferuri”.

Așadar, în acest sezon, UTA s-a debarasat de o mulțime de tineri, pe care i-a trimis în împrumut pe la diferite formații de Liga 2 sau Liga 3. Mercioiu, Cibi și Ristin au fost trimiși la Dumbrăvița, iar acestora li s-a alăturat și Nortey, fotbalistul atât de mult lăudat de Rednic și care ne-a arătat totuși în partida de cupă disputată zilele trecute că ceva talent are. Hrezdac a fost trimis la Corvinul, unde în 6 partide ca mijlocaș a marcat de trei ori și a reușit o pasă de gol. Negoescu și Anișorac au fost trimiși la Chindia, Bota la Satu Mare, Sarkozi la Târgu-Mureș, la care se mai adaugă câțiva trimiși la Pecica. Totodată, în această vară, UTA l-a pierdut gratis pe portarul Robert Rusu, fiul fostului fundaș Adrian Rusu. Rusu este arădean, are doar 16 ani și măsoară 1,91m. Dar fiindcă la UTA n-a fost băgat în seamă, părinții l-au dus la CSU Craiova, puștiul debutând chiar ieri la formația secundă a clubului craiovean, la Liga a 3-a. Ok, putem admite că poate nu toți cei trimiși prin diferite colțuri ale țării aveau valoare pentru Liga 1 sau poate nu erau suficient de „copți”, dar UTA stă astăzi în patru juniori. Mustacă a fost adus în această vară și a fost dat afară imediat. Șteau și Isac, care într-adevăr aveau deja 22 de ani, au fost dați afară ieri. Pe puștiul Ahmet Ekmekci, un jucător foarte talentat, nu știi dacă te poți baza din cauza problemelor la inimă. Așadar, UTA rămâne cu Rareș Pop, Raul Stanciu, Cristi Mihai și Darius Iurasciuc. Tot ieri, clubul a anunțat transferul lui Denis Lungu, un portar de 20 de ani, venit pentru a fi a treia opțiune în lotul lui Rednic, dar care este accidentat încă din luna februarie a acestui an și care nu știm când va reveni. În ultimul an, Lungu a fost accidentat aproximativ 250 de zile. Mai grav, tânărul portar tocmai semnase în această vară, în iulie, un contract cu cei de la SV Grödig (Liga a 4-a din Austria), doar ca peste nici două luni să ajungă la Arad. Doar nouă ni se pare dubios acest transfer? Adică nu încerci să-l păstrezi pe Rusu, puștiul de 16 ani care ieri a debutat la Liga 3, pentru a-l aduce pe un băiat care e mai mult accidentat?! Dar haideți să nu mergem până la puștiul Rusu, fiindcă avem un exemplu și mai elocvent, pe Alexandru Roșca (19 ani), pe care UTA l-a trimis împrumut la Șelimbăr. Roșca este titular la liderul ligii secunde, iar UTA aduce în locul lui la prima echipă un portar accidentat.

Mai departe, sezonul trecut, UTA a aplicat aceeași rețetă cel puțin ciudată. Clubul a trimis în alte părți 11 jucători tineri, aducând la echipă fotbaliști precum Maxim, Șteau, Pășcălău sau Marrone. De ce l-ai aduce pe Maxim, când îl aveai în club pe Pătlăgică (trimis la Metaloglobus), care și debutase în prima ligă cu un sezon înainte. De ce l-ai aduce pe Pășcălău, dacă îl ai pe Mercioiu? Nu mai vorbim că Pășcălău fusese junior al clubului, dar pe care l-au pierdut aproximativ la fel ca și pe Robert Rusu. Marrone s-a accidentat după doar câteva minute jucate, un lucru care de asemenea ne pune pe gânduri referitor la testele medicale pe care clubul le face. Cum sunt făcute aceste teste oare? Am avut și în acest sezon o astfel de mostră, cu grecul Stefanos Stroungis, care aparent are și el probleme la inimă. Nu suntem nici medici, nici specialiști în medicină sportivă, însă nici nu credem că problemele la inimă apar dintr-o secundă în alta. Astfel că, ne întrebăm, cum sunt făcute aceste teste medicale înainte să fie transferați anumiți jucători?

Aceeași rețetă a fost aplicată și în sezoanele anterioare, când UTA a adus la club jucători precum Adrian Mar, Tudor Călin, Călin Popescu, Haralambie Mociu, Dragoș Tescan sau Andrei Rus, dar pierzând totuși jucători precum Horațiu Moldovan, Alexandru Oroian sau Cristian Costin. Aici ar mai fi și Cătălin Vulturar, plecat la Lecce, însă, din moment ce nimeni nu știe pe ce sumă a plecat fotbalistul sau dacă s-a plătit vreo sumă, nici nu știm dacă îl putem încadra la „pierderi”.

Copiii noștri, bătaia lor de joc!

