Ca proștii, aplaudăm exodul

Sursă imagine: © AradObiectiv.ro

Opinii Sport

Scris de Andrei Fuliaș

În lumina evenimentelor de astăzi, dar și de bunăoară, am ales să-mi vărs năduful în aceste rânduri, scrise oarecum la nervi și cu dezamăgire. Dezamăgire că am ajuns să aplaudăm frenetic fractura de logică și lipsa de coerență.

Mi s-a aprins flama după ce mai am văzut cum, pe rețelele sociale, destui suporteri, fini cunoscători ai fenomenului, laudă și aplaudă exodul pus în scenă de cei care vedem că iau astăzi decizia de a renunța, din nou, la mai bine de jumătate din lotul Bătrânei Doamne. Sunt trei zile de când s-a încheiat campionatul pentru noi, iar asta grație măiestriei conducătorilor și foștilor antrenori, care au reușit să ne împingă până pe mariginea prăpastiei, de unde Strâmbu’ – așa cum îl porecliseră foștii colegi pe Mircea Rednic – a venit să ne tragă înapoi pe potecă. Și a reușit! Greoi, gâfâind, dar a reușit. Și acum, în ochii multora, a căpătat o înfățișare mesianică.

Nu e câtuși de puțin un lucru rău să-ți respecți antrenorul și să ai încredere în puterea lui, în priceperea lui, dar mai ales în bunele sale intenții. Totuși, dusă la extrem, încrederea asta poate duce la orbire. Și, inevitabil, exact acolo pare că a dus.

Așa se face că, astăzi, chiar în timp ce inspirăm și expirăm împreună printre aceste rânduri, o mare de suporteri aplaudă efectiv ceea ce până mai ieri era de condamnat. Asta, foarte probabil, și datorită încrederii oarbe în puterile, dar mai ales în intențiile lui Rednic. Despre datul afară din club a mai bine de jumătate din echipă mă refer, evident. Zilele trecute i-au pus pe liber pe Cascini și pe Benzar. Astăzi, cel care își asumă fără să-și asume, anunță într-un ziar, așa, pe sub mână, că a decis să pună pe liber încă șapte jucători: Balauru, Ubbink, Vukcevic, Erico, Dobrescu, Mociu și Marrone. Lor li s-ar putea alătura și alții, cum ar fi Barbosa și Milosevic. Asta pe lângă Otele, care a semnat deja cu CFR Cluj, respectiv Stahl și Pășcălău, care se întorc la Rapid și Crișul. Nici situațiile lui Benga, Batha, Keșeru, Anton și Roger nu sunt clare. Practic, mai mulți sunt cei care pleacă, decât cei care rămân… mult mai mulți. Dar astea sunt socotelile celor care conduc clubul și ale celui care îi antrenează pe acești băieți, nu ale noastre. Nu ne stă nouă în putere să decidem cine vine, cine pleacă și cine rămâne.

Totuși, asta nu înseamnă că nu putem să avem simțul realității sau nu înseamnă că nu putem privi coerent spre lumea normală a fotbalului, spre sănătatea fotbalistică, spre zonele la care aspirăm.

În altă ordine de idei, cum putem aplauda, din nou, exodul în masă de la echipă? N-am învățat nimic din greșelile trecutului? Nu ne-am lămurit că nu este sănătos să dai afară câte douăzeci de jucători și să aduci tot atâția, într-un singur sezon, așa cum o făceau Gyuzi Balint sau Ilie Poenaru? E drept că al doilea încă n-a ajuns la douăzeci, dar tot cu două cifre era și numărul de jucători aduși de el, respectiv numărul celor puși pe liber. Cum ne putem aștepta să iasă ceva bun din așa ceva? Oare chiar n-am învățat absolut nimic din greșelile trecutului recent?

Unde, în fotbalul mare sau de nivel mediu, se mai pomenesc astfel de situații, în care un club își schimbă lotul aproape în întregime, sezon de sezon? Cum putem aproba și chiar aplauda frenetic o astfel de strategie, apoi să ne întrebăm de ce nu există coeziune, de ce nu ni se leagă nimic și de ce ne zbatem an de an să ne salvăm de la retrogradare, deși – cel puțin pe hârtie – salariile sunt de nivelul Play-off-ului?!

Asta nu e normalitate! Asta e un soi de heirupism, plin de ițe întortocheate, de comisioane și parandărături. Nu e niciodată loc de așa ceva într-un fotbal sănătos și profesionist. Iar dacă unii pot avea interesele lor personale sau de grup, în ceea ce îi privește pe suporteri este greu de înțeles cum pot fi extaziați în fața unor astfel de situații. Asta nu e „curățenie generală”, așa cum clamează unii, ci mai degrabă o dezordine ordonată.

Nu putem aplauda exodul, anormalul… Istoria, tradiția și gloria de odinioară a acestui club ar trebui să ne interzică asta și să ne îndrepte permanent privirile spre ceea ce aspira Baronul să fim, nu spre ceea ce ne arată limitele celor de astăzi.

Lasă un răspuns

Distribuie articolul!

Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.