Am asistat în această seară probabil la cel mai slab meci dintre cele două echipe disputat la Arad de la revenirea UTA-ei în Superliga. Pornind de la experiența meciurilor anterioare, care au produs scântei, faze memorabile, tensiune și de cele mai multe ori rezultate pozitive pentru echipa noastră, ne așteptam ca și astăzi să vedem un meci pe muchie de cuțit. Decorul chiar a fost pregătit pentru așa ceva, partida disputându-se în condiții de „sold-out“, la care revenirea galeriei utiste în peluză a reprezentat ingredientul incandescent și la propriu și la figurat.
În teren însă jucătorii celor două echipe au avut un alt plan. FCSB a început partida cu o formulă mult schimbată față de cea din meciul cu Qarabag și foarte probabil față de cea din partida care urmează, contra lui Manchester United. Dar tocmai de aceea, ne temeam ca cei introduși în teren să nu se menajeze și să încerce să își justifice pretențiile de titularizare în partida de joi, una în care dacă nu-ți dorești să fi pe teren, înseamnă că nu ești fotbalist. Cu toate acestea roș-albaștrii au făcut o partidă palidă, în care în afara primului sfert de oră, în care au produs mai multe faze periculoase decât în to restul partidei, au jucat într-o viteză scăzută, cu posesie sterilă și fără intensitate în acțiuni și dueluri.
Acesta însă e și motivul pentru care la finalul partidei, chiar dacă o înfrângere la limită în fața campioanei e un rezultat ce poate fi acceptat, rămânem cu senzația amară că se putea mai mult… dacă UTA ar fi îndrăznit mai mult. Din păcate Bătrâna Doamnă a fost în seara asta o formație prea conștientă de limitele sale, căreia probabil i-a lipsit un dram de „inconștiență“ pentru a pune cu adevărat probleme unui adversar, cum spuneam, destul de letargic. Nici măcar în final de meci, când era cazul să intervină abordarea „ori la bal, ori la spital“, amfitrionii n-au riscat cu adevărat. În aceste condiții, șansele de gol le putem număra pe degetele unei mâini: Harrison în prima repriză, Omondi și Zsori după pauză și… cam atât.
Chiar și așa, UTA n-a fost departe de o remiză, diferența pe tabelă survenind grație unui penalty primit destul de ușor de roș-albaștrii. Strict pe litera regulamentului, Viorel Flueran a fost acoperit în decizia sa, luată după consultarea VAR, însă am văzut și arbitrii care în spiritul jocului nu sancționează contacte survenite după ce jucătorul aflat în atac apucă să tragă la poartă. La fel de adevărat este însă și faptul că aceasta a fost una dintre cele trei faze discutabile petrecute în careul nostru. Cea în care Poulolo l-a călcat fără intenție în careu pe Șut precum și cea în care Iliev intră intenționat în Mihai Popescu, jucător ce la rândul său s-a plasat „strategic“ în fața lui, au fost faze în care pe litera regulamentului, Flueran putea decide orice, dar le-a judecat în favoarea UTA-ei.
Așadar, să dăm vina pe arbitraj pentru înfrângere e prea mult, factorii cu adevărat importanți fiind lipsa de curaj a UTA-ei dar și valoarea superioară a adversarilor, mai ales în condițiile în care la pauză a sunat telefonul iar în echipa antrenată de Elias Charalambous au apărut 4 jucători noi. Iar, deloc întâmplător probabil, trei dintre cei introduși la pauză au decis meciul: Miculescu a data pasa (și ce pasă!), Musi a obținut penalty-ul iar Tănase l-a transformat.
Să mai spunem și că jocul slab al ambelor echipe a molipsit și stadionul. Atmosfera efervescentă din startul meciului a devenit treptat apatică și s-a menținut așa până la final. Nici măcar peluza în ansamblul ei nu a produs decibelii așteptați, singurii care s-au încăpățânat să cânte pe tot parcursul meciului fiind componenții nucleului dur al galeriei, plus unii (destul de puțini) suporteri din zona lor. În rest, s-a privit meciul aproape ca la teatru, tribunele animându-se doar la conflictul general dintre jucătorii celor două echipe, survenit în startul reprizei secunde și la decizia penalty-ului… însă nici atunci cu intensitatea cu care eram obișnuiți.
Putem concluziona astfel că nu neapărat rezultatul final reprezintă o dezamăgire ci mai degrabă constatarea că UTA din acest sezon este o echipă mică, fără răutate și care nu mai reușește să inspire, să trezească sentimente și trăiri puternice suporterilor săi; ori acest lucru este de fapt marea înfrângere și nu acest 0-1 pe teren propriu cu FCSB.
UTA – FCSB 0-1 (0-0)
Superliga 2024-2025, Sezon regulat, Etapa 23
Duminică 26 ianuarie 2025, ora 20:00
Arad, Arena „Francisc Neuman“
A marcat: Tănase (63-pen)
Cartonașe galbene: Conte / Șut, Edjouma
UTA: Iliev (cpt) – Dussaut, Poulolo, Conte, Mabea – Costache (75. Cristea), Tsouka (75. Hrezdac), Mihai, Omondi – Harrison (68. Zsori), Vuletich (40. Ghezali). Rezerve: Gorcea – Trif, Hodoșan, Matei, Danciu, Dragoș, Țăroi. Antrenor: Mircea Rednic
FCSB: Târnovanu – Pantea (46. Crețu), Dawa, Popescu, Kiki (84. Radunovic) – Cisotti (46. Tănase), Șut (cpt), Edjouma – Ștefănescu (46. Musi), Popa (46. Miculescu), Băluță. Rezerve: Udrea, Zima – Ngezana, Alhassan, Bîrligea. Antrenor: Elias Charalambous
Arbitru central: Viorel Flueran (Craiova)
Asistent 1: Marius Badea (Râmnicu Vâlcea)
Asistent 2: Romică Bîrdeș (Pitești)
Arbitru de rezervă: Iuliana Demetrescu (Râmnicu Vâlcea)
Arbitru VAR: Kovacs Szabolcs (Carei)
Asistent VAR: Florin Mazilu (Satu Mare)
Observator arbitraj (FRF): Marcel Savaniu (Satu Mare)
Observator organizare joc (LPF): Claudiu Boaru (Mediaș)
Posesie: 35%-65%
Șuturi la poartă: 14-11
Șuturi pe poartă: 2-4
Cornere: 2-8
Lovituri libere: 11-8
Poziții de ofsaid: 0-0