Ajungem, așadar, la subiectul care de altfel ne-a și stârnit indignarea în urmă cu mai multe luni. Vorbim astfel despre grupa 2006 din cadrul Academiei UTA, grupă care, cel puțin pe hârtie, este antrenată de Sorin Botiș și Marius Ciubăncan, sau cel puțin așa era în primăvara acestui an. Ei bine, din informațiile noastre, grupa era de fapt antrenată doar de Ciubăncan, însă avea și Botiș o implicare, în sensul că antrenamentele se făceau la „baza” lui de antrenamente. Am pus „baza” între ghilimele, fiindcă un dreptunghi cu iarbă verde aflat în mijlocul unui câmp nu poate fi numit bază de antrenament, din moment ce nu are nicio altă facilitate. De altfel, vestiarele în care se schimbau copiii înainte și după antrenament se află la aproximativ 2 kilometri de teren. Ireal, nu-i așa!? Nici nouă nu ne-a venit să credem, când am auzit grozăvia. Iar pentru asta, ne-am dus la fața locului, ne-am pus la „pândă” și am așteptat. Se întâmpla pe 16 martie, o zi în care vântul bătea extrem de puternic. Am așteptat mai bine de o oră lângă terenul „Trei Colegi” din Bujac, pentru a vedea când pornesc cei mici de la vestiare spre terenul din câmp. Nu știm dacă cineva ne-a văzut sau nu pe stradă, în mașină, așteptând, însă cert este că acea zi a fost singura în care copiii au fost lăsați să se antreneze pe terenul din Bujac, de lângă vestiare, nemafiind duși în câmp. Când puștii au ieșit de la vestiare împreună cu Ciubăncan, unul dintre ei chiar exclamase: „Pfai ce vânt bate, bine că nu ne-am dus în câmp”.

Despre acel teren din câmp, acea presupusă „bază” de antrenament, știm că ea a fost concesionată de către Primărie către familia Botiș. De asemenea, informațiile noastre spun că UTA plătește sau plătea sume frumușele pentru ca grupa 2006 să se antreneze în acel câmp. Gândiți-vă la ce bătaie de joc sunt supuși acești copii, să se antreneze într-o locație unde nu sunt câtuși de puțin feriți de intemperii. Cum te poți antrena așa cum se cuvine pe un câmp în care vântul bate aproape întotdeauna? Dar, dacă asta nu era suficient, ce este strigător la cer este faptul că acești copiii se dezbracă de hainele de acasă și se echipează în hainele de antrenament la 2km distanță, după care parcurg pe jos, indiferent că plouă, că bate vântul, că ninge, că e îngheț, un drum de peste 20 de minute. Și ca să fie și mai nepotrivit pentru ei, după antrenament, transpirați și obosiți, se întorc pe același drum la vestiare, pe jos, indiferent de vreme.

Oaia moartă de la dușuri

Recent, a ajuns la noi o filmare care, de asemenea, stârnește indignare și chiar furie. Este vorba despre un material video filmat chiar de către unul dintre jucători, dar noi am decis să-i distorsionăm vocea, pentru a nu fi luat în colimator de antrenor și de către cei de la club. Ei bine, întâmplarea de care vă povestim acum a avut loc la începutul lunii iulie, imediat după ce, pe același tăpșan a avut loc evenimentul „Captain’s Cup”, organizat de familia Botiș. De fapt, chiar numele evenimentului vine de la „căpitanul” Sorin Botiș. Evenimentul a strâns 18 echipe, împărțite pe trei categorii de vârstă. Ei bine, la eveniment au participat atât oameni din clubul UTA, vorbind aici de Mircea Rednic, Sorin Rădoi, Alex Benga sau Virgiliu Postolachi, dar și politicieni precum primarul Bibarț, deputatul Bîlcea sau fostul ministru Igaș. Și, din informațiile noastre, la finalul evenimentului trebuia să se lase cu o „paranghelie” pe cinste, pusă la cale de tatăl „căpitanului”, de Petru Botiș. Acesta ar fi făcut rost de o oaie, pe care ar fi urmat să o „gătească” pentru musafiri. Însă sursele noastre spun că Nea Petre s-a îmbătat atât de tare, că a uitat de oaie. Și unde credeți dumneavoastră că a uitat Petru Botiș oaia? Ei bine, la vestiarele despre care vorbeam mai sus, în care se schimbă acei juniori de la Academia UTA înainte să se ducă la antrenamentul din câmp. Potrivit surselor noastre, la două sau trei zile de la „Captain’s Cup”, oaia zăcea pe jumătate moartă la dușurile de la vestiare. Imaginile surprinse de către unul dintre juniori vorbesc de la sine. Aceleași surse ne spun că, ulterior, oaia respectivă ar fi murit. Nici nu ne gândim că cineva de la Poliția Animalelor se va sesiza în acest caz, însă cazul este revoltător din toate punctele de vedere. Cum să duci o oaie vie și să o lași în vestiare, chiar și la dușuri? Cum să te îmbeți și să o uiți acolo cu zilele, pentru ca mai apoi copiii să dea peste ea când termină antrenamentul și când vor să facă duș în acea baie care era deja oricum insalubră?!

