O imagine care doare… dacă nu eşti complet nesimţit

Peste 1000 de utişti au dominat categoric fondul sonor al partidei dintre Hermannstadt şi UTA. Timp de 90 de minute au făcut ceea ce ştiu ei să facă mai bine: au cântat, au scandat, au fluturat steagurile şi fularele, au demonstrat din nou ţării întregi ce înseamnă spiritul UTA. Din păcate în teren n-a fost niciun spirit ci doar spirite… adică fantome. Purtătorii tricourilor roşii cu triunghiul pe piept au fost corigenţi nu doar la fotbal ci şi la atitudine, una apatică, fără ambiţie. Acest lucru i-a deranjat pe fani mai mult decât înfrângerea sau jocul prost. Aceştia au ţinut să îşi arate nemulţumirea într-un mod elegant dar elocvent: în locul admonestărilor şi injuriilor, au preferat să se întoarcă cu spatele la jucătorii care au venit să-i salute (foto). O formă de protest civilizată şi cât se poate de îndreptăţită.

Jucătorii au primit mesajul cu capetele plecate şi înghiţind în sec. La rândul său, antrenorul Mircea Rednic a recunoscut devotamentul fanilor şi a încercat să le ofere nişte explicaţii (cât de fundamentate, este altă poveste). În acelaşi timp, la fel ca în februarie, suporterii sibieni îi aplaudau pe ai noştri şi le transmiteau felicitări pe reţelele de socializare, manifestându-şi admiraţia şi respectul pentru felul cum s-au manifestat.

Tot pe reţelele de socializare au venit însă şi zoaiele; din păcate fix de unde în mod normal te-ai fi aşteptat mai puţin, adică din zona beneficiarilor, de fapt a profitorilor de pe urma acestei pasiuni. Mai exact, într-un comentariu la o postare a colegilor de la Sport Arad, Alexandra Stana, soţia lui Dorin Stana, care este team manager al UTA-ei şi din primăvară chiar membru în AFC UTA (acolo unde grupul NextGen, doctorul Adrian Dărăbanţiu sau regretatul Nicolae Bara n-au fost primiţi), această doamnă scrie următoarele:

Aşadar, în opinia soţiei unui oficial al UTA-ei, suporterii care însoţesc UTA şi o încurajează prin toată ţara, sunt nişte porci beţivi. Nu ştim pe câţi dintre ei, când şi unde, i-a văzut doamna Stana beţi, dar constatăm din reacţiile de pe reţelele de socializare că sibienii au o cu totul altă părere despre numeroşii arădeni care le-au invadat oraşul dar care s-au comportat ireproşabil atât pe stadion cât şi în centrul Sibiului. Că doamna respectivă are tot dreptul să considere reacţia fanilor la adresa echipei exagerată, e indubitabil. De aici însă şi până la jigniri mizerabile este o cale extrem de lungă, pentru care în fotbalul civilizat, probabil că oficialul clubului ar fi fost „băgat în şedinţă“, cel puţin amendat şi obligat să îşi ceară scuze public.

Ne îndoim că acest lucru se va întâmpla la UTA. Spunem asta pentru că această ieşire nu e o greşeală sau o întâmplare; dacă ar fi fost aşa nici nu ne-am fi deranjat să-i facem reclamă. Suntem convinşi că pe suporteri îi doare fix la doi metri împrejur de inepţiile pe care le debitează oricine în spaţiul virtual. Problema nu e nici că sursa acestor inepţii e membru al familiei unui oficial al clubului (deşi, cum spuneam, într-un club profesionist ar trebui să fie). Problema e că acest comentariu vine să completeze un peisaj al atitudinii clubului faţă de suporteri, care trădează fix acelaşi „respect“. Sute de suporteri blocaţi pe pagina oficială a clubului, zeci de suporteri interzişi pe stadion pe motive absurde dar pe care clubul nu i-a apărat cu nimic, ignorarea totală a acestora de doi ani de zile când vine vorba de prezentarea lotului, lipsa oricărei preocupări în a le face experienţa de meci mai plăcută sau interesantă, absenţa totală a comunicării şi a relaţionării cu aceştia, trădează fix această atitudine: dispreţ total al conducerii clubului faţă de fani.

Pentru gaşca ce conduce UTA suporterii sunt buni când cumpără bilete şi abonamente, când produc imagini cu care clubul se poate lăuda pe paginile de social media şi aplaudă la comandă ca oile. Însă când încep să pună întrebări, să ceară explicaţii şi să conteste lucruri care nu sunt normale în activitatea clubului şi a echipei, ei devin huligani şi porci beţivi. Acest lucru este revoltător în condiţiile în care UTA are un public extrem de civilizat, lăudat în toată ţara pentru asta. La Arad tribunele şi peluza galeriei sunt pline de femei şi de copii, la Arad nu se bate nimeni pe stadion, la Arad nu se aruncă torţe în teren, la Arad jucătorii sunt aplaudaţi la înfrângeri dacă dau totul pe teren, la Arad lumea aşteaptă la vestiare după meci pentru a lua autografe şi nu pentru a distruge maşinile jucătorilor sau pentru a-i alerga pe şine precum la alte cluburi. Iar în loc să aprecieze lucru ăsta, gaşca ce s-a înstăpânit pe club o ia drept formă de slăbiciune şi profită pentru a-şi permite lucruri pentru care în altă parte n-ar mai putea să îşi arate faţa pe stadion. Din păcate se dovedeşte încă odată şi în situaţia asta, că în România dacă eşti civilizat eşti luat de prost.

În primăvara anului 1990, Ion Iliescu îi numea pe protestatarii din Piaţa Universităţii golani. Ca formă de protest, în săptămânile următoare, toţi cei care contestau regimul FSN şi-au pus în piept o bucată de hârtie cu inscripţia „Golan”. Pe acest model, la meciul de vineri cu Politehnica Iaşi, toţi suporterii care vreodată au însoţit şi încurajat UTA în deplasare precum şi cei care se simt solidari cu aceştia, ar trebui să vină la meci purtând în piept o bucată de hârtie cu mesajul „Porc Beţiv“