Când te pui paratrăsnet, nu te mira că eşti scuturat. Şi totuşi, nu Rednic e problema

Având puţin timp am lecturat în această după-amiază comentariile apărute pe pagina de facebook a clubului UTA la postarea cu declaraţiile lui Mircea Rednic, făcute după înfrângerea de aseară cu Universitatea Craiova. Mărturisesc că am rămas foarte surprins de procentul extrem de mare al celor care-l puneau la zid pe Rednic în comentarii, osciliând între maliţiozitate şi furie. De ce spun că am fost suprins? Pentru că în absenţa sutelor de „cârcotaşi” blocaţi de cei care administrează această pagină, acolo au rămas în marea majoritate suporterii „cuminiţi” ai Bătrânei Doamne. Cei mai mulţi dintre aceştia sunt cei care în luna mai anul trecut credeau despre Mircea Rednic că este un fel de mesia sau care în lunile iunie-iulie erau în stare să ia de gât la propriu pe oricine ar fi îndrăznit să exprime dubii vizavi de unele elemente de strategie sau comunicare aparţinând noului idol de pe Mureş. Iată că au fost suficiente doar câteva rezultate slabe şi corul adepţilor s-a transformat rapid într-o mulţimie furioasă gata de a-şi lapida zeul.

Dezamăgirea şi supărarea fanilor este de înţeles însă, din punctul meu de vedere, furia este superficial canalizată către antrenor. Strict fotbalistic nu i se pot reproşa foarte multe lucruri. Pentru mine este evident că Rednic are pe mână un lot de o calitate îndoilenică şi care nu poate funcţiona decent decât pe bază de disciplină tactică şi automatisme, pentru că de valoare individuală nu poate fi vorba, cu foarte puţine excepţii. Dar disciplina tactică şi automatismele necesită mult timp, cel puţin câteva luni de zile. Fotbalistic UTA arată firesc, ar fi fost o minune să arate mai bine. Şi atunci de unde toată această revărsare de revoltă la adresa antrenorului? Dintr-o înţelegere superficială a fotbalului? Poate în cazul punctual al unor indivizi dar cred că problema de fond e alta: orizontul de aşteptare a fost ridicat artficial însuşi de antrenor iar acum lumea îl judecă pe baza a ceea ce a promis mai mult sau mai puţin voalat.

De când a venit la UTA dar cu precădere din vară, de când a început campania de transferuri, Mircea Rednic nu s-a mărginit să fie un antrenor care să lucreze cu ceea ce-i pune la dispoziţie clubul ci şi-a asumat în multe momente rolul de purtător de cuvânt al conducerii. Mircea Rednic nu s-a mărginit să spună că decizia de a se renunţa la 18 jucători din vechiul lot aparţine conducerii ci a girat-o certându-ne pe toţi care atrăgeam atenţia că nu e normal aşa ceva, cu observaţii de genul „plângeţi după unii care v-au adus la retrogradare”; asta deşi domnul Rednic înţelegea foarte bine că temerea atât a mea cât şi a multor altora nu era legată de identitatea jucătorilor plecaţi şi nici măcar de valoarea lor ci de faptul că într-un timp atât de scurt formarea unei noi echipe care să funcţioneze cât de cât este imposibilă. Culmea e că după meciul de aseară domnul Rednic ne dădea exemplul Craiovei care are omogenitate pentru că în 3-4 ani de zile a schimbat foarte puţini jucători! Păi domnule Rednic, la Craiova sunt condiţii şi salarii de titlu, echipa subperformează an de an din acest punct de vedere şi totuşi patronul clubului n-a schimbat 10, 15 sau 20 de jucători în fiecare fereastră de transferuri! Cum facem, care strategie e bună până la urmă, cea a domnului Rotaru sau cea a domnului Meszar?

Ce supără pe foarte mulţi la Mircea Rednic este această dublă măsură în lansarea mesajelor, exagerările şi contrazicerile din ideile pe care le transmite. Ce să înţeleagă suporterul când domnul Rednic spune clar şi răspicat după o lună de antrenamente că e mulţumit de jucătorii aduşi, de calitatea acestora pentru ca la 2-3 săptămâni după aia să se plângă de calitate şi să ameninţe că unii care nu fac faţă s-ar putea să părăsească prematur echipa?! Păi domnule Rednic, cei care nu fac faţă sunt tot aceia despre care acum o lună eraţi mulţumit. Ce să înţeleagă suporterul când te lauzi că „Nortey o să rupă în momentul când o să-l bag la joc” după care o săptămână mai târziu vede că îl trimiteţi împrumut?! Ce să înţeleagă suporterul când aude că Leidsman e Ronaldo la antrenamente şi vede ce vede în teren?! Ce să înţeleagă suporterul când i se spune că noii veniţi pe salarii mai mici sunt mai buni decât cei de anul trecut dar săptămână de săptămână ceea ce vede în teren contrazice această afirmaţie?! Ce să creadă suporterul despre tine ca antrenor când doar în ultima lună ai dat de 3-4 ori informaţii eronate despre transferuri?!

