Încărcătura spirituală a Psalmului 150 de César Franck, precum și a Psalmului 42 de Felix Mendelssohn Bartholdy auzite la Palatul Cultural din Arad în săptămâna care o precede pe aceea a Patimilor, este ca o confirmare a nevoii de meditație și de conectare la timpul pe care îl trăim.
În particularul lor, lucrarea de circumstanță (Psalmul 150 de César Franck), scrisă în 1883 pentru inaugurarea marii orgi Cavaillé-Coll a Institutul pentru tineri nevăzători din Paris și un dar religios de căsătorie (Psalmul 42 de Alexandre Guilmant), oferit de compozitor tinerei sale soții, în luna martie a anului 1837 sunt inegalabile.
Dirijorul József Horváth și soliștii Diana Țugui – soprană, Alexandru Cătău – orgă alături de dirijorul Filarmonicii din Arad, Robert Daniel Rădoiaș, au prezentat joi 10 aprilie, un program cu muzică simfonică de:
- César Franck – Psalmul 150 pentru cor, orgă și orchestră
- Alexandre Guilmant – Simfonia nr. 1 cu orgă op.42
- Felix Mendelssohn Bartholdy – Psalmul 42 pentru soprană solo, cor și orchestră.
Filarmonica de Stat din Arad ne readuce la literatura sacră de sorginte germană și franceză a secolului al XIX-lea, la lumea sonoră atât de spectaculos materalizată în creația lui César Frank, la Felix Mendelssohn Bartholdy și la partitura pe care Robert Schumann o considerase drept „capodopera muzicii religioase a timpului său, adăugând în repertoriul de concert al serii de 10 aprilie Simfonia nr.1 cu orgă de Alexandre Guilmant, un ópus impresionant, scris în 1874 și dedicat unei figuri monarhice a Europei, Regelui Leopold al II-lea al Belgiei.
József Horváth s-a născut la Cluj-Napoca în 1975.A absolvit secția de dirijat coral și secția de dirijat orchestra a Academiei de Muzică din Cluj-Napoca. József Horváth este dirijor al Operei Maghiare și al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca.
Alexandru Cătău s-a născut în 1991 la Bacău. A terminat Școala de Artă din Bacău, urmând apoi studiile de licență și masterat la Academia de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. A susținut numeroase recitaluri de orgă cu precădere în Franța, Elveția, Germania, Italia, România și Serbia. Din 2018 este organistul titular al bisericii Saint- François de Sales și Paris, precum și dirijor al Ansamblului Vocal d’Orgeval.
Diana Țugui a absolvit facultatea Națională de Muzică din București. În 2015 a fost desemnată cea mai bună soprană la gala Operelor Naționale, iar în 2018 a primit premiul “Lya Hubic”, pentru cea mai bună soprană. În prezent este solistă a Operei Naționale Române din Cluj-Napoca.
César Franck (1822–1890) a fost un compozitor, organist și pedagog franco-belgian, consider unul dintre cei mai importante reprezentanți ai romantismului târziu. Născut la Liège, în Belgia, și naturalizat francez mai târziu, Franck a fost o figură centrală în muzica franceză a secolului al XIX-lea, având un impact semnificativ asupra generațiilor următoare de compozitori.
Franck a fost un copil-minune, demonstrând talent remarcabil la pian și orgă. A studiat la Conservatorul din Paris, unde a excelat în armonie și contrapunct. Cu toate acestea, cariera sa de compozitor a fost umbrită inițial de alte așteptări ale tatălui său, care dorea ca Franck să devină un virtuoz al pianului. Abia după ce și-a găsit stabilitatea ca organist la biserica Sainte-Clotilde din Paris, Franck și-a dezvoltat stilul distinctiv, caracterizat printr-o profundă spiritualitate și complexitate armonică.
Muzica sa se remarcă prin utilizarea ciclicității tematice, cromatismului bogat și a unei expresivități intense. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără Simfonia în re minor, Sonata pentru vioară și pian, Preludiu, coral și fugă pentru pian, precum și multe piese pentru orgă, precum Pièce héroïque și Grandes Pièces symphoniques.
Pe lângă compozițiile sale, Franck a avut o influență majoră ca profesor la Conservatorul din Paris, având discipoli renumiți precum Vincent d’Indy și Paul Dukas. Muzica sa, deși apreciată mai mult postum, rămâne un simbol al măreției romantismului francez, îmbinând măiestria tehnică cu profunzimea emoțională.
Psalmul 150 pentru cor, orgă și orchestră de César Franck. Este una dintre cele mai vibrante și grandioase lucrări sacre ale compozitorului franco-belgian. Compozitor cunoscut pentru stilul său romantic târziu și profund spiritual, Franck a scris această piesă în 1883, spre finalul vieții, reflectând maturitatea sa muzicală și profunda sa religiozitate.
Această lucrare este o punere în muzică a Psalmului 150, care este, de altfel, un imn de laudă supremă adus lui Dumnezeu, îndemnându-i pe credincioși să-L preamărească printr-o diversitate de instrumente. Franck adoptă un stil exuberant, în care pune în valoare puterea expresivă a corului, splendoarea orchestrală și măreția orgii, instrumentul care ia fost atât de drag și care la consacrat drept unul dintre cei mai mari organiști ai secolului XIX.
