Deschiderea stagiunii 2026-2027 a Filarmonicii Arad a coincis cu International Music Day – Ziua Internațională a Muzicii. A fost un regal muzical cu La Traviata de Giuseppe Verdi. Celebra opera în trei acte compusă de Verdi, pe un libret de Francesco Maria Piave, a fost inspirată din romanul Dama cu camelii de Alexandre Dumas-fiul.
Unică în peisajul liric verdian, La Traviata este povestea unei curtezane din libertina societate pariziană a secolului al XIX-lea, care în ciuda faptului că este bolnavă de tuberculoză, trăieşte şi iubeşte cu exuberanţă şi pasiune. Inspirată din Dama cu camelii a lui Alexandre Dumas-fiul și susținută de libretul realizat de Francesco Maria Piave, partitura conține cea mai spectaculoasă portretizare a catalogului verdian și una dintre cele mai răscolitoare confesiuni din istoria operei.
Într-o concepție scenică realizată de Szilveszter Szélpál, dirijorul Sándor Gyüdi și dirijorul corului Robert Daniel Rădoiaș au avut ca protagoniști pe:
- Violetta Valéry – Krisztina Kónya,
- Alfredo Germont – Roland Tötös,
- Giorgio Germont – Szilveszter Szélpál,
- Flora Bervoix – Boglárka Bita,
- Annina – Denisa Bădăi
- Gastone/ Giuseppe – Ioan Moțiu
- Barone Douphol / Marchese D’Obigny – David Buzgău,
- (Dottore Grenvil / Commissionario) – Victor Aciocârlănoaei,
- Domestico – Andrei Ormanji.
Povestea Violettei Valéry, transpusă în muzica celei care este considerată cea mai iubită operă din toate timpurile – La Traviata – deschide noua stagiune a Filarmonicii, în seara de 1 octombrie 2026, de Ziua Internațională a Muzicii.
În anul în care se împlinesc 125 de ani de la dispariția marelui Giuseppe Verdi la Palatul Cultural Arad a avut loc un spectacol de excepție cu o strălucită partitură verdiană. La Traviata de Giuseppe Verdi pe un libret de Francesco Maria Piave în versiunea ei semiscenică. Alături de dirijorul Sándor Gyüdi, soliștii teatrului de operă din Szeged – Krisztina Kónya (Violetta Valéry), Roland Tötös (Alfredo Germont), Szilveszter Szélpál (Giorgio Germont), Boglárka Bita (Flora Bervoix), artiștii lirici ai ansamblului coral – Denisa Bădăi (Annina), Ioan Moțiu (Gastone/ Giuseppe), David Buzgău (Barone Douphol / Marchese D’Obigny), Victor Aciocârlănoaei (Dottore Grenvil / Commissionario), Andrei Ormanji (Domestico), orchestra simfonică și corul academic pregătit de Robert Daniel Rădoiaș. Concepția scenică a fost semnată de Szilveszter Szélpál.
Dirijorul Sándor Gyüdi a absolvit Academia de Muzică din Budapesta, specialitatea dirijat în 1988. Din 1999 este dirijor al Orchestrei Simfonice din Szeged. În 2008 a devenit directorul muzicla al orchestrei, iar din 2018 directorul orchestrei. Pe lângă orchestra din Ungaria a mai dirijat ansambluri din Germania, Spabia, Italia, Portugalia, Noregia, Serbia, România, Mexic, Coreea sau China, printre altele.
Dirijorul Robert Daniel Rădoiaș a absolvit Liceul de Artă din Ploiești la specialitatea interpretare instrumentală – vioară. Din anul 2007 este dirijorul Corului Academic al Filarmonicii Arad, alături de care susţine o activitate concertistică intensă, concretizată şi în turnee în mai multe țări din Europa. Din anul universitar 2016-2017 este cadru didactic universitar al Facultății de Muzică și Teatru din cadrul Universității de Vest Timișoara.
Noua stagiune a Filarmonicii Arad deschisă cu La Traviata
La Traviata este una dintre cele mai cunoscute și mai emoționante opere ale lui Giuseppe Verdi, o lucrare în trei acte, pe un libret de Francesco Maria Piave, inspirată din romanul “La Dame aux camélias” de Alexandre Dumas-fiul. Opera a avut premiera la Teatro La Fenice din Veneția, la 6 martie 1853.
Titlul La traviata poate fi tradus prin „femeia rătăcită” sau „cea care s-a abătut de la calea dreaptă”, denumire care reflectă prejudecățile societății față de eroina principală, Violetta Valéry. Ea este o curtezană celebră a Parisului, admirată pentru frumusețea și eleganța sa, dar care descoperă, alături de tânărul Alfredo Germont, o formă de iubire sinceră și profundă.
Acțiunea începe la Paris, într-o atmosferă luxoasă și strălucitoare. Violetta îl întâlnește pe Alfredo, care o iubește de ceva vreme. La început, ea ezită să accepte această iubire, preferând viața liberă și superficială a saloanelor pariziene. În cele din urmă, cei doi se retrag la țară și încearcă să construiască o viață împreună.
Conflictul apare atunci când Giorgio Germont, tatăl lui Alfredo, îi cere Violettei să renunțe la fiul său. El se teme că relația lor va compromite viitorul surorii lui Alfredo. Deși Violetta îl iubește profund pe Alfredo, acceptă sacrificiul și se întoarce la vechea sa viață. Gestul ei este interpretat greșit de Alfredo, care o umilește public.
Ultimul act este dominat de suferință și apropierea morții Violettei, bolnavă de tuberculoză. Alfredo se întoarce lângă ea, iar cei doi speră pentru o clipă că vor putea relua viața împreună. Speranța este însă de scurtă durată.
La Traviata este remarcabilă prin capacitatea lui Verdi de a transforma emoțiile personajelor în melodii memorabile. Printre cele mai cunoscute momente se află celebra arie „Sempre libera”, în care Violetta oferă afirmă dorința, duetul „Un dì, felice, eterea”, aria lui Germont „Di Provenza il mar, il sol” și, desigur, celebrul brindisi „Libiamo ne’ lieti calici”.
Un element extraordinar al operei este evoluția muzicală a Violettei. De la strălucirea și exuberanța primului act, muzica devine treptat mai intimă, mai fragilă și mai dramatică. Verdi construiește astfel nu doar o poveste de dragoste, ci și portretul interior al unei femei care descoperă iubirea, sacrificiul și demnitatea.
