16 martie este ziua în care UTA a reușit prima victorie într-un meci oficial pe teren propriu din 2025, asta deși se joacă în Superliga încă din ianuarie. Trista ironie este aceea că ea a venit la capătul unui meci care a început cu un moment de mare tristețe pentru întreaga suflare utistă: minutul de reculegere (păstrat cu sfințenie într-o liniște de catedrală) în memoria lui Gabi Biro, plecat dintre noi în ziua meciului. Bine totuși că măcar într-un moment atât de delicat, jucătorii UTA-ei au reușit să se ridice peste condiția arătată în acest sezon în meciurile de pe teren propriu și, la capătul unei prestații solide, pe alocuri chiar spectaculoase, au reușit să depună la picioarele marelui dispărut o victorie care cu siguranță că acolo în Cer l-a bucurat.
Riscând să ne afundăm într-o zonă oarecum mai puțin verificabilă cu măsurători statistice, nu putem să nu constatăm totuși că într-un moment care necesita pe lângă un fotbal decent și un strop de suflet, UTA a fost condusă spre victorie de către căpitanul ei de drept și de fapt, Alexandru Benga. Unul dintre foarte puținii jucători din actualul lot care are acces la dimensiunea istorică uriașă a acestui club, Benga, revenit după luni bune de absență cauzată de o accidentare, și-a condus imperial echipa, arătând o siguranță seniorală în plasament și intervenții. În plus, Căpitanul a avut grijă ca nivelul de concentrare și intensitate al echipei să se afle mereu în minimele standarde cerute de tricoul pe care-l îmbracă el și colegii săi.
Rămânem în zona sentimental-simbolică și remarcăm că la polul opus al vârstei și experienței, dar pe aceleași coordonate ale unei evoluții remarcabile, s-a aflat Cristi Mihai, tânărul mijlocaș format de UTA reușind poate cel mai bun meci al său din acest sezon. Încurajat de revenirea experimentatului Van Durmen lângă el, Mihai a zburdat în toate zonele terenului, a recuperat, a interceptat și chiar a îndrăznit în mai multe rânduri să pătrundă spre poartă în dribling, cu mingea la picior. Tenacitatea dar și calitățile sale tehnice s-au văzut la faza primului gol, una care-l are ca erou principal, chiar dacă formalitatea introducerii balonului în plasă a fost asumată involuntar de adversarul Zivulic. A fost faza care, alături de celelalte reușite în acest meci, i-au adus lui Cristi Mihai un meritat „standing ovation“ spre finalul partidei.
Însă, dacă sunt doi jucători care și-au pus amprenta decisiv asupra deznodământului final al meciului, aceștia sunt noii veniți la echipă, Marinos Tzionis și Paul-Jose Mpoku. N-a fost nevoie de multe faze pentru ca spectatorii de pe Arena „Francisc Neuman“ să-și dea seama că au în față doi fotbaliști din cu totul alt aluat decât cel în care s-au dospit majoritatea celor care n-au reușit să producă decât un loc 11 la finalul sezonului regulat. Primul, chiar dacă are încă lacune fizice, inspiră personalitate și viziune în joc, în timp ce cipriotul aduce în jocul echipei explozia și fantezia. Păcat că UTA a avut nevoie de 8 luni până să aducă pe lângă puzderia de jucători și doi fotbaliști. Nu ne rămâne decât să sperăm că cei doi vor rămâne sănătoși și până la finalul sezonului vor arăta și constanță în joc, deoarece rezerve de calitate există, fără îndoială.
Să remarcăm, ca un fapt pitoresc, că UTA a reușit în acest meci să ducă în irelevanță celebra sintagmă „decât un gol urât, mai bine o bară frumoasă“ asta pentru că ni le-a oferit pe ambele în decurs de câteva minute. După ce Tzionis a trăsnit transversala din 6 metri, ratând un gol spectaculos, Cristi Mihai i-a întins lui Zivulic o capcană sub forma unei centrări în forță și tabela s-a deblocat cu un autogol. A urmat apoi reușita cu numărul 2, semnată de cipriot printr-o execuție curată și, dacă aveam parte de puțină șansă, am fi văzut și un memorabil gol 3 la spectaculosul călcâi al lui Costache din repriza secundă. Însă, la câte am pătimit în acest sezon, cu precădere în acest început de 2025, să nu mâniem zeii fotbalului cu astfel de nemulțumiri „profane“.
