Continuă reacțiile după scandalul din Gruia: ce spun ultrașii, Meszar și fostul antrenor Ionuț Badea

Victoria UTA-ei la Cluj, împotriva CFR-ului, ar fi trebuit să provoace nu doar reacții de entuziasm dar și discuții despre tactica inspirată, concentrarea și responsabilitatea jucătorilor ori execuțiile de calitate prin care Bătrâna Doamnă a răpus unul dintre „balaurii“ campionatului. Din păcate, gestul jucătorilor de la finalul meciului, care au refuzat să meargă pentru a sărbători cu galeria, a umbrit tot ceea ce făcuseră bine în cele 90 de minute de joc. Și poate nici acest gest nu ar fi luat proporțiile unui scandal, dacă cei care ar fi trebuit să readucă echipa pe linia firească a unui club profesionist, anume respectul față de suporteri (care este prioritatea 0 la orice club civilizat din această lume), n-ar fi escaladat acest conflict prin gesturi și atitudini deloc demne de profesionalismul care ar trebui să caracterizeze niște antrenori. Astfel s-a ajuns ca în loc să se discute despre meciul în sine, care a avut un deznodământ mai mult decât fericit, mediul online a explodat astăzi sub presiunea dezbaterilor pe marginea incidentului de la finalul partidei.

Așa cum era de așteptat, peluza utistă a avut o poziție oficială, publicată pe paginile de socializare ale ultrașilor arădeni, poziție pe care o redăm mai jos:

„Am plecat ieri spre Cluj cu inima curată, hotărâți să lăsăm în urmă toate rezultatele negative de până acum. Încă de la începutul săptămânii am anunțat că vom susține echipa în continuare și că nu îi vom lăsa la greu în aceste momente dificile cu toate că eram nemulțumiți de jocul prestat în ultimele meciuri. Am făcut, de asemenea, un apel către toți utiștii pentru a ne mobiliza să umplem sectorul oaspeților și să fim alături trup și suflet de UTA în încercarea de a depăși împreună acest impas.

La meci am cântat pe tot parcursul celor 90 de minute și ne-am bucurat la golurile marcate de echipa noastră cu toate că am observat niște gesturi care ne-au pus niște semne de întrebare. Putem, însă, să înțelegem ce înseamnă o descătușare și nu am condamnat acel ,,nu vă aud” venit după golul al doilea. Din păcate, nu ne așteptam să fim tratați cu așa o doză puternică de ostilitate de către echipa pentru care nu doar că plătim bilete și abonamente, dar și parcurgem pe banii noștri sute de kilometri pentru a-i sprijini la fiecare partidă. Ceea ce a urmat la final ne-a dezamăgit profund…

Ne-am întors acasă cu un gust amar (cu toate că ar fi trebuit să sărbătorim o victorie), păstrând pe retină imaginea unui sfârșit de meci rușinos pentru un club de fotbal care pretinde că își respectă fanii. Ieri am văzut, de la depărtare (căci nu au izbutit să se apropie), o echipă UTA care aplauda fals și era mai preocupată să bată obrazul propriilor susținători decât să păstreze o notă de modestie după prima victorie din ultimele șapte etape. Acest spectacol penibil a fost mutat sau, de fapt, mai bine spus împins cu forța la vestiar, unde sărbătoarea a continuat în același stil triumfal… Ne-au arătat ei nouă cum stă treaba! S-a dansat, s-a strigat, dar nu s-a auzit nici măcar odată numele UTA, ca și cum nu UTA ar fi câștigat.

Notă discordantă de la acest show au făcut Denis Hrezdac și Alexandru Benga, doi dintre puținii fotbaliști care mai înțeleg încă spiritul utist. Aceștia au încercat să ofere explicații și să aplaneze începerea unui conflict, însă au fost izgoniți de la gard de către domnul Mircea Rednic a cărui intervenție considerăm că vorbește de la sine. „Marele antrenor” al echipei a considerat că trebuie să sfărâme orice speranță că atmosfera va reveni la normal și a preferat să ne sfideze arogant, adâncind doar pentru orgoliul personal neînțelegerile.

