Suporterii UTA-ei au fost surprinşi ieri când a fost anunţată echipa de start, văzând că decarul Andrej Fabry nu se află în primul 11. Şi mai surprinşi au fost văzând că acesta nu se află nici pe lista rezervelor. Sigur, calitatea prestaţiilor slovacului în ultima vreme este discutabilă, dar mai ales în contextul prestaţiei generale a echipei, părea extrem de forţat ca motivul pentru care acesta nu se regăsea pe foaia de joc să fie unul sportiv.
La finalul meciului, secundul Sorin Rădoi, a explicat astfel absenţa celui pe care Mircea Rednic îl numea acum un an „cel mai bun decar din ţară“: „Andrej a acuzat o stare de oboseală și am preferat să-l odihnim ținând cont de faptul că noi următorul meci îl vom avea vineri și era o distanță destul de scurtă.“ Explicaţia este, trebuie să recunoaştem, destul de cusută cu aţă albă, fiind extrem de puţin probabil ca UTA să se dispenseze atât de uşor de serviciile unui jucător ca şi slovacul, într-un meci atât de important. Chiar admiţând că ar fi existat o aşa zisă „oboseală“, absenţa inclusiv de pe banca de rezerve este cât se poate de suspectă. În plus, câtă credibilitate au declaraţiile lui Rădoi, ne-am convins în momenul în care am pus în paralel afirmaţiile sale despre incidentul de la finalul meciului, cu imaginile ce arată cu totul altceva.
Mult mai plauzibil pare scenariul în care absenţa lui Fabry are legătură cu incidentul de la finalul meciului cu Poli Iaşi. Atunci, imediat după meci, Mircea Rednic reclama faptul că Fabry, aflat pe teren la final, cu fetiţa lângă el, ar fi fost lovit de o sticlă, incident pe care antrenorul l-a legat tendenţios de criticile aduse galeriei. Ca într-un banc din ciclul Radio Erevan, am aflat apoi că de fapt sticla era un pahar gol de plastic, care ar fi fost aruncat înspre jucător nu din galerie ci de la Tribuna I. Într-un mesaj apărut chiar pe reţelele de socializare, persoana care a recurs la acest gest şi-a recunoscut derapajul, pe care l-a justificat prin faptul că a fost jignită de jucător, ca răspuns la criticile aduse pentru evoluţia sa. Şi mai surprinzător e faptul că, două zile mai târziu, în conferinţa de presă premergătoare jocului cu CFR Cluj, acelaşi Sorin Rădoi a evitat să-şi apere elevul admiţând prin afirmaţia „adevărul este undeva la mijloc“ că lucrurile nu s-au petrecut aşa cum le-a descris Rednic după meci şi că jucătorul are la rândul său partea sa de vină.
A plătit Fabry pentru acel incident sau îşi menţine slovacul intenţia anunţată de antrenor după meciul cu Iaşiul, de a nu mai juca pentru UTA? A cântărit de asemenea în decizia staff-ului incidentul din campionatul trecut, când Fabry i-a adresat cuvinte grele lui Rednic în văzul întegii ţări, nemulţumit că a fost lăsat pe bancă la un meci? Rednic a părut să treacă neaşteptat de uşor peste întâmplare, ba mai mult în vară l-a şi lăudat pe Fabry pentru că acesta ar fi refuzat o ofertă din Finlanda, pentru a rămâne la Arad. Însă, aşa cum îl ştim pe antrenorul UTA-ei, acesta poate iartă, dar de uitat nu uită niciodată pe cineva care i-a lezat orgoliul. Iar faptul că în acest debut de sezon cel mai bun jucător al său nu l-a ajutat prin prestaţiile sale, atunci când antrenorului îi ardea buza mai tare, se poate să-l fi făcut pe Rednic să-şi reconsidere poziţia faţă de un jucător căruia i-a acordat clemenţă pentru actul de lezmajestate, în schimbul golurilor sau al paselor decisive.
Sigur, speculăm, dar este tot ceea ce putem face în condiţiile în care singurul care ar putea lămuri lucrurile pe deplin, adică jucătorul, nu are voie din cauza regulamentului de ordine interioară, să vorbească public când şi despre ce vrea, iar antrenorii se întrec în declaraţii care ascund şi manipulează realitatea după cum le dictează interesul. Iar acest lucru nu este deloc normal în condiţiile în care Fabry nu este doar un jucător important din lot ci este cel căruia acelaşi staff i-a atribuit banderola de căpitan de echipă, după exilarea lui Benga pe banca de rezervă.
Din păcate, la UTA banderola de căpitan a ajuns să nu mai valoreze prea mult, cel puţin în ochii antrenorului. La doi dintre purtătorii ei în sezonul trecut (Iacob şi Căpuşă) s-a renunţat ca la nişte măsele stricate, Benga a devenit rezervă şi am aflat de la antrenor că e „prea moale“ iar Fabry a dispărut ieri pur şi simplu din lot. Ca la o licitaţie de popularitate, banderola i-a fost oferită simbolic aseară lui Pedro, probabil pe considerentul că a devenit înlocuitorul slovacului nu doar în teren ci şi în inimile multor suporteri (vorbim de acelaşi Pedro pe care Rednic l-a ţinut etape la rând pe bancă deşi îşi arăta utilitatea de fiecare dată când era trimis în teren) iar după ce a fost înlocuit, banderola a ajuns la… Ibrahima Conte. Pe ce considerente nu ştim, dar noul „căpitan“ şi-a arătat imediat muşchii în faţa colegilor, fiind cel mai vehement în a-i opri, alături de Rădoi, din drumul către galerie, la finalul meciului cu CFR. În acelaşi timp, cel „moale“, adică Benga, ignora indicaţiile preţioase şi mergea în faţa fanilor pentru a încerca o reconciliere. În acest caz faptele sunt mult mai relevante decât o bucată de material, dar parcă totuşi, ar fi de dorit mai mult respect şi responsabilitate pentru instituţia căpitanului, din partea antrenorului.