UTA refuză donațiile, dar îi pune pe părinți la plată

Iar lucrurile care nu sunt tocmai în regulă continuă când vine vorba despre Academia UTA. Este cunoscut deja faptul că cei din Suporter Club UTA au lansat un magazin și o aplicație dedicate suporterilor arădeni, proiecte menite să producă bani, care mai apoi să fie folosiți pentru a ajuta Academia UTA. Asociația suporterilor a încercat deja în câteva rânduri să sprijine la modul oficial Academia UTA, în primă fază prin donație de echipamente, iar recent prin donarea unor mingi de fotbal. În ambele cazuri, conducerea clubului, adică Alexandru Meszar, a decis să respingă donațiile. În ceea ce privește echipamentele, acestea au fost refuzate pe motiv că ele sunt marca „Errea” și că firma „Saller” ar fi sponsorul tehnic al clubului. În primul rând, definiția de sponsor tehnic presupune, cel puțin după mintea noastră, că respectivul sponsor „sponsorizează” clubul cu echipamente, când de fapt UTA, în ultimii ani, a cumpărat acele echipamente de la firmele lui Meszar și ale altor doi oameni de-ai lui. Așa că, s-a dat „ordin pe unitate” să fie interzise echipamentele primite de la suporteri, chiar și la antrenamente sau acțiuni neoficiale, iar asta în timp ce părinții ne spun că puștii nu au echipamente pentru antrenamente.

Mai departe, când vine vorba despre mingi, înțelegem că Meszar nu a refuzat la modul oficial acele mingi, ci că l-ar fi pus pe președintele Florian Voinea să transmită suporterilor că nu vor fi acceptate. Atenție, vorbim despre mingi marca „Select”, mingi de calitate făcute de aceeași firmă care face și mingile cu care se joacă în Superligă. Tot de la părinți, dar și de la antrenori, înțelegem că era nevoie de acele mingi, fiindcă cele existente fie sunt puține, fie nu sunt sau nu mai sunt de calitatea optimă. Mai mult, părinții spun că, dacă mingile sunt pierdute, cum ar fi la antrenamentele din câmp, părinții sunt buni de plată. Păi, atunci, unde e logica să fie refuzate acele mingi donate? De fapt, singurul raționament pe care se bazează refuzul pare să fie acela că ele vin de la Suporter Club UTA, fanii fiind în război cu Meszar.

În aceeași măsură, aflăm de la juniori și de la părinți o serie de lucruri care cel puțin nouă nu ni se par în regulă. Evident că nu le vom da numele, fiindcă nu ne dorim ca cei de la club să se răzbune pe ei pentru simplul fapt că spun lucrurile așa cum sunt. Astfel, aflăm că puștii nu primesc apă la antrenamente și nici la meciuri, fiind nevoie să își ducă ei. Când vine vorba despre vizite medicale și EKG, acestea sunt plătite tot de părinți, nicidecum de club. Dacă, doamne ferește, se accidentează vreunul dintre copii, clubul nu-i oferă sprijin pentru recuperare. Înțelegem că lipsesc și vitaminele, care nu se dau nici măcar la grupele mari.

„Dacă vă uitați în acte, apar că avem cantonamente. Nici vorbă despre așa ceva. Trei sferturi din echipa de tineret e cazată la Hotel Subcetate. Sunt aduși din țară. Vedeți câtor copii de 16 ani le-au fost propuse contracte! O să aflați că niciunuia. Deci, nu sunt considerați de perspectivă”, ne transmite unul dintre părinți. Evident, este vorba despre același Hotel Subcetate despre care noi am mai scris și unde am explicat cum Dorin Stana, angajatul clubului UTA, apare ca fiind reprezentantul hotelului pe SEAP (Sistemul Electronic de Achiziții Publice), dar despre asta puteți citi mai multe aici: Se îngroașă gluma (!?): acuze grave la adresa unor angajați ai clubului și cum cumpără UTA servicii, cu bani mulți, chiar de la oameni din interior.

În concluzie, lucrurile nu sunt deloc în regulă, iar noi vom continua să stăm de vorbă cu juniori ai clubului, cu părinți, cu antrenori sau chiar și cu foști juniori ai clubului, pentru a afla cât mai multe despre ceea ce se petrece în Academia UTA și nu numai, iar apoi să facem publice aceste lucruri. Suntem conștienți că mulți dintre părinți se tem să vorbească, fiindcă nu vor să aibă de suferit copiii lor, dar îi încurajăm să o facă, dacă sunt nemulțumiți de cum se petrec lucrurile, tocmai pentru a provoca o schimbare, și îi asigurăm că, dacă asta își doresc, le vom păstra anonimatul.

P.S. – Ne-am permis să-l punem în fotografia de articol și pe Cristian Păcurar, chiar dacă nu l-am pomenit în acest material, tocmai fiindcă acesta este directorul Academiei UTA.