Tot în virtutea sentimentului de ușurare adus de această victorie, trecem cu vederea și scăderea evidentă de tonus din repriza secundă. O s-o numim „pragmatism“ și, de asemenea, vom invoca și benzina încă insuficientă aflată în rezervorul motoarelor echipei din prima repriză, Tzionis și MPoku. În ciuda acestor aspecte, victoria UTA-ei n-a fost niciun moment periclitată, asta și pentru că a avut în față o echipă care s-a exprimat foarte modest, evoluția elevilor săi fiind un nedorit cadou pentru antrenorul Ovidiu Burcă, cel care și-a serbat ziua de naștere chiar în ziua meciului. Față de Oțelul lui Dorinel Munteanu, care ne-a vizitat în turul sezonului regulat, echipa de ieri și-a pierdut mult din combativitate, încercând să compenseze printr-un joc mai elaborat, pentru care însă fostul antrenor al lui Dinamo nu pare totuși să aibă la Galați piesele potrivite. Retoric ne putem întreba și în ce mecanism s-ar potrivi niște piese ca Markovic sau Bicfalvi, care prin fizic și mișcare în teren, aduc a niște old-boys reveniți pe teren la o miuță. Dar, până la urmă astea sunt problemele celor care se ocupă de echipa de pe malul Dunării și e treaba lor cum le vor gestiona.
Concluzia fericită la capătul acestui meci, care a arătat foarte diferit de cele cu FCSB, CFR Cluj sau Dinamo, e aceea că, din câte se pare, UTA nu va avea mari probleme în acest play-out decât dacă și le creează singură. Concluzia mai puțin fericită e aceea că diferența între echipele din play-out și cele din play-off crește de la sezon la sezon, ori în condițiile INvoluției clubului, șansele ca UTA să poată spera în viitorul apropiat să se numere printre primele 6 formații ale campionatului, devin unele aproape utopice.
UTA – Oțelul Galați 2-0 (2-0)
Superliga 2024-2025, Play-Out, Etapa 1
Duminică 16 martie 2025, ora 18:00
Arad, Arena „Francisc Neuman“
Au marcat: Zivulci (23-autogol), Tzionis (45)
Cartonașe galbene: Omondi / Angha, Zivulic, Sârghi (antrenor secund), Plaza
UTA: Iliev – Dussaut (90. Râpă), Conte, Benga (cpt), Trif – Mihai (78. Hrezdac), Van Durmen – Omondi (90. Khadim), Mpoku (70. Effiong), Tzionis (70. Danciu) – Costache. Rezerve: Gorcea – Poulolo, Zsori, Dragoș, Harrison. Antrenor: Mircea Rednic
Oțelul: Popescu – Maftei (55. Rus), Stevanovici, Angha, Silva – Lameira (cpt), Zivulic, Roșu (46. Bourard) – Maciel (70. Bicfalvi), Markovic (55. Plaza), Tănasă (65. Burcea). Rezerve: Dur-Bozoancă – Zhelev, Bonilla, Bani, Cojocaru, Andronache, Hofman. Antrenor: Ovidiu Burcă
Arbitru central: Marcel Bîrsan (București)
Asistent 1: Andrei Constantinescu (București)
Asistent 2: Mihăiță Necula (București)
Arbitru de rezervă: Marius Omuț (Satu Mare)
Arbitru VAR: Andrei Chivulete (București)
Asistent VAR: Raul Ghiciulescu (Lugoj)
Observator arbitraj (FRF): Marcel Savaniu (Satu Mare)
Observator organizare joc (LPF): Ioan Bogdan (Arad)
Posesie: 53%-47%
Șuturi: 13-9
Șuturi pe poartă: 3-1
Poziții de ofsaid: 3-0
Cornere: 4-4
Lovituri libere: 24-8
