2 august 2020. FC Argeș și UTA termină la egalitate 1-1 pe stadionul „Nicolae Dobrin“ din Pitești, în ultimul meci al play-off-ului de promovare în prima ligă și promovează braț la braț pe prima scenă a fotbalului românesc, oferind scene care au făcut înconjurul mass-mediei, cu cele două grupuri de jucători sărbătorind împreună revenirea în elită.
Au trecut de atunci 5 ani și 7 luni. În acest interval FC Argeș a ajuns în play-off, a retrogradat, a promovat înapoi în Superliga și a intrat pentru a doua oară în play-off jucând meciurile de pe teren propriu la Mioveni deoarece stadionul din Trivale a fost demolat urmând a fi reconstruit într-un viitor incert.
Ce a făcut UTA în acest timp știm. A stat cuminte în prima ligă, a cochetat de câteva ori cu play-off-ul, dar de fiecare dată s-a oprit „aproape“. În timp ce echipa a bifat an după an play-out-ul, suporterilor li s-a cerut mereu să mulțumească și să aplaude conducerea clubului pentru continuitatea în prima ligă.
În toți acești ani au fost destule echipe care au promovat și au ajuns în play-off. Și dacă nume precum Rapid, Dinamo sau chiar U. Cluj fac parte dintr-o categorie superioară ca posibilități, când vine vorba despre FC Argeș, explicația nu mai stă în picioare.
Sigur, suporterii actualei conduceri ne vor flutura în față argumentul că piteștenii au un buget mai mare și o conducere mai puternică. Întrebările la care refuză să răspundă sunt însă „de ce are Argeșul bugetul mai mare?“, „de ce are Argeșul conducere mai puternică?“ și „cine era responsabil pentru a duce UTA financiar și organizatoric la un nivel superior?“
Răspunsurile sunt evidente. UTA are un conducător care și-a asumat atât rolul cât și răspunderea pentru el; public! În această calitate este direct responsabil să aducă noi sponsori în club, să mărească bugetul și mai ales să îl gestioneze cu eficiență. Alexandru Meszar a dovedit nu doar că nu este capabil să aducă bani, dar a demonstrat că și atunci când banii vin singuri la el îi refuză pentru a nu-și pierde puterea și influența în club. Iar UTA în loc să evolueze, dimpotrivă ajunge să fie sufocată de datorii și să își asigure menținerea în prima ligă inclusiv printr-o atitudine de tipul „capul plecat sabia nu-l taie“ în raport cu toți puternicii fotbalului românesc.
Naivilor li s-a tot vânturat prin fața ochilor teoria că la un club de nivelul UTA-ei nu se poate mai mult. Cazul FC Argeș demonstrează contrariul. De putut se poate, cel care într-adevăr nu poate mai mult este cel care conduce acest club.