Concluzia sumbră de după această partidă este că UTA se îndreaptă într-o direcție greșită, fiind una dintre puținele echipe unde jucătorii, conducerea și staff-ul plătesc polițe și cer socoteală celor mai fideli fani, care, în concepția lor, sunt obligați să îi susțină necondiționat și să închidă ochii la parcursul jalnic pe care îl au de multe ori. S-a construit în ultimii ani un model al utistului ideal, plătitor de abonament, legat cu bandă adezivă la gură, care doar aplaudă și este mulțumit cu mediocritatea – o galerie frumoasă, dar fără caracter, exact așa cum și-o dorește domnul Rednic. Noi refuzăm să facem parte din această turmă și de fiecare dată vom spune lucrurilor pe nume!“

Poziția fanilor a fost confirmată de fostul antrenor al UTA-ei, Ionuț Badea, care a afirmat în studioul unei emisiuni sportive că suporterii UTA-ei sunt cei mai cuminți dintre toate echipele la care a antrenat, își încurajează mereu echipa indiferent de conflictele pe care le au cu conducerea iar antrenorul și jucătorii dau dovadă de prea mare sensibilitate.

Evident, de o cu totul altă părere a fost Alexandru Meszar, care a folosit acest prilej pentru încă o rundă de spălare a rufelor în public, atacând din nou dur suporterii din peluză, prin afirmații unele de-a dreptul false, dar care pot fi ușor luate în considerare de către publicul care nu cunoaște realitatea de la Arad și care în bună măsură este tentat să judece situația prin prisma imaginii foarte proaste pe care o are mișcarea ultra în rândul opiniei publice. Dar iată ce a declarat Meszar:

„Dacă doar îi cereau demisia nu era o mare problemă, dar l-au și înjurat. Sunt gesturi huliganice, ne confruntăm cu această problemă. Este o rușine pentru echipă și Arad în asemenea momente, echipa bate în deplasare, iar antrenorul vine din spital la meci și tu îl înjuri, nu prea mai e de comentat.

Legile valabile pe stradă, nu sunt valabile în stadion. În stadion oricine poate să înjure pe oricine, să îl facă hoț. Îi cunoaștem, aduc prejudicii enorme de imagine și financiare clubului. Plătim amenzi pentru ei, avem terenuri suspendate și suntem în litigii cu ei.

Este un fenomen care nu își are locul pe stadioane, mai ales la Arad unde sunt mii de copii la meci. Această mică parte a galeriei înjură non-stop pe cineva. Mă înjură pe mine, pe primar, pe Mircea Rednic sau pe jucători”

Și, pentru că l-am acuzat pe conducătorul clubului de dezinformare, iată argumentele pe care le aducem în susținerea acestei acuzații:

Departe de a fi notorii pentru gesturile huliganice, suporterii din peluza arădeană tocmai sunt recunoscuți pentru faptul că la meciurile UTA-ei nu se petrec incidentele pe care le vedem pe alte stadioane: nu sunt conflicte cu suporterii altor echipe, nu vedem scaune sau obiecte aruncate din peluză în teren și de asemenea spectacolele pirotehnice au loc fără ca torțele să ajungă pe gazon și astfel să fie întrerupt jocul. Singurul incident din ultimii ani, pentru care clubul a suferit o suspendare, îi are drept făptași pe suporterii CSA Steaua care au provocat incidente din interiorul sectorului UTA-ei, la meciul cu Dinamo, unde se aflau în virtutea frăției cu ultrașii arădeni. Am spus-o și noi, există o răspundere morală pentru faptele celui pe care îl aduci la tine în casă, dar de aici și până a lipi eticheta de huligani pe ultrașii arădeni, este o cale extrem de lungă. De asemenea, îi aducem aminte că ultrașii arădeni și-au plătit singuri amenzile luate pentru spectacolele pirotehnice și tot ultrașii din peluză au fost cei care au făcut chetă pentru a plăti amenda luată de club după ce la un meci cu CFR pe propriul teren, centralul Horia Mladinovici a fost luat la țintă de o ploaie de obiecte aruncate din… Tribuna I. De asemenea, tot din Tribuna I, nu din peluză, a fost aruncat obiectul care l-a lovit pe Andrej Fabry la finalul meciului cu Politehnica Iași. În loc să-i acuze pe ultrași de huliganism, Alexandru Meszar ar face bine să fie mai atent la ce se întâmplă sub ochii lui, la Tribuna I, unde oamenii de ordine înțeleg să își facă treaba doar atunci când ținta furiei publicului sunt politrucii care colcăie sfidător pe la tribuna oficială.

