Soarele a jucat un rol foarte important în istoria omenirii și a fascinat lumea din cele mai vechi timpuri. Solstițiul de vară și cel de iarnă, alături de echinocțiul de primăvară și de toamnă sunt cele mai cunoscute faze ale călătoriei Soarelui pe cer. În acest an, solstițiul de vară are loc sâmbătă 21 iunie 2025, la ora 5:41, ora României.
Solstițiul înseamnă „Soarele stă nemișcat” în latină. Cuvântul „solstițiu” provine din compunerea cuvintelor latine: sol („soare”) și sistere („a sta pe loc”), sugerând ideea că Soarele „stă” pe cer înainte de a-și schimba direcția aparentă. Solstițiul de vară este un fenomen astronomic care marchează începutul verii astronomice în emisfera nordică și momentul în care Soarele atinge cel mai înalt punct pe cer la amiază. Are loc între 20 și 22 iunie, în funcție de anul calendaristic. Acesta este momentul din an cu cea mai lungă durată a zilei și cea mai scurtă noapte.
Cu toate acestea, durata zilei în timpul solstițiului de vară depinde de latitudine. Astfel în nordul României ziua poate avea și 16 ore, iar mai spre nord sau în zona Cercului Arctic, apare fenomenul numit “soarele de la miezul nopții”. Cea mai lungă zi a anului la ecuator este în jur de 12 ore.
Solstițiul de vară apare din cauza înclinării axei Pământului cu aproximativ 23,5° față de planul orbitei sale în jurul Soarelui. În perioada solstițiului, emisfera nordică este înclinată maxim către Soare, ceea ce face ca razele solare să cadă perpendicular pe Tropicul Racului (paralela de 23° 26′ latitudine nordică). Astfel, ziua este mai lungă, iar soarele urcă mai sus pe cer decât în orice alt moment al anului.
În emisfera sudică, fenomenul este invers: la 21 iunie are loc solstițiul de iarnă, iar ziua este cea mai scurtă. Din cele mai vechi timpuri, solstițiul de vară a fost asociat cu sărbători, ritualuri și semnificații spirituale. Pentru multe civilizații antice, era un moment sacru, legat de fertilitate, soare, recolte și renaștere.
- La Stonehenge, în Marea Britanie, monumentul megalitic este aliniat astfel încât Soarele să fie direct printre pietrele centrale la solstițiu. Se crede că acest loc avea o funcție ceremonială legată de mișcările solare.
- În Roma antică, începutul verii era legat de festivalul Vestalia, dedicat zeiței Vesta, protectoarea focului sacru al casei.
- În țările nordice și în regiunile slave, se celebrează Sânzienele (în România) sau Midsommar (în Suedia), sărbători ale luminii și ale naturii, unde se împletesc coronițe de flori și se aprinde focuri de tabără.
- În cultura celtică și nordică, solstițiul era considerat un timp magic, o poartă între lumi, când spiritele erau mai active, iar plantele aveau puteri vindecătoare sporite.
Astăzi, solstițiul de vară este marcat în multe părți ale lumii prin festivaluri, observații astronomice și evenimente culturale. În epoca modernă, este un moment de conștientizare a legăturii dintre om și natură, un timp de celebrare a luminii, al libertății și al bucuriei verii.
În România, data de 24 iunie este asociată cu Sânzienele, o sărbătoare tradițională legată simbolică de solstițiul de vară, în care tinerele poartă coronițe de flori și se desfășoară dansuri și ritualuri populare menite să atragă norocul și dragostea.
Solstițiul de vară are loc în momentul în care înclinarea Pământului față de soare este maximă. Prin urmare, în ziua solstițiului de vară, soarele apare la cea mai mare altitudine, cu o poziție la amiază care se schimbă foarte puțin timp de câteva zile înainte și după solstițiul de vară. La solstițiul de vară, Soarele parcurge cel mai lung drum pe cer și, prin urmare, în acea zi are cea mai multă lumină naturală. După solstițiul de vară, zilele încep treptat să scadă în durată, deși căldură verii atinge maximele abia în iulie-august, din cauza inerției termice a Pământului.
În multe tradiții precreștine, solstițiul de vară era considerat un moment de graniță, în care lumea materială și cea spirituală se apropiau. Se credea că în această activitate:
- Spiritele naturii devin vizibile;
- Zânele, ielele sau ființele supranaturale pot influența oamenii;
- Visele devin profetice și plantele au puteri vindecătoare amplificate.
Una dintre cele mai frumoase tradiții românești legată de solstițiu este Sărbătoarea Sânzienelor, celebrată pe 24 iunie. În mitologia populară:
- Sânzienele sunt zâne bune, dar pot deveni răzbunătoare dacă nu sunt respectate;
- Se spune că dansează noaptea pe câmpii, lăsând iarba arsă în cercuri (cercurile zânelor);
- Tinerele sunt pun coronițe de flori sub pernă pentru a-și viza ursitul.
Este o sărbătoare legată de dragoste, fertilitate, lumină și noroc, cu rădăcini în ritualuri solare foarte vechi.
În multe culturi, noaptea solstițiului era văzută ca un moment ideal pentru culesul plantelor medicinale . Se spune că roua căzută în această noapte avea proprietăți magice:
- În folclorul slav și românesc, roua de solstițiu era folosită pentru frumusețe și sănătate;
- Plante ca sunătoarea, pelinul, busuiocul și cimbrișorul erau culese la răsărit, în tăcere, și se foloseau în leacuri sau descântece.
