După ce s-a asigurat că presa rea de gură va fi ținută la distanță de el și de oficialii clubului, Alexandru Meszar a ieșit astăzi în fața presei acreditate, pentru a prezenta obiectivele și strategia clubului în sezonul următor. Jovial și pus pe glume (mai mult sau mai puțin reușite), conducătorul fără funcție al UTA-ei a oferit cu seninătate mostre din gândirea sa managerială, pe care le redăm și le analizăm mai jos deoarece, dincolo de „exotismul“ lor, ele ne întristează prin efectul structural, sportiv și de imagine pe care-l au asupra unui club aflat, din păcate, departe de moștenirea lăsată nu doar de Baronul Francisc Neuman (diferența e abisală) dar și de alți conducători serioși, modești și dedicați pe care i-a avut UTA de-a lungul istoriei sale (ce-i drept în partea ei mai îndepărtată).
Așadar, în primul rând am aflat, așa mai pe ocolite, că obiectivul echipei în acest sezon este calificarea în play-off: „Politica clubului, cel puțin de când suntem noi la conducere (n.n. care „noi“?), de 13 sau 12 ani, este una de pași mărunți, step by step. Locul 7 este un record în ultimii 50 de ani dar să declari atacarea titlului este mult. (n.n. de unde până unde atacarea titlului în discuție, e chiar atât de cald în birourile de la club?). În schimb, nu ne opunem. Dacă aceasta este dorința echipei și a staff-ului tehnic, cu mare drag o sprijinim cum le-am sprijinit și pe celelalte și o susținem, dar nu este un obiectiv declarat câștigarea titlului. (n.n. nu doar căldura pare să fie problema, probabil că s-a dat pe holuri și cu ceva substanță cu efect halucinogen). Obiectivul declarat este un loc mai bun în clasament anul viitor, care automat înseamnă play-off.“
Din păcate ambiția cosmetizată a celui care păstorește astăzi UTA își arată falsitatea în momentul în care Alexandru Meszar explică senin faptul că pentru UTA, o participare în cupele europene este, nici mai mult nici mai puțin, decât o corvoadă: „Neaccesarea licenței UEFA a fost una gândită, deoarece ne-am dorit un sezon mult mai altfel decât sezonul precedent unde în septembrie – octombrie încă nu am avut echipă, din cauză că pauză intercompetițională a fost extrem de scurtă. Dacă noi lungeam competiția anterioară cu încă două baraje, chiar dacă ne-am fi calificat, însemna o pregătire precară și o campanie de mercato la fel. Și așa a fost timpul extrem de scurt dar ar fi fost și mai scurt și riscam un start de sezon dezastruos.“
Afirmațiile de mai sus trădează o viziune absolut denaturată pe care acest individ o are asupra fotbalului. De când se apucă de fotbal, copiii visează să joace în cupele europene și la echipa națională. De când pășesc pentru prima oară pe stadion ca suporteri, copiii visează să vadă meciuri de cupe europene iar echipa lor să se bată pentru trofee. Toate generațiile de până acum, atât cele din iarbă cât și cele din tribune s-au hrănit din astfel de visuri și ambiții; cu o singură excepție iată. Cel care conduce UTA nu vrea cupe europene deoarece… îl încurcă! Își declară susținerea pentru o idee ce frizează absurdul (atacarea titlului) dar când e vorba să gestioneze un obiectiv mult mai la îndemână (atins iată de Corvinul spre exemplu) dă înapoi speriat că nu are timp să construiască echipa deoarece vacanța este prea scurtă! Bănuim că și dacă s-ar califica fără baraj, tot ar fi o problemă deoarece lupta pe două fronturi ar necesita jucători mai buni sau mai mulți… vă dați seama ce bătaie de cap pentru cel a cărui treabă tocmai asta ar trebui să fie, să gestioneze astfel de „bătăi de cap“?! Cu o asemenea gândire ne așteptăm ca inclusiv în cazul unei, Doamne ferește, nedorite retrogradări în viitor, Alexandru Meszar să ne prezinte respectiva retrogradare ca pe un succes deoarece campionatul în Liga 2 începe mai târziu!
