Viola este unul dintre cele mai expresive instrumente cu coarde și arcuș din familia viorii, ocupând un loc intermediar între vioară și violoncel atât ca dimensiune, cât și ca registru sonor. Deși seamănă foarte mult cu vioara la prima vedere, viola este puțin mai mare, având de regulă între 38 și 43 cm lungime. Sunetul său este adesea descris drept „cald”, „nobil” sau „întunecat”, fiind capabil să transmită emoții subtile și introspective. Orchestrele simfonice au în general mai mulți artiști instrumentiști care evoluează la violă. Nici Filarmonica Arad nu face excepție, iar printre violiști săi se află și Gavril Cenădan.
În orchestra simfonică, viola joacă un rol esențial de legătură armonică între viori și violoncele. Mult timp, instrumentul a fost considerat mai degrabă unul de acompaniament, însă implementat cu perioada romantică și mai ales în secolul XX, compozitorii la început să valorifice personalitatea sonoră aparte a violei.
Tehnica de interpretare la violă este asemănătoare cu cea a viorii, însă necesită mai multă forță fizică și o deschidere mai mare a mâinilor din cauza dimensiunii mai mari a instrumentului. Arcușul este ușor mai greu, iar vibrația corzilor produce un sunet bogat și profund. Violistul trebuie să combine sensibilitatea expresivă cu rezistența fizică și precizia tehnică. Exact aceste calități le are și Gavril Cenădan, violist și membru al Filarmonicii Arad.
“Sunt angajat la Filarmonica Arad de șapte ani, din 2019, dar colaborez cu filarmonica de 22 de ani. Am ajuns la Liceul de Artă din Arad din noroc pot spune, pentru că era cel mai apropiat liceu de casă. Atunci Liceul de Artă era pe strada Paroșeni. Părinții mei au ambii auz muzical, dar sunt de profil real, tata a fost profesor de matematică, iar mama a terminat mate-fizică”. Ca studii superioare am urmat Academia de muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca”, a declarat pentru Arad Obiectiv, domnul Gavril Cenădan. “În orchestra simfonică a Filarmonicii din Arad cânt la viola și explicația de ce cânt la viola este foarte simplă. Printre primii mei profesori de vioară din clasa a III-a a fost Laszlo Kaszony, membru și el în orchestra Filarmonicii Arad. Fiind nevoie de violiști, pentru că sunt mai puțini decât violoniștii, din clasa a IV-a, domnul profesor m-a trecut pe violă. Pentru el ca profesor era mai simplu să predea viola, pentru că era profesor pentru acest instrument. Apoi, după un an am trecut la profesorul Mircea Gafițeanu și el tot membru în Filarmonica Arad. Cu Mircea Gafițeanu am studia viola până în clasa a XII-a. Deci, pot spune că a fost o conjunctură de moment că am ales viola”, a mai spus domnul Gavril Cenădan.
Gavril Cenădan cântă la o violă Georges Mougenot din 1896
“Viola la care cânt este un instrument belgian fabricat de lutierul Georges Mougenot în 1896. În primul rând depinde de starea de spirit, dar îmi place Bethowen, Ottorino Respighi, un violonist și compozitor italian, Ceaikovski și Ravel. Da, aceștia sunt printre compozitorii mei preferați. Cânt la viola, dar sunt și alte instrumente care îmi plac. Viola este instrumentul cel mai apropiat de vocea umană, iar viola este cea care face armonia, pentru că starea pe care ți-o oferă muzică este dată de armonie. Îmi place și vioara pentru că este un instrument pe care poți fi mai virtuos decât pe viola. Fiind un instrument puțin mai mic ai o mai mare agilitate decât pe violă. Mai îmi place și harpa”.
“Cântatul la viola este o modalitate prin care pot să-mi exprim eul. Muzica și ce facem noi ca muzicieni, nu pot spune că este un lucru indispensabil. Cred că oricine poate să trăiască fără muzică. Cu toate acestea, muzica este încă un lucru prin care mă pot exprima și asta este pentru mine foarte important. Ca o concluzie, în viață ai o sumă de experiențe, care te formează pe tine ca om, dar îți și formează caracterul. De fapt prin muzică noi transpunem anumite stări pe care le poți trăi și în alte contexte. Mie, muzica îmi dă o oportunitate să pot să trăiesc anumite stări și lucruri fără să le fi trăit neapărat în viața de zi cu zi.