Domnul Rednic, ca ardelean din naştere, ar fi trebuit să ştie că în zona asta de ţară caterinca şi „vrăjeala” n-au trecere iar marea majoritate a oamenilor preţuiesc nu doar meseria ci şi seriozitatea, decenţa. Mircea Rednic a reuşit în numai o lună de zile să-şi piardă credibilitatea nu profesională ci umană, lăsând multora impresia că e un tip care păcăleşte, „abureşte“ şi le întoarce ca la Ploieşti. De ce face Mircea Rednic toate astea? Nu sunt în mintea lui dar am impresia că, la fel ca predecesorii săi, actualul antrenor s-a pus paratrăsnet între conducere şi suporteri. A sesizat că există un conflict între o parte a acestora şi Alexandru Meszar şi în loc să păstreze neutralitatea şi să îşi vadă de felia lui de activitate, şi-a luat în primire rolul de purtător de cuvânt al conducerii. Iar acum încasează ceea ce ar trebui să încaseze alţii; sau altul.

Mircea Rednic ştie foarte bine că lotul de anul trecut s-a dezmembrat nu pentru că toţi erau slabi (dacă era aşa nu ar fi reuşit chiar el să facă în 6 meciuri ceea ce predecesorii săi n-au reuşit în 36) ci pentru că Meszar nu mai avea bani să-i plătească, Mircea Rednic ştie la fel de bine că jucătorii care au venit la UTA erau variantele 8, 9 sau 10 pe fiecare post pentru că cele de la 1 la 7 nu au putut fi convinse să vină la Arad. Mircea Rednic ştie foarte bine care sunt problemele financiare, ce restanţe sunt la vechii jucători, vede cu ochiul său amatorismul din club. Dar cu toate acestea, deşi la experienţa şi realizările sale profesionale ne-am fi aşteptat la altceva, a preferat nu doar să ascundă ci chiar să nege toate lucrurile astea. În toată perioada competiţională, miezul mesajului său a fost următorul: totul e sub control, lucrurile merg bine atât la club şi la echipă, nu băgaţi în seamă vocile cârcotaşilor. O lună de zile atât eu cât şi alţi colegi sau suporteri am fost zilnic ţintele cultului martorilor lui Rednic care ne acuzau că destabilizăm echipa. Ei bine mulţi dintre aceiaşi oameni acum nu mai ştiu ce să creadă pentru că între mesajele lui Rednic şi realitate e o prăpastie. Se simt minţiţi, trădaţi şi îl arată cu degetul fix pe cel care le-a oferit o imagine eronată a situaţiei de la club.

Personal, spre deosebire de o parte a celor care vituperează violent împotriva lui Rednic, nu cred că acesta trebuie sau ar fi bine să plece; dimpotrivă! Mircea Rednic ştia în ce condiţii va lucra, şi-a asumat lotul care i-a fost adus iar acum ar fi o laşitate să fugă. Ăştia sunt jucătorii, astea sunt condiţiile, trebuie să rămână, să muncească şi să încerce să facă o echipă din ei, chiar aşa în mijlocul furtunii. Dacă va reuşi va fi încă o dovadă că este un antrenor mult peste media campionatului; dacă nu, măcar va fi pus în situaţia de a-şi fi asumat onest eroarea de a fi girat o conducere şi o strategie păguboasă. Fugind acum va putea mereu da vina artificial pe lipsa de răbdare. În plus îi va oferi şi un alibi înlocuitorului său (şi mă întreb cine ar veni la UTA astăzi?!) care va putea mereu să se ascundă în spatele clasicului „am moştenit o echipă care nu a fost făcută de mine”. La modul cel mai relist vorbind, Mircea Rednic este singurul om din clubul ăsta, care are capacitatea de a-şi asuma o răspundere profesională pentru munca lui. Iar asta o spun eu, cel care am fost etichetat drept „duşman” al lui Rednic în timp ce unii care cu o lună în urmă îi spălau picioarele acum aruncă pietre către el.

Însă pentru a avea parte de linişte (sper totuşi că asta îşi doreşte) Mircea Rednic trebuie să înceteze în a mai stârni artificial războaie după care să pozeze în victimă. Declaraţiile suculente cu efect de bumenrang trebuie să devină istorie pentru că în situaţia în care se află acum echipa nimeni nu mai are nici chef de glume şi nici răbdarea infinită de a trece cu vederea declaraţii în doi peri care neagă o afirmaţie anterioară. Şi, ca un bonus, poate n-ar fi rău ca Mircea Rednic să încerce să afle direct de la „duşmani” şi o versiune alternativă vizavi de ceea ce se întâmplă şi s-a întâmplat la UTA în ultimii ani. Chiar dacă „off the record” dar consultarea unui punct de vedere diferit de cel oficial, îi poate prilejui o înţelegere mai bună a suporterilor UTA-ei şi a reacţiilor lor; asta dacă îşi doreşte cu adevărat să îi înţeleagă.

Cât despre reacţia fanilor, spun doar atât: de 3 ani schimbăm pe bandă rulantă echipe şi antrenori; sute de jucători s-au perindat pe la UTA. Iar rezultatele au fost tot mai slabe de la an la an. Oare chiar nu ne trece prin cap că adevărata problema e în altă parte?