Sigur, pentru naivi explicațiile lui Alexandru Meszar (pe care a mai încercat să ni le bage pe gât și Mircea Rednic) pot avea o logică. Într-adevăr, nu-i ușor ca într-o lună de zile sau mai puțin să formezi o echipă din 10-15 jucători noi. Doar că, ce nu ne spune Alexandru Meszar, e următorul lucru: de ce e nevoie ca în fiecare vară UTA să își reconstruiască din temelie lotul de jucători? De ce e nevoie să plece un vagon de jucători ca să vină altul? Sau, stați așa, că ne spune: ia citiți și vă minunați cum justifică cel care conduce acest club, permanentul furnicar de jucători care vin și pleacă nu doar în pauzele competiționale ci și pe tot parcursul sezonului:
„Securizarea este un risc enorm. Când vine un jucător pot să-i ofer contract pe un an, pe doi sau pe trei. Noi nu ducem jucători care au demonstrat la nivel internațional și nu știm exact cine vine. L-ai dus pe 3 sau 4 ani și dacă peste două luni se schimbă antrenorul sau nu e mulțumit de el, trebuie să-l dai afară și să-i plătești contractul pe 3 sau 4 ani. Așa am pățit cu jucătorii aduși anul trecut. Jucătorii nu vin în probe, noi aducem jucătorii în urma unor rapoarte prezentate de impresarul lor și de niște imagini pe care le analizăm de pe o platformă specializată unde putem vedea imagini cu jucătorii. Avem două comisii, una a domnului Rednic și una a noastră. În perioada de mercato UTA primește cam 500 de jucători propuși. N-o să-i prezentăm la domnul Rednic 500 de jucători, că nu are timpul fizic să-l analizeze. De aceea primul este filtrul nostru, la el ajung poate 100 sau 50 și după aia el are ultimul cuvânt. Dacă acel jucător trece de ambele filtre atunci intrăm în discuție pentru el. Asta nu înseamnă că jucătorul este bun sau se acomodează la Arad. Nu avem siguranța că este un jucător cu care merită să semnezi pe 3 sau 4 ani.“
Așadar Alexandru Meszar recunoaște aici două lucruri, ambele trădând un diletantism cras. Primul este acela UTA transferă jucători „la nimereală“, pe baza informațiilor primite de la impresar (adică de la cel care are tot interesul să își vândă „marfa“) fără să aibă nicio idee despre valoarea lor. Fără scouting, fără analiză, fără informații bine documentate prin urmărirea jucătorilor pe o perioadă mai lungă de timp. Deși e un club pentru care au transpirat și sângerat sute de fotbaliști de calitate, UTA nu are oameni care să urmărească pe termen mediu fotbaliștii care ar fi susceptibili de un eventual transfer. De asemenea UTA nu are un director sportiv care să construiască echipa de la niște principii superioare interesului de moment al antrenorului. UTA nu aduce un jucător pentru că s-ar potrivi sistemului și ideii de joc (era să zic și de potrivirea cu valorile clubului dar deja ne ducem prea departe) ci aduce respectivul jucător pentru că… i l-a oferit impresarul!
Și aici ajungem la al doilea „autodenunț“ întru diletantism al lui Alexandru Meszar, politica de a lăsa pâinea și cuțitul în ceea ce privește formarea echipei, în mâna antrenorului; antrenor care astăzi este și mâine nu și al cărui interese și obiective nu coincid întotdeauna cu cele ale clubului. Alexandru Meszar prezintă faptul că jucătorii pleacă de la UTA conform capriciilor antrenorului, ca pe o strategie de succes. Cât e de reușită o asemenea strategie, am văzut inclusiv în aceste zile, când UTA și-a deblocat dreptul de a înregistra noi jucători pe ultima sută de metri, achitând o sumă de aproximativ 100.000 de euro (conform sportarad.ro) pentru restanțele financiare avute la jucători ca Leidsman, Roganovic sau Vucenovic pe care antrenorul echipei și-a permis să-i dea afară la câteva luni după ce tot el își dăduse „ok“-ul pentru ei. Cum se poate ca Alexandru Meszar să ne spună el însuși că niciun transfer nu se face fără ca ultimul cuvânt să-i aparțină lui Mircea Rednic iar apoi tot antrenorul să dea afară după jumătate de an acei jucători, asta atrăgând costuri suplimentare la bugetul clubului, iar cel care administrează bugetul să nu-l ia la întrebări?!
În aceste condiții, în care clubul practic nu are nicio strategie în ceea ce privește construcția echipei și lasă totul la mâna antrenorului, să ne mai mirăm că la UTA ajung jucători precum Valentin Borcea, adus pentru a bifa criteriul jucătorilor „under“? Alexandru Meszar a încercat astăzi o justificare timidă cum că UTA are la nivelul jucătorilor produși de Academie, un așa zis gol de generație și că este prea riscant să joci în prima ligă cu jucători născuți în 2007. Alexandru Meszar fie nu-și cunoaște proprii jucători, fie încearcă să înșele suporterii. UTA are cel puțin doi jucători de 19 sau 20 de ani pe posturile de mijlocași ofensivi, jucători deja cu experiență de Liga 2: este vorba despre Raul Popa și de Ahmet Ekmekci. Ce are Borcea semnificativ în plus față de cei doi? Probabil avantajul de-a fi fost elev de-al lui Mircea Rednic și de a avea o personalitate mai docilă.
Astea sunt din păcate „principiile“ după care este guvernată UTA: lipsă de ambiție, lipsă de strategie, incompetență și diletantism care merge până la autosabotarea propriilor interese. Cum este posibil ca un club să fie condus așa? O să încercăm o explicație în partea a doua acestui material, pe care o veți putea lectura mâine.