“Pentru noi ca membri ai filarmonicii este foarte important ca publicului să îi placă ceea ce vede, ceea ce aude la un concert. În acest fel va dăinui și instituția, în acest caz Filarmonica Arad. Mai mult, noi ca instituție de cultură avem și rol de a forma și educa generațiile care vin din urmă, tinerii de azi. Da, dacă vedem un public numeros, de diferite vârste, mai ales tineri, atunci ne dăm seama că nu este fără rost ce facem și simțim că avem importanță pentru generațiile viitoare”, a mai precizat violonistul Gavril Cenădan.
Este o meserie care necesită mult sacrificiu
“Deși am avut ocazia să cântăm în Sala de Aur de la Viena, o altă sală de concert mi-a rămas în suflet. Este vorba despre Sala Royal Concertgebouw din Amsterdam unde am cântat de mai multe ori. Deși nu este atât de frumoasă ca sala din Viena, mie mi-a plăcut mai mult. Iar spectacolul, concertul care mi-a rămas în suflet și mi-a plăcut foarte mult, a fost la Palatul Cultural din Arad. În clasa a XII-a am avut două vise. Unul să primesc un telefon mobil și al doilea să cânt Carmina Burana. În același an s-au împlinit amândouă visele. De Crăciun am primit primul meu telefon mobil și apoi am cântat Carmina Burana. A fost un concert care mi-a rămas în memorie. Mai amintesc aici și concertul de la Arad cu Horia Andreescu, unul dintre cele mai bune concerte care au avut loc la Arad.”
“Am doi copii, foarte talentați amândoi, dar nu vreau să îi oblig să urmeze ce facem noi. Eu și soția mea, Cenădan Floriana-Felicia, suntem membri ai Filarmonicii Arad. Ca să faci meseria pe care o avem noi foarte bine este nevoie de mult sacrificiu. Când alții se distrau și băteau mingea, eu trebuia să studiez, să fac repetiții. Deci, vreau să-i las pe copii să-ți aleagă meseria care le place. De exemplu când eram la școală mi-a plăcut chimia, cu toate că într-un an am rămas corigent la această materie, dar am ajuns ca să fac muzică de 34 de ani cu instrumentul în mână”.
“Noi instrumentiștii suntem ca sportivii, ca atleții, dacă nu ai o anumită rutină, nu faci repetiții, antrenamente, în timp îți pierzi din abilități. La fel ca jucătorii de fotbal, la o echipă dacă jucătorii nu se antrenează și individual, atunci când intră în echipă nu dau randament. Cu toate acestea, sunt și lucruri mai ușoare în această meserie, tocmai din cauză că am o anumită experiență după atâția ani. Ce este frumos la meseria noastră este că tot timpul ai de cântat lucrări noi care periodic se mai schimbă și fiecare lucrare prezintă o mică provocare“, a încheiat Gavril Cenădan, violist la Filarmonica Arad.
Dintre toate violele construite vreodată, cea mai celebră și considerată cea mai scumpă este viola „Macdonald” realizată de Antonio Stradivari în anul 1719. Instrumentul aparține așa-numitei „Perioade de Aur” a lui Stradivari și este una dintre cele doar aproximativ zece viole Stradivarius care se păstrează până astăzi. Numele său provine de la unul dintre foștii proprietari, baronul Macdonald.
În 2014, viola „Macdonald” a fost scoasă la licitație cu un preț estimat de aproximativ 45 de milioane de dolari. Deși atunci nu a găsit un cumpărător care să ofere suma minimă cerută, valoarea instrumentului a rămas legendă. În 2025, presa muzicală internațională a afirmat că instrumentul ar fi fost vândut ulterior către o organizație culturală europeană, stabilind un nou record mondial pentru un instrument cu coarde.
Astăzi, marile viole istorice sunt păstrate de fundații, muzee sau colecționari private și sunt adesea împrumutate marilor soliști internaționali. Ele sunt nu doar instrumente muzicale, ci și simboluri ale patrimoniului cultural european și ale perfecțiunilor meșteșugului artistic.
