Vicecampioana Italiei și a Europei a oficializat în această după-amiază numirea în funcția de antrenor principal a lui Cristian Chivu. Acesta a semnat cu „nerrazzurri“ un contract valabil pe doi ani și a avut parte de o prezentare extrem de măgulitoare în comunicatul oficial al clubului, prezentare care are în bună măsură ca fundament trecutul interist al noului antrenor:
„Există vieți care conțin o multitudine de povești în ele: există vieți care știu să înfrunte dificultăți de tot felul, să o ia de la capăt mai puternice și reînnoite de fiecare dată. Vieți care, însă, găsesc piloni pe care să se sprijine și în jurul cărora să construiască noi experiențe pline de sens. De-a lungul existenței sale, Cristian Eugen Chivu a trecut prin experiențe și provocări de o importanță enormă, evenimente care l-au format ca om și profesionist, legându-l de culorile negru și albastru, pe care de astăzi revine să le reprezinte în a treia sa viață la Inter, ca antrenor al primei echipe.“
Numirea lui Chivu ca antrenor principal al unei echipe cu asemenea greutate este, fără doar și poate, o surpriză. Fostul fundaș al naționalei României și al echipei pe care o va antrena începând de astăzi, are doar 4 luni ca experiență profesională la nivel de seniori. La începutul lui februarie, Chivu era instalat pe banca Parmei, echipă aflată în criză de formă și rezultate, fiind serios amenințată cu retrogradarea. Românul a reușit însă redresarea corabiei, i-a menținut pe „cruciați“ în Serie A și și-a pus semnătura pe câteva rezultate foarte bune în fața echipelor importante din Italia, printre care o remiză chiar contra Interului. Deși clubul „gialloblu“ avea opțiunea de a-i prelungi unilateral contractul, a ales să-l lase pe Chivu să dea curs ofertei venite de la clubul său de suflet. Reamintim că la Inter Chivu a câștigat UEFA Champions League în 2010, trei campionate și două Cupe ale Italiei, a purtat banderola de căpitan de echipă și, după retragerea din activitatea de fotbalist, a condus în calitate de antrenor echipe de tineret a nerrazzurilor spre titlul de campioană în 2022.
Pedigree-ul interist însă îi va ține de cald lui Chivu doar până la startul sezonului, urmând ca apoi să fie judecat strict pe rezultate. Misiunea este dificilă ținând cont de lipsa sa de experiență, dar și de momentul prin care trece Inter. Fostul antrenor Simone Inzaghi a plecat după ce ratat la mustață „Lo Scudetto“ și a pierdut (ce-i drept la scor) finala Champions League în fața lui PSG. Ținând cont de această ștachetă, devine clar că pentru Chivu un sezon fără un trofeu major ar însemna un eșec. Ce-i drept, tânărul antrenor român ar putea beneficia de oareșce clemență în cazul în care conducerea clubului și-ar asuma o reconstrucție din temelii a unui lot destul de îmbătrânit, făcând scut în jurul tehnicianului pentru o anumită perioadă de timp. Însă răbdarea, care a devenit o „marfă“ din ce în ce mai rară pe piața mondială a fotbalului, este cu atât mai greu de găsit în temperamentala și pretențioasa Italie.
Pentru fotbalul românesc însă numirea unui român la conducerea unui nume imens al fotbalului mondial, nu poate fi decât un prilej de mândrie și de bucurie. Ultima dată când un conațional a antrenat un club de o asemenea anvergură a fost în 1998 când Mircea Lucescu era numit antrenor tot la Internazionale, unde însă a rezistat mai puțin de un sezon. Înaintea sa, tot pe banca unei câștigătoare de Cupa Campionilor, este vorba despre Ajax, a stat Ștefan Kovacs care a reușit la rândul său să câștige marele trofeu european cu echipa „lăncierilor“ în două rânduri.
Cristi Chivu s-a născut pe 26 octombrie 1980 la Reșița, acolo unde a și debutat ca fotbalist, la doar 16 ani. Majoratul îl prinde la Universitatea Craiova, de unde pleacă peste doar un an la Ajax. Urmează 8 ani împărțiți în mod egal între campioana Olandei și AS Roma, după care, în vârful carierei, semnează la 27 de ani cu Inter, unde va evolua până la finalul poveștii sale de fotbalist, survenit la vârsta de 33 de ani. Între timp, Chivu a devenit un component emblematic al echipei naționale, al cărei tricou l-a îmbrăcat de 75 de ori și a cărei banderola a purtat-o pe braț de 50 de ori.