Lucrarea debutează impunător, cu o introducere orchestrală amplă, în care fanfarele de alamă și timpanul creează un efect solemn și triumfător. Orga se alătură acestei introduceri cu acorduri puternice, stabilind tonul grandios al piesei.
În secțiunea mediană, muzica devine mai lirică și contemplativă, cu o expansiune melodică ce reflectă o rugăciune interioară, unde coardele și orga creează o atmosferă eterală. Această parte contrastează puternic cu finalul piesei, unde muzica redevine explozivă, cu ritmuri marcate și ascensiuni spectaculoase în registrul înalt. Psalmul 150 de Franck este o lucrare de o strălucire aparte, ce combină solemnitatea liturgică cu exuberanța romantică.
Felix Mendelssohn Bartholdy (1809–1847). A fost un compozitor, dirijor și pianist german, considerat unul dintre cei mai importanți muzicieni ai romantismului timpuriu. Stilul său echilibrat îmbină claritatea clasicismului mozartian cu expresivitatea romantică, rezultând o muzică plină de rafinament și sensibilitate.
Născut într-o familie evreiască convertită la protestantism, Mendelssohn a fost un copil-minune, compunând lucrări de la o vârstă fragedă. La doar 17 ani, a scris Uvertura „Visul unei nopți de vară”, una dintre cele mai faimoase piese ale sale. A avut un rol esențial în redescoperirea muzicii lui Johann Sebastian Bach, prin interpretarea Patimilor după Matei în 1829, un moment crucial în renașterea interesului pentru muzica barocă.
Printre capodoperele sale se numără Simfoniile nr. 3 „Scoțiana” și nr. 4 „Italiana”, Concertul pentru vioară în mi minor, Oratoriul „Elijah”, precum și Psalmul 42 și numeroase lucrări pentru pian și orchestră.
Mendelssohn a fost un dirijor inovator, fondator al Conservatorului din Leipzig și un susținător al educației muzicale. Deși a murit prematur, la doar 38 de ani, influența sa a rămas profundă, fiind apreciat pentru claritatea, frumusețea melodică și profunzimea emoțională a muzicii sale.
Psalmul 42, Op. 42 („Wie der Hirsch schreit”) de Felix Mendelssohn Bartholdy. Este una dintre cele mai apreciate lucrări sacre ale compozitorului german. Scris între 1837 și 1838, acest psalm este inspirat din textul biblic al Psalmului 42, care exprimă dorința profundă a sufletului pentru Dumnezeu.
Lucrarea este concepută sub forma unei cantate sacre, având șapte părți care alternează între cor, soprană solo și orchestră. Mendelssohn folosește un limbaj muzical puternic influențat de tradiția lui Bach și Handel, dar cu sensibilitatea romantică specifică stilului său.
Prima secțiune, „Wie der Hirsch schreit”, deschide lucrarea cu o temă liniștită, dar plină de dor, cântată de soprană solo și susținută de un acompaniament orchestral delicat. Corul intervine ulterior, amplificând dramatismul și intensitatea emoțională. Părțile centrale alternează între episoade lirice și pasaje corale grandioase, culminând într-un final glorios, în care încrederea în Dumnezeu este afirmată cu forță.
Mendelssohn a considerat Psalmul 42 una dintre cele mai reușite compoziții ale sale, iar lucrarea a fost primită cu entuziasm la premiera sa. Caracterizată de o frumusețe melodică profundă și o scriitură corală expresivă, Psalmul 42 rămâne una dintre cele mai emoționante lucrări sacre din repertoriul romantic.
Alexandre Guilmant (1837–1911) a fost un compozitor, organist și pedagog francez. Potrivit Wikipedia, Félix-Alexandre Guilmant provenea dintr-o familie de muzicieni și constructori de orgă din Picardia. Tatăl său Jean-Baptiste Guilmant (1794-1890) a fost organist și maestru de cor al bisericii Saint-Nicolas. De la 12 ani și-a înlocuit tatăl la orgă și a devenit organist la 16 ani. Guilmant este considerat unul dintre cei mai mari virtuoși ai orgii din epoca romantică. A jucat un rol esențial în dezvoltarea repertoriului organicistic, combinând influențele baroce și clasice cu stilul romantic grandios.
Guilmant s-a născut la Boulogne-sur-Mer, unde a început studiul orgii cu tatăl său. Mai târziu, și-a perfecționat tehnic la Paris sub îndrumarea lui Jacques-Nicolas Lemmens, un alt mare organist al vremii. În 1871, a devenit organist titular al bisericii La Trinité din Paris, unde a rămas timp de 30 de ani, impresionând publicul prin improvizațiile sale magistrale.
Muzica sa îmbină măreția și solemnitatea tradiției bachiene cu armoniile bogate ale romantismului. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără Sonatele pentru orgă, în special Sonata nr. 1 în re minor, precum și Marche religioase, Méditation și Pièces în diferite stiluri. De asemenea, Guilmant a fost cofondator al Société des Concerts d’Orgue, promovând muzica de orgă în Franța.
Guilmant a fost un profesor influent la Conservatorul din Paris, având studenți de renume, printre care Marcel Dupré. Prin contribuții sale, a consolidat poziția orgii în muzica romantică și a deschis drumul pentru generațiile viitoare de organizare.