Referitor la incidentul de la Cluj, afirmațiile lui Alexandru Meszar sunt ușor de demontat pentru oricine vizionează numeroasele filmări, care arată clar cum Mircea Rednic este înjurat abia după ce el însuși provoacă și jignește suporterii, care inițial i s-au adresat civilizat. Evident, nu susținem că e bine că antrenorul a fost înjurat chiar și după aceea, dar nici nu putem considera corectă prezentarea distorsionată a evenimentului, prezentare care îl transformă în victimă tocmai pe cel care a provocat incidentul; iar faptul că Mircea Rednic a provocat acel incident în condițiile în care nu a stat pe banca echipei invocând motive de sănătate, este circumstanță agravantă, nu atenuantă. În plus, antrenorul a fost înjurat în sezonul trecut, în văzul întregii țări, de propriul jucător Andrej Fabry. N-am sesizat atunci ca Alexandru Meszar să se scandalizeze, să îl dea afară din lot pe jucător pentru un gest pe care-l consideră inacceptabil; ba mai mult, Fabry a ajuns și căpitanul echipei în acest start de sezon!

Și dacă tot suntem la capitolul limbaj, oricine care a călcat pe stadionul UTA-ei a remarcat modul civilizat în care galeria își încurajează favoriții. Sunt extrem de puține stadioanele din țară în care nivelul trivialităților este atât de scăzut precum cel de la Arad. În mod cert, pentru copiii care vin pe stadion, șansele de a-și îmbogăți vocabularul cu expresii „colorate“ sunt mult mai mici decât prin expunerea la limbajul pe care-l aud pe stradă, la școală sau în alte locuri publice. Da, nu totul e perfect și de două-trei ori pe meci se mai scandează trivialități la adresa unor oameni pe care suporterii îi acuză de lucruri grave. Acuzații, printre care și Alexandru Meszar, au refuzat mereu un dialog adevărat pe aceste teme cu adevărat importante, mutând discuția spre trivialități… un gest în sine trivial. Cât despre acuzația cum că ar fi fost înjurat primarul, noi sincer nu reținem ca vreodată galeria să-l fi înjurat pe Călin Bibarț; sigur îl ia în colimator meci de meci pe Gheorghe Falcă dar acesta, îl informăm pe Alexandru Meszar, nu mai este primar în Arad; sau poate pentru el este, ceea ce explică legătura trainică dintre cele două personaje.

Dar probabil că lui Alexandru Meszar îi convine acest conflict între galerie și Mircea Rednic. Nu doar că mută atenția de la cel cu adevărat relevant, cel dintre o parte a suporterilor și conducerea clubului, dar la un moment dat îi poate oferi și un alibi pentru demiterea antrenorului. Ne aducem aminte că Meszar s-a mai ascuns în spatele unui conflict de acest tip și când l-a dat afară pentru prima dată pe Laszlo Balint. Din păcate în toată această poveste, ultimul lucru ce îi preocupă pe cei de care depinde cu adevărat destinul acestei echipe, este chiar echipa însăși; pentru că este evident că în aceste condiții de tensiune, rezultatele nu pot fi, pe termen mediu, cele așteptate. Se pare însă că cei care au puterea de decizie nu caută normalitatea ci doar un paravan în spatele căruia să se ascundă de răspundere.