Academia e bună doar pentru atras finanțări. La echipa mare au ajuns… Cristea și Borcea

Acuzați de suporteri că nu aduc jucători și când o fac se axează pe străini anonimi, Mircea Rednic și cei de la UTA punctează puternic de câteva zile la impresia artistică. După Cîmpanu și Costache, astăzi clubul a anunțat alți doi jucători și aceștia tot români: de data aceasta aceștia sunt din categoria tinere speranțe și nu, nu sunt produse ale Academiei UTA, așa cum poate v-ați fi așteptat, ținând cont că Academia UTA-ei tocmai a urcat trei locuri față de anul trecut în clasamentul FRF. Pentru Mircea Rednic se pare însă că nu este destul și jucători ca Ahmet Ekmekci (golgheter în sezonul 2022-2023 al Ligii Elitelor și care în primăvara acestui an a evoluat meci de meci la Dumbrăvița) sau Raul Stanciu (compoment deja al lotului primei echipe) vor trebui să se mulțumească din nou cu împrumuturi sau cu jocuri la echipe de tineret, din moment ce tocmai li s-a adus dubluri pe niște posturi unde oricum clubul are deja jucători cunoscuți și experiementați pentru primul 11. Și măcar dacă ar fi vorba despre jucători care au spus ceva până acum pe unde au jucat, dar deocamdată nu e cazul. Așadar…

Raoul Cristea (21 ani) este atacant și suporterii UTA-ei îl cunosc oarecum deja deoarece în toată această perioadă de pregătire s-a aflat în probe cu UTA. Mircea Rednic l-a evaluat și a considerat că este mai promițător decât Stanciu sau Kyrychenko, jucători ai UTA-ei aflați în lotul sau anturajul primei echipe. Născut într-o familie care a emigrat în Spania pe când el avea 8 ani, și-a făcut junioratul la Leganes dar pentru a-și continua cariera, s-a întors în România. La nivel de seniori Cristea a bifat meciuri în liga 2 (11 la număr) și 3, pentru echipe ca Minerul Ocna Dej, Metaoglobus, Concordia Chiajna sau SCM Zalău, echipă pentru care a evoluat în sezonul trecut în eșalonul 3 al fotbalui românesc; eșalon în care UTA are și ea un jucător care a jucat aproape meci de meci în campionat și în cupă: tot atacant, pe numele său Samir Borcea.

Mircea Rednic a adus totuși un Borcea la UTA, este vorba despre Borcea de la Dinamo. Nu Cristi Borcea ci Valentin Borcea (22 ani, 1,75 metri înălțime), care este al treilea jucător de bandă pe care îl prezintă UTA în aceste zile, fotbalistul crescut de „câini“ putând evolua în ambele flancuri ofensive dar și în spatele vârfului. Are 22 de ani și are 3 sezoane și jumătate petrecute în tricoul lui Dinamo plus o jumătate de sezon în primăvară împrumut la CS Tunari, echipă cu care a retrogradat din Liga 2. În aceste 4 sezoane a adunat în total 49 (!!!) de apariții în meciuri oficiale (în medie 12 pe sezon). Media sa de minute jucate nu este nici ea impresionantă (un fel de-a spune): 36,57 minute jucate pe meci, în cele 49 de apariții. În tot acest timp, din postura de mijlocaș ofensiv, a reușit 5 goluri și o pasă decisivă, toate în Liga 2 (3 goluri și un assist pentru Dinamo și 2 goluri pentru CS Tunari). Cota sa pe transfermarkt este de 50.000 de euro. Vine liber de contract după ce Dinamo a renunțat la el.

Nu vrem să fim greșit înțeleși, nu avem nicio problemă cu niciunul dintre acești băieți și chiar ne dorim ca ei să confirme iar UTA să fie un punct de lansare în propria lor carieră. Însă nu putem să nu observăm că strategia clubului nu ține cont decât declarativ de Academie iar în realitate accentul se pune aproape exclusiv pe importuri. Pentru cei care conduc clubul, Academia e bună doar să mai atragă finanțări de la primărie sau mai nou de la guvern, având în vedere ultimele promisiuni ale premierului. Nu știm și nu am știut niciodată la acest club câți bani ajung cu adevărat la Academie, dar cert e că cei de acolo încearcă, în condițiile pe care le au, să își facă treaba cât mai bine, an de an produc jucători interesanți dar drumul acestora se blochează undeva între finalul junioratului și echipa mare. Ni se vor scoate ochii cu Cristian Mihai doar că acesta este doar excepția care confirmă regula. În imensa majoritate a cazurilor, tinerii produși de Academia UTA au, în cel mai bun caz, rol decorativ la prima echipă, unde prind câteva minute pe sezon; asta vorbind de cei mai norocoși pentru că majoritatea (unii cu selecții numeroase la loturile de tineret și juniori) sunt trimiși împrumut la alte echipe unde, fie se pierd, fie dau de antrenori care-i pun în valoare și nu mai vor să se întoarcă (Roșca sau Hrezdac sunt cele mai bune exemple). Și, cum spuneam, dacă la UTA ar veni în locul lor jucători cu o valoare sau un potențial cert, mai că am înțelege situația; din păcate de cele mai multe ori, la fel ca în cazurile prezentate mai sus, lucrurile nu stau așa.