UTA și antrenorul ei se află sub o presiune specială înaintea meciului de sâmbătă. Cunoscut ca un dinamovist pur sânge, care deși în război cu unii conducători din ultima vreme ai clubului din Ștefan cel Mare, nu și-a negat niciodată sentimentele față de gruparea la care a cunoscut satisfacții mari atât ca jucător cât și ca antrenor, Mircea Rednic și-a pus o țintă pe sine în momentul în care echipa pe care actualmente o antrenează, a legat în decurs de doar două luni, două partide foarte slabe împotriva lui Dinamo, atât ca joc dar și ca atitudine, mai ales primul dintre ele într-un moment total neașteptat, partide încheiate ambele cu victoria „câinilor“, deznodământ care într-o foarte mare măsură au decis salvarea de la retrogradare a dinamoviștilor.
La fel ca și după meciurile respective, și astăzi la conferința de presă premergătoare meciului, antrenorul Bătrânei Doamne a repetat faptul că e profesionist și că nu-l interesează decât echipa pe care o antrenează, lucruri pe care, de altfel, le-ar fi spus orice antrenor în situația lui. Dincolo de asta, pasajul cu adevărat interesant în declarația lui Mircea Rednic, este următorul:
„Primul meci l-am pierdut cu un șut deviat. Al doilea meci a fost o situație mai delicată, cu jucătorii pe care noi nu i-am notificat, ei nu știau care e situația lor, jumate aveau bagajele în vestiar. La meciul ăla n-am avut portar, cu toate că el știa că e ultima șansă a lui. Lumea m-a înjurat pe mine dar golurile pe care le-am luat… o centrare de la jumătatea terenului, a ieșit din poartă când nu era necesar, era un duel și el trebuia să stea în poartă, apoi la golul 2 din corner.“
În primul rând constatăm că Rednic a trecut foarte ușor peste primul meci, când UTA a pierdut mai mult decât surprinzător în condițiile în care se afla într-o formă excelentă iar un rezultat de egalitate ar fi calificat-o în play-off. În acest context, prestația echipei a fost una extrem de palidă nu doar strict fotbalistic, ci și din punct de vedere al angajamentului, al determinării arătate în teren. Nici în al doilea meci UTA nu a arătat o mentalitate mai bună, însă acolo cumva diferența de combativitate a fost explicabilă prin faptul că UTA se afla practic în vacanță din postura de câștigătoare a play-out-ului în timp ce Dinamo juca având cuțitul retrogradării la os. Ce-i drept și acest context a dat naștere speculațiilor. În ceea ce privește țapii ispășitori găsiți de Rednic, într-adevăr Danylo Kucher a greșit evident, însă doar la primul gol și tot el a salvat echipa la o situație de singur cu portarul pe care a avut-o Abdallah. Cam exagerat să spui că ai jucat „fără portar“, nu? De asemenea, într-adevăr, în acel meci pe teren se aflau câțiva jucători care n-au mai continuat la UTA, dintre care Stolnik a făcut un meci slab, dar să nu uităm că UTA a fost lăsată în 10 oameni de una dintre „feblețile“ lui Rednic de la acel moment, Imoh Ezekiel.
Din declarațiile lui Rednic rezultă că problemele care ne-au făcut să pierdem ultimele două meciuri cu Dinamo, nu mai există. Toți jucătorii pe care-i are sunt buni și de caracter, problemele din ofensivă s-au rezolvat odată cu venirea lui Vuletich și revenirea lui Kadiri („acum avem atacanți“), absența lui Benga poate fi suplinită la nevoie de Hrezdac sau de Trif, Fabry e unul dintre cei mai buni decari cu care a lucrat, Ghezali a făcut un meci foarte bun la Iași și are dorința de a se revanșa pentru modul în care a fost îndepărtat de la Dinamo, la fel ca însuși antrenorul care nici acum nu a primit banii datorați de Dinamo. Nici măcar absurditatea deplasării pe ruta Arad – Iași – Târgu Mureș – Arad – București, în decurs de o săptămână, nu este văzută ca un alibi: „Pe vremea mea mergeam cu autocarul de ne venea rău. Am avut suficient două zile să ne refacem.“
Din păcate îl știm prea bine pe Mircea Rednic. E același antrenor care spre exemplu acum o săptămână spunea tare și răspicat că nu se pune problema ca în meciul de Cupă să schimbe portarul, pentru ca la meci să ne trezim cu Mitrovic în poartă. Pe baza acestui obicei de a-și nega cu seninătate propriile afirmații, sau a atitudinii avute mai mereu la eșec, mai ales când a venit vorba despre meciuri importante, avem motive rezonabile să anticipăm că dacă UTA pierde cumva sâmbătă seara, timpul insuficient pentru refacere va fi scos „la înaintare“, absentul Benga nu va mai fi fundașul central de rezervă ci căpitanul echipei, absentul Cristian Mihai nu va mai fi jucătorul care e „cu gândul la culesul roșiilor“ ci un mijlocaș esențial în jocul echipei, iar absentul Alex Câmpanu factorul determinat care ar fi schimbat soarta meciului. De asemenea vom auzi aceleași scuze despre jucători nepregătiți, neadaptați și despre timpul insuficient de formare a relațiilor de joc (în etapa a 15-a!) ca și obrazul bătut unora dintre jucători care nu conștientizează ce favoare le-a făcut antrenorul aducându-i la Arad pentru a le relansa cariera.
Noi sperăm totuși să nu mai fie cazul să auzim aceleași scuze și să nu mai completăm niște nume noi tabelul cu țapii ispășitori, de unde singura constantă este absența antrenorului. Sperăm ca UTA să câștige acest meci, nu pentru că Dinamo ar avea de plătit vreo datorie, ci în urma unui joc în care echipa să arate cu adevărat responsabilitate și orgoliu, dar mai ales respect pentru un tricou și pentru numele unui club prea respectabil în fotbalul românesc pentru a fi agățat la butoniera unui alt nume, mai mare ca performanțe, dar cu un trecut îndoielnic din punct de vedere al moralității. Miza acestui meci depășește sfera celor trei puncte și are legătură cu credibilitatea, integritatea și onoarea acestui club. Vrând nevrând, ele stau la mâna acestui antrenor și a acestui grup de jucători și ne dorim ca ei să se ridice sâmbătă seara la înălțimea misiunii pe care o au.
sângele apă nu se face niciodată