La acest concert melomanii s-au putut delecta cu partiturile de sinteză ale lui Bériot, cel care a îmbinat virtuozitatea lui Niccolò Paganini cu eleganța și sensibilitatea emoțională a tradiției clasice franceze, cu bravura și stilul cu adevărat revoluționar al lui Vieuxtemps, sau cu unicitatea limbajului lui Godard, al cărui romantism și-a aflat resursele în muzica lui Frédéric Chopin, Felix Mendelssohn Bartholdy sau Robert Schumann.
Cât de rare pot fi întâlnirile cu muzica lor, cât de romantice și de spectaculoase pot fi partiturile semnate de ei, rămâne să vă lăsați surprinși în această seară specială, cu mini portrete de violoniști compozitori.
Charles Auguste de Bériot, Henri Vieuxtemps și Benjamin Godard, violoniști – compozitori de certă influență ai școlii franco – belgiene, cei care au animat marile scene europene și au revoluționat scriitura violonistică a secolului al XIX-lea, sunt aleșii acestui program special de recital. În plus, melomanii au putut asculta și opusuri de Henryk Wieniawski, Pabloo de Saraste, Fritz Kreisler și Dimitri Șostakovici. Violoniștii Florin Gherghel, Monia Chiriac și pianistul Sorin Dogariu au încântat spectatorii prezenți.
Cum despre pianistul Sorin Dogerieu și Florin Gherghel am scris de mai multe ori, acum vă prezentăm pe scurt pe Mona Chiriac. Ea a absolvit Facultatea de Muzică din cadrul Universității de Vest din Timișoara, secțiile pedagogie instrumentală și instrument. Și-a început activitatea profesională la Filarmonica de Stat din Oradea, iar din anul 2000 este membră a Filarmonicii din Arad.
În 2001 a înființat Trio “Consonanțe“ participând la Festivalul “Prin cetățile Aradului”, la vernisajul expoziției “Arad Art” de la Pécs (Ungaria) și cu programe de recital la Facultatea de Muzică din Timișoara și la Filarmonicile din Arad și Sibiu. În turneul realizat în cadrul proiectului cultural “Art in Conversation”, la Paris și Bonn în perioada 18-21 mai 2022 a fost concert-maistru orchestrei de cameră a Filarmonicii din Arad.
Charles Auguste de Bériot (1802-1870) a fost un renumit violonist și compozitor belgian, cunoscut în special pentru contribuțiile sale la repertoriul pentru vioară și pentru influența sa asupra școlii de vioară franco-belgiene. Muzica sa este caracterizată printr-un stil romantic, plin de lirism și virtuozitate tehnică, reflectând o profundă sensibilitate melodic și o sofisticată utilizare a tehnicilor violonistice.
Bériot a fost elev al lui Jean-François Tiby și ulterior a studiat sub îndrumarea lui André Robberechts, un discipol al celebrului Giovanni Battista Viotti. Aceste influențe se resimt în compozițiile sale, care îmbină eleganța și claritatea tehnică cu pasiunea și expresivitatea romantică.
Printre cele mai notabile lucrări ale lui Bériot se numără cele zece concerte pentru vioară, care sunt încă parte integrantă a repertoriului educativ pentru violoniști. Aceste concerte sunt recunoscute pentru frumusețea melodiilor și dificultatea pasajelor tehnice, oferind atât provocări, cât și oportunități pentru interpretare expresivă. Primul său concert, în particular, este un exemplu remarcabil al stilului său: combinația de fraze lirice și secvențe virtuoze. Pe lângă concerte, Bériot a compus și numeroase studii, capricii și duete pentru vioară. Studiile sale sunt esențiale în dezvoltarea tehnicii violonistice, punând accent pe articulație, intonație și controlul arcușului.
Muzica lui Bériot se remarcă prin frumusețea liniilor melodice și echilibrul între aspectele tehnice și expresive. Stilul său a influențat numeroși violoniști și compozitori ulteriori, inclusiv Henri Vieuxtemps și Eugène Ysaÿe. Bériot a fost un pionier în tranziția de la clasicism la romantism în muzica pentru vioară, lăsând o moștenire durabilă care continuă să inspire și să formeze generații de muzicieni.
Henri Vieuxtemps (1820-1881) a fost un violonist și compozitor belgian renumit, considerat unul dintre cei mai mari virtuozi ai secolului al XIX-lea. Muzica sa este caracterizată printr-o combinație de virtuozitate tehnică impresionantă și o profundă expresivitate lirică, reflectând influențe ale romantismului și ale școlii de vioară franco-belgiene.
Vieuxtemps a fost elev al lui Charles Auguste de Bériot, de la care a preluat tehnica strălucitoare și stilul elegant. Lucrările sale pentru vioară sunt cunoscute pentru pasaje tehnice dificile, dar și pentru frumusețea melodiilor. Printre cele mai celebre compoziții ale sale se numără cele șapte concerte pentru vioară, fiecare dintre ele demonstrând măiestria sa atât în scrierea pentru vioară, cât și în orchestrare.
Concertul pentru vioară nr. 4 în re minor și Concertul pentru vioară nr. 5 în la minor sunt adesea interpretate și astăzi, fiind recunoscute pentru echilibrul lor între pasajele virtuozice și cele lirice. Aceste concerte au o structură clară, cu teme memorabile și dezvoltări armonice inovatoare.
Pe lângă concertele pentru vioară, Vieuxtemps a compus și numeroase piese scurte, capricii și studii, toate destinate să pună în valoare tehnica și expresivitatea interpretului. De exemplu, „Capriciul în mi major” și „Balada și poloneza” sunt lucrări frecvent interpretate în recitaluri.
Stilul său influențat de romantism, combinat cu o tehnică violonistică superlativă, a influențat generații de violoniști și compozitori. Henri Vieuxtemps a contribuit semnificativ la dezvoltarea repertoriului pentru vioară, lăsând o moștenire durabilă în lumea muzicii clasice.
Benjamin Godard (1849-1895) a fost un compozitor și violonist francez, cunoscut pentru lucrările sale melodioase și lirice, care îmbină eleganța stilului romantic francez cu influențe din muzica populară. Muzica sa este adesea caracterizată printr-o profundă sensibilitate melodică și o utilizare ingenioasă a armoniei.
Godard a compus într-o varietate de genuri, inclusiv opere, simfonii, concerte, muzică de cameră și piese pentru pian. Una dintre cele mai notabile opere ale sale este „Jocelyn” (1888), cunoscută în special pentru aria „Berceuse”, o melodie liniștită și emoționantă care a devenit populară și adesea interpretată separat de restul operei.
În domeniul concertelor, Concertul pentru vioară nr. 2 în sol minor, op. 131, este remarcabil pentru frumusețea și expresivitatea sa. Această lucrare, alături de altele precum „Scènes poétiques” și „Concerto romantique” pentru vioară, evidențiază talentul lui Godard de a crea muzică ce pune în valoare atât virtuozitatea, cât și sensibilitatea interpretului.
Muzica de cameră a lui Godard include sonate și cvartete, dintre care „Sonata pentru vioară și pian în la minor, op. 1” este deosebit de apreciată pentru structura sa clară și lirismul său. Piesele pentru pian solo, cum ar fi „Mazurka” și „Valse”, sunt caracterizate prin melodii accesibile și armonii plăcute, reflectând influența muzicii populare franceze.
Deși nu a atins faima unor contemporani precum Camille Saint-Saëns sau Gabriel Fauré, Godard a lăsat o amprentă distinctă în muzica romantică franceză prin lucrările sale melodioase și accesibile, care continuă să fie apreciate pentru frumusețea lor lirică și sensibilitatea emoțională